Andrei Gerea când vorbea, analiza îi ieşea

Blogul lui Adrian Năstase în analiza despre guvernarea PNL: “Datoria externă s-a majorat de 3,4 ori, ajungând în decembrie 2008 la 72,3 miliarde euro.  România a  ”crescut” pe datorie.”. Andrei Gerea, deputatul PNL de Piteşti, cel care a ieşit deputat de pe ultimul loc, a hotărât, ca la fiecare conferinţă de presă la care participă, să facă analiza guvernării Boc. Nu aş avea nimic împotriva

acestei decizii, dar aş vrea ca domnul deputat, înainte de toate, să facă o analiză a guvernării PNL, o analiză a mandatului său şi apoi să treacă la alte analize. M-am săturat de declaraţiile domnului deputat Gerea, declaraţii care nu fac nimic altceva decât să atace adversarii politici. Nu s-a învăţat minte domnul Gerea să mai facă declaraţii politice care să atace adversarii? În urmă cu ceva timp îl ataca dur pe Nicolescu şi PSD-ul din judeţ. Acum sunt buni şi Nicolescu şi PSD-ul?
Vreau să-l văd pe domnul Gerea comentând cele opt puncte din analiza guvernării din perioada 2005-2008, analiză postată de Adrian Năstase pe blogul său. Cum poate acest deputat, să iasă cu zâmbetul pe buze în faţa oamenilor care l-au trimis în Parlamentul României, ştiind clar ce au făcut, dânsul şi colegii domniei sale, cât timp au fost la guvernare? Cum poate acest deputat să le mai ceară votul oamenilor? Cum poate acest deputat să facă analiza actualei guvernări, când guvernarea PNL a lăsat în urmă dezastrul despre care ne vorbeşte Adrian Năstase, colegul său de Uniune?

 

Analiza realizată în legatură cu dezechilibrele macroeconomice ale guvernării din perioada 2005-2008:

