Motivarea Curții de Apel București în dosarul lui Florin Frătică privind retrocedarea de 8 milioane de euro

Luni, 16 Septembrie 2019 14:42

Curtea de Apel București a emis motivarea în dosarul lui Florin Frătică privind retrocedarea de 8 milioane de euro. Sentinţa dată în primă instanţă, pe 17 aprilie 2019, a avut ca rezultat achitarea tuturor inculpaţilor din dosar: fostul primar al comunei argeşene Bradu - Florin Frătică, fosta şefă a Parchetului Ialomiţa - Daniela Manolache – în trecut, consilier juridic la Primăria Bradu – şi fraţii Lenuţa şi Jean Georgescu. În continuare, vă prezentăm motivarea judecătorilor Curții de Apel București în acest dosar în care Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a constituit ca parte civilă cu suma de 35.035.511 lei, echivalentul a circa 8 milioane de euro. Pe 10 octombrie, la Înalta Curte de Casație și Justiție, începe judecarea apelului în acest dosar.

Instanța: „Fapta descrisă ar fi putut teoretic întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals intelectual”

În continuare, instanța arată de ce faptele săvârșite de inculpați nu sunt prevăzute de legea penală. În motivare, Curtea de Apel București spune că faptele săvârșite de Forin Frătică, ar putea „întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals intelectual” sau „abuz în serviciu”. Dar cu toate acestea, fostul primar de la Bradu a fost achitat.
„În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului Frătică Dragomir Tudor Florin, Curtea observă că aceasta are mai multe componente, prima constând în faptul că în calitate de reprezentant al CLFF Bradu, prin adresa nr. xxxxx/27.10.2009 atestă, în mod neadevărat, că Georgescu Lenuţa și Georgescu Jean sunt îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru o diferență de 19,13 ha teren după autorii G.T. G.și G. E., precizând însă că aceasta nu se mai poate realiza pe cale administrativă datorită expirării, din culpa înseși a CLFF, a termenului de depunere a cererilor, deschizând astfel calea unei proceduri judiciare. Or, în această ipoteză, fapta descrisă anterior ar fi putut teoretic întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals intelectual prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată. Mai mult, s-ar putea susține că prin emiterea unei astfel de adrese, funcționarul public ar fi complicele persoanei care depune ulterior presupusul înscris falsificat la dosarul cauzei, și care formulează pretenții civile în fața instanței de judecată, și nu invers. Tot în aceeași ordine de idei, nu se poate susține că petenții din cauză (n.r. cei doi frați) ar fi complicii instigatorilor (primarul și consilierul juridic), logica construcției juridice fiind în realitate exact inversă, întrucât, teoretic, persoana care ar fi încercat să determine instanța de judecată să îi admită pretențiile prin folosirea unor înscrisuri care conțin mențiuni necorespunzătoare adevărului putea fi considerată că săvârșește participația improprie sub forma instigării, în timp ce persoanele care o ajută sau îi înlesnesc acest lucru ar putea fi considerate complici ai instigatorilor. Curtea subliniază că nu s-au efectuat cercetări cu privire la alte fapte, astfel încât chestiunea nu poate face obiectul unei schimbări de încadrare juridică, ci ține de analiza întrunirii elementelor constituitive ale infracțiunilor cu care a fost sesizată instanța”, se arată în motivarea instanței.

Instanța: „Fapta ar putea constitui o infracțiune de abuz în serviciu distinctă”

De asemenea, judecătorii mai arată că „nu se poate reține în sfera laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților Georgescu că aceștia sunt complicii inculpatului Frătică prin faptul că și-ar fi “ însușit mențiunile neadevărate” din cuprinsul adresei sau că ar fi acceptat să deschidă un proces pentru a-i înlesni primarului comunei acțiunile socialmente periculoase de determinare a judecătorului să încalce Legea nr.18/1991. Mai mult, în conținutul infracțiunii prev. de art. 52 al. 3 Cod penal rap. la art. 297 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 13 2 din Legea 78/2000 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Frătică Dragomir Tudor Florin, respectiv aceea că după comunicarea sentinței astfel obținute, deși cunoștea că este netemeinică, nu a formulat o cale de atac creând un folos patrimonial pentru coinculpați constând în recunoașterea de către instanța de judecată în mod injust și doar ca urmare a acțiunilor inculpatului, coroborată cu acțiunea coinculpaților, a unui drept de proprietate pentru o suprafață de 19,13 ha teren, precum și prejudicierea bugetului statului cu suma plătită ca despăgubire pentru acest teren în valoare de 35.035.511 lei. Or, în mod evident, participația improprie sub forma instigării se rezumă la determinarea instanței să pronunțe o soluție nelegală iar alte acțiuni ulterioare, respectiv faptul că inculpatul nu a formulat cale de atac după comunicarea sentinței, că ar fi făcut demersuri să se obțină despăgubiri într-un cuantum cât mai mare, nu se circumscriu elementului material al laturii obiective al acestei infracțiuni. În mod teroretic, aceasta ar putea constitui o infracțiune de abuz în serviciu distinctă, constând în faptul că, cu rea-credință și cu încălcarea dispozițiilor legale, nu s-ar fi exercitat o cale de atac împotriva hotărârii instanței. Or, această acțiune, ulterioară pronunțării sentinței, nu are cum să se integreze în latura obiectivă a infracțiunii pentru care este judecat inculpatul”.
De precizat că, procurorii DNA au clasat cauza față de Florin Frătică pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit . Inculpatul a fost trimis în judecată în acest dosar doar pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Inculpații achitați pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală

„Modalitatea de punere în executare a acestei hotărâri – faptul că nu s-a declarat cale de atac ori că a fost pusă în executare înainte de data reală a rămânerii definitive, nu are relevanță din perspectiva participației improprii la abuz în serviciu cu care a fost sesizată instanța iar acțiunile sau inacțiunile persoanelor culpabile nu se circumscriu elementului material al acestei infracțiuni. În consecință, Curtea va dispune achitarea inculpaților în temeiul art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală (nr. fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege). În ceea ce privește temeiul achitării, Curtea apreciază că acesta nu poate fi cel prevăzut de art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală (fapta nu există), așa cum au solicitat inculpații. Astfel, primul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzut la art.16 privește ipoteza inexistenței unei fapte în materialitatea ei, or în cauză nu se poate susține că faptele inculpaților nu au existat, în mod obiectiv, aspectul care trebuie analizat fiind dacă acestea sunt sau nu prevăzute de legea penală. (...) În considerentele expuse anterior, instanța a analizat și a apreciat că fapta de abuz în serviciu presupus comisă de judecător( n.r. cel care a pus în posesie), așa cum este descrisă în rechizitoriu, nu este prevăzută de legea penală iar faptele participanților, așa cum sunt descrise în rechizitoriu, cad sub incidența aceluiași temei prevăzut de Codul de procedură penală”, se arată în motivare.

A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă

Instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. „În baza art.25 alin.5 Cod procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. În baza art.397 alin.5 Cod procedură penală menţine măsurile asigurătorii luate cu privire la bunurile inculpaţilor prin încheierea din data de 27.06.2018. Măsurile asigurătorii încetează de drept dacă partea civilă nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii”, se arată în hotărârea Curții de Apel București.
A.V.