46 de ani de la trecerea la cele veșnice a celebrului autor de monografii din Argeș

Luni, 25 Mai 2020 12:22

# Pr. Ioan Răuțescu (n. 1 octombrie 1892 – d. 19 mai 1974)

S-au împlinit, săptămâna  trecută, 46 de ani de când a trecut, la cele veșnice, preotul muscelean Ioan Răuțescu, o minte luminată, autor de monografii, studii, articole, traduceri, etc. Istoricul, preotul, cercetătorul și folcloristul Ioan I. Răuțescu  s-a născut la 1 octombrie 1892, în Dragoslavele, județul Muscel.  Școala primară în comuna natală, Seminarul „Central” din București (1905-1913) și Facultatea de Teologie din București. Hirotonit diacon la 26 ianuarie 1914 și preot la 27 ianuarie 1914; la 1 februarie numit preot ajutător la Biserica „Înălțarea Domnului” din Dragoslavele, iar la 1 octombrie 1920, paroh. Între 1 septembrie 1913 și 1 septembrie 1921 a funcționat ca învățător la Școala primară din satul natal, exceptând anii 1917-1918, de ocupație germană.

Lucrări importante: Mănăstirea Aninoasa din județul Muscel (1933), Dragoslavele, monografie istorică (1937, premiul „Grigore Angelescu” al Academiei Române); Topoloveni – monografie istorică (1939, premiul „V. Adamachi” al Academiei Române); Câmpulung Muscel – monografie istorică (1943, premiul „Doctor C. Nicoară” al Academiei Române). Fondator, revista Foaie pentru luminarea poporului (1926). Numeroase studii, articole, analize, reuniuni tematice (istorie, folclor, etnografie, etnologie). Traduceri din limba germană (1929-1934. Colaborator, publicaţiile: Muscelul nostru, Prietenul nostru, Piatra Craiului, Biserica Ortodoxă Română, Glasul ţării .
Puțini știu, însă, că pentru desăvârșirea acestor opere, cărturarul menționat nu a depus, așa cum s-ar crede, numai un efort de cercetare, ci și unul, susținut, de promovare și chiar identificare a resurselor financiare necesare editării lor. Strădaniile  înzestratului preot au continuat și după ce lucrările au văzut lumina zilei, preponderent la Tipografia Gh. Vlădescu, din Câmpulung. Parohii, primării, școli sau chiar particulari, cu toții au fost convinși, unii anterior, alții după publicare, să cumpere tomurile sus menționate, uneori cu prețul altor eforturi, în special de studiere a arhivelor Muscelului care, în acea vreme, se aflau în fosta capitală a Țării Românești. Eforturile duse pentru promovarea propriilor lucrări s-au intensificat, după anii `40, în vederea tipăririi tomului ”Câmpulung Muscel – monografie istorică”, eforturi răsplătite cu premiul „Doctor  C. Nicoară” al Academiei Române și numeroase alte aprecieri publice.
Așa cum arată chiar în Prefață, ”Cele dintâiu persoane cărora le-am făcut cunoscută întocmirea monografiei istorice a orașului și dorința de a o tipări, au fost D-nii Dumitru Alimăneștianu și Ion Mihalache. Și unul și altul dovediseră cu fapta cât de mult țin la județul lor (Muscel, n.n.) .  Eforturile preotului cărturar nu au fost, întotdeauna, încununate de succes: ”În alte părți unde m-am adresat mai în urmă, am întâmpinat uneori răceală, iar alteori totală indiferență… Începusem chiar să mă descurajez și să zic că rău am făcut de m-am trudit atâta… parcă nu mai interesează generația actuală” .
Demersurile au continuat, cercetătorul din Dragoslavele găsind uși deschise atât la actuali și foști colegi de breaslă (preotul Nicolae Mănescu, fost deputat și prefect de Muscel), cât și la Institutul de Istorie Națională (președinte, C.C. Giurescu).  În aceeași prefață, Ioan Răuțescu explică motivele pentru care a continuat să insiste în aflarea unui sprijin local: ”…am mai zăbovit totuși zicând: - Ar ședea oare bine ca această lucrare, privitoare la orașul Câmpulung, să fie tipărită cu alte mijloace decât ale Muscelenilor?”
Căutările, pe plan local, îi sunt încununate de succes: ”În luna Septemvrie 1942, m-am prezentat cu manuscrisul D-lui general Teodor Nicolau, prefectul județului Muscel…” Ideea a fost bine primită. ”De aceeași părere a fost și D-l Gheorghe Sărăcăceanu, directorul Băncii Naționale din Câmpulung…”
Preotul Ioan Răuțescu rămâne în memoria colectivă, nu numai ca un asiduu cercetător al trecutului, ca un celebru monografist ci și ca un promotor de succes. Imaginați-vă că, pentru Monografia Câmpulungului, aproape 100 de instituții sau persoane fizice, au cotizat, în avans. Într-un secol fără internet, fără facebook. Doar prin convingere personală sau prin scrisori alcătuite – așa cum s-a văzut – cu multă diplomație. Lista celor vizați a fost, anterior publicării, cu siguranță, mult mai mare. Lista celor contactați după apariția lucrării, de asemenea. Așa că, fără a știrbi cu nimic respectul pe care, cu toții, i-l datorăm, preotul, publicistul cercetătorul și folcloristul Ioan Răuțescu, poate fi declarat un pionier al marketingului în zona Argeș-Muscel.