1. Deficit bugetar ridicat în condiţii de expansiune economică
România a înregistrat în 2004 cel mal redus nivel al deficitului bugetar din ultimii 19 ani (1,2% din PIB); în perioada 2000-2004 cheltuielile publice s-au redus de la 39% din PIB la 33% din PIB; În perioada 2005-2008, cheltuielile publice s-au majorat cu 5 puncte procentuale la 38% PIB;
În perioada 2006-2008, deficitul bugetar s-a majorat, în ciuda expansiunii economice; În ciuda unei creşteri economice de 7%, România a inregistrat în 2008 un deficit bugetar de 5,5% din PIB
Consecinţe:
Acum va trebui să strângem cureaua pentru a limita excesele din perioada 2005-2008.
Guvernul are constrângerea acordului cu FMI şi nu are o marjă de manevră bugetară suficientă pentru a stimula economia.
Soluţia ar fi renunţarea la deturnarea de resurse bugetare pentru clientela politică.
Cu alte cuvinte:
Risipa banilor publici
Investiţii clientelare-investiţii masive de la buget, dar invizibile în realitate
Proasta gestionare a banului public
2. Creşterea sectorului bugetar
În ciuda creşterii economice din anii 2005-2008, 63% din noile locuri de muncă au fost create în sectorul bugetar (215.000  dintr-un total de 340.000);
Numărul angajaţilor în administraţie publică şi în sistemul de apărare a crescut cu 37% (la 215.000  - decembrie 2008), iar numărul angajaţilor în educaţie cu numai 0,4%;
Deşi numărul bugetarilor s-a majorat cu 19%, totuşi cheltuielile statului cu plata bugetarilor s-au dublat;
Fondul de salarii s-a mărit de 2,5 ori în termeni nominali între 2004 şi 2008 şi cu 80% în termeni reali;
Ca raport în PIB, creşterea cheltuielilor de personal a fost de 5 puncte procentuale (de la 4,9% în 2004 la 9,8% în 2008), adică exact creşterea totală a cheltuielilor publice.
Salariile bugetarilor au devenit mai mari decât salariile din sectorul privat; în 2005 erau cu 17% mai mari, iar în 2007 cu 50% mai mari.
Consecinţe:
România, conform intelegerilor cu FMI,  trebuie să-şi reducă cheltuielile de personal cu 15% în 2011 faţă de 2008, la un nivel de 39 mld lei. De asemenea, numărul de bugetari va scădea cu aproximativ 8% în 2011 faţă de 2008. Conform FMI, în 2012-2013, numărul bugetarilor ar trebui să ajungă la nivelul din 2004-2005.
Cu alte cuvinte:
Angajări pe pile
Dezmăţ în administraţia publică
Creşterea birocraţiei
La stat s-a oferit, adeseori clientelei de partid,  un loc de muncă sigur şi bine remunerat.
Fără număr la prime, sporuri, pensii etc.
3. Majorarea economiei subterană, în ciuda scăderii cotei unice
Introducerea cotei unice nu a generat scăderea economiei subterane;
Deşi taxele principale au fost unele din cele mai mici din UE, totuşi povara fiscală aplicată muncii a fost superioară mediei europene;
În plus, firmele din România au plătit în 2008 cele mai multe taxe din lume (conform Doing Bussiness Report, Banca Mondială, 2009); de asemenea schimbările legislative/fiscale au fost frecvente;
Ponderea economiei subterane a crescut (oficial) de la 14,5% din PIB în 2004 la 21% din PIB în 2008, în ciuda relansării economiei;
Conform studiilor, ponderea economiei subterane în PIB a fost de 36-40% din PIB, faţă de 18-20% din PIB cât este media comunitară;
Evaziunea fiscală la plata TVA a ajuns în 2008 la aproape 24 miliarde lei faţă de 7,4 miliarde lei în 2004;
Veniturile bugetare potenţiale rezultate din fiscalizarea economiei neobservate reprezentau circa 11% din PIB în 2008 (impozit pe venit, TVA şi CAS)
Consecinţe:
Veniturile bugetare nu au crescut decât cu 0,5% din PIB în 2008 faţă de 2004. În perioada de recesiune, economia subterană tinde să crească; mai ales dacă se majorează taxele.
Cu alte cuvinte:
“Furăciune” dusă la extrem
Controale abuzive
Mita a înflorit
S-au închis ochii la explozia economiei subterane
4. Polarizarea veniturilor
Introducerea cotei unice a generat creşterea inegalităţilor dintre venituri; în 2008, România a devenit a doua ţară a UE din punct de vedere al inegalităţii veniturilor (raportul dintre cei 20% din populatie cu veniturile cele mai mari si cei 20% cu veniturile cele mai scazute, excluzând autoconsumul); în România raportul a fost de 7 în 2008, faţă de 5,9 în Grecia, 3,6 în Ungaria, 6,5 în Bulgaria;Raportul a crescut de la 4,8 în 2004, nivel similar cu media europeană la 7,8 în 2007, cel mai ridicat raport din UE-27 (media fiind de 5);Indicele Gini indică aceeaşi tendinţă de polarizare a veniturilor odată cu expansiunea economică din România; astfel acest indice   s-a majorat de la 31 în 2004 la 36 în 2008, România înregistrând a doua valoare a acestui indice din UE-27, după Letonia; media europeană a fost 30,6 în anul 2008;
Rata sărăciei relative s-a majorat de la 17,9% în 2004 la 18,2% în 2008; în 2008, 18,2% dintre români (3,9 milioane de români) au avut un venit mai mic de 460 de lei în 2008 (460 de lei fiind pragul sărăciei relative)
Consecinţe:
Măsurile de austeritate bugetară au generat creşterea ratei sărăciei absolute la 7,4% în anul 2009.
Aproximativ 1,6 milioane de români trăiesc cu mai puţin de 250 de lei pe lună (pragul sărăciei absolute), adică cu cel mult 8 lei pe zi
Cu alte cuvinte:
Creştere care sărăceşte
Bogaţii mai bogaţi, săracii mai săraci
Creştere care polarizează
5. Persoanele sărace nu au beneficiat de creşterea economică
Peste 2.400.000 de gospodării din România nu şi-au permis în 2008 să-şi achite la timp toate cheltuielile curente (faţă de 1.750.000 în anul 2007);
1.200.000 de gospodării au înregistrat restanţe la plata întreţinerii locuinţei, iar 1.300.000 au avut restanţe la plata energiei electrice; mai mult de jumătate dintre familiile de şomeri, cele cu mai mulţi copii şi cele monoparentale au avut restanţe la achitarea datoriilor curente;
În 2008, peste 5,8 milioane de familii considerau că au dificultăţi în a suporta cheltuielile curente; 3.000.000 de familii nu aveau grup sanitar propriu şi apă curentă în 2008; 13.000.000 de români nu erau conectaţi la reţeaua publică de canalizare, cele mai afectate regiuni fiind Sud-Muntenia, Nord-Est şi Sud-Vest Oltenia. În rândul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani, 2 din 3 români suferă de pe urma lipsurilor de natură financiară (2.200.000 de pensionari trecuţi de 65 de ani).
Consecinţe:
Creşterea economică din România nu a generat sporirea calităţii vieţii în cazul celor mai defavorizate categorii de populaţie. Criza economică a accentuat presiunea asupra acestor categorii, contribuind la majorarea ratei sărăciei.
Cu alte cuvinte:
300 de romani bogati, 6 milioane de romani saraci
Unii românii trăiesc ca în Evul Mediu
6.  Creşterea nesemnificativă a ocupării forţei de muncă, în ciuda creşterii economiei cu aproximativ 28% între 2005-2008
Rata de ocupare a forţei de muncă nu a crescut decât cu 1 punct procentual, ajungând la 59% în 2008, faţă de o medie comunitară de 66%;
Numărul populaţiei ocupate s-a redus cu 1% în 2008 faţă de 2004;
Numărul lucrătorilor în economia subterană a crescut cu aproximativ 100.000 în 2008 faţă de 2004;
A crescut deficitul de lucrători în domeniile aflate în expansiune (în urma migraţiei).
Consecinţe:
Bugetele de pensii, sănătate devin nesustenabile, în lipsa unei creşteri suficiente a ocupării în perioada de expansiune.
Cu alte cuvinte:
Din cauza poverii fiscale a crescut munca la negru.
Creşterea ocupării ar asigura sustenabilitatea bugetelor de asigurări si pensii.
Migraţia forţei de muncă a ajutat bugetul de stat, dar a crescut presiunea pe piaţa muncii (între 2005-2008).
7. Majorarea deficitului de cont curent şi a datoriei externe
Introducerea cotei unice a favorizat creşterea de 3 ori, în termeni reali, a deficitului comercial; Datoria externă s-a majorat de 3,4 ori, ajungând în decembrie 2008 la 72,3 mld euro, din care 70% datorie pe termen mediu şi lung; Creditele neguvernamentale acordate s-au majorat de 5,5 ori în 2008 faţă de 2005. Ca pondere în PIB, creditele guvernamentale s-au dublat, ajungând  în 2008 la 38,5% din PIB, aproximativ 55% din ele fiind în valută.
Consecinţe:
Dezechilibrele externe s-au redus, cu costul creşterii şomajului în sectorul privat. Ponderea creditelor neperformante a crescut accelerat de la 6,52% în 2008 la 18,7% în iulie 2010.
Cu alte cuvinte:
România a  ”crescut” pe datorie.
Creşterea creditării a creat iluzia sporirii avuţiei.
Cota unică a majorat importurile şi a ajutat mai puţin economia internă.
8. Creştere  economică nesănătoasă
Salariile au crescut mai mult decât productivitatea muncii; între 2005 şi 2008 salariile au crescut cu 54% în termeni reali (116% în termeni nominali), iar productivitatea muncii s-a majorat cu 38%.
Deşi România a atras ISD de 36,2 mld euro, în perioada 2004-2008, totuşi acestea nu au sprijinit o creştere economică sustenabilă; numai 30% au fost localizate în industrie, 3% în sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicării, sectoare care au o valoare adăugată mai mare. Restul de două treimi au fost direcţionate către sectoare care au determinat crearea unui model nesustenabil de creştere: intermedierea financiară şi de asigurări, construcţii şi tranzacţii imobiliare şi comerţ.
Creşterea consumului cu 42% în 2008 faţă de 2005 şi a investiţiilor cu 110% au influenţat într-o măsură mai mică economia internă, dar au alimentat majorarea importurilor cu 100%. Economia internă s-a majorat cu 28% între 2005-2008.
Consecinţe:
În condiţiile unei creşteri economice nesănătoase, economia a urmat un ciclu de tip avânt-prăbuşire. PIB-ul României din 2010 a ajus la nivelul din 2007, anulând o parte din expansiunea economică anterioară.
Cu alte cuvinte:
Creşterea ISD nu generează automat o creştere economică sustenabilă.
Creşterea consumului şi a investiţiilor au stimulat economiile externe (prin importuri mai mari).
Creşterea nesustenabilă generează o prăbuşire rapidă şi o revenire lentă.

(sursa – Blogul lui Adrian Năstase)
L.C.

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea