Reperele săptămânii 6-12 iulie în județul Argeș

Luni, 06 Iulie 2020 11:18

# Pe 6 iulie se năștea, la Berevoești, actualul Președinte al Consiliului Județean Argeș

MANU, Dan Constantin P. (n. Berevoeşti, Argeş, 6 iulie 1956). Medic primar, medicină legală, publicist. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C.Brătianu, Piteşti (1974), Institutul de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti (1982). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1997). Activitate în domeniu: Dispensarul Berevoeşti (1982-1988); rezident, medicină legală, Facultatea de Medicină, Bucureşti (1988-1990); Laboratorul de Medicină Legală, Spitalul Judeţean Argeş (1990 ~ ), şef laborator (1994 ~ ); director: Direcţia de Sănătate Publică Argeş (1993- 1997); Casa de Asigurări de Sănătate Argeş (2012~). Primariat în 1994,. Colaborări didactice: Universitatea din Piteşti (2005 ~); Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti (2006 ~ ).
Volume importante: Medicina legală la graniţa dintre medicină şi justiţie (2005); De la medicina legală la dreptul medical (2006); Accidentele rutiere între fatalitate şi normalitate (2007); Aspecte medico-legale în vătămarea corporală gravă (2008); Etica şi deontologia medicală (2009).
Studii, articole, reuniuni naţionale şi internaţionale; emisiuni media. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu. Consilier judeţean (1996~2000; 2000-2004; 2008-2012; 2012 ~).
Este Cetățean de Onoare al comunei Berevoești, Fiu al Argeșului și Muscelului, președinte al Comisiei de Sănătate din cadrul Consiliului Județean Argeș (din 2007), președinte al Consiliului Județean Argeș (din 2016)

Casa Armatei Pitești

# Piatra de temelie a fost pusă la 7 iulie 1939, în prezența prim-ministrului României, Armand Călinescu.

Cercul Militar din Pitești (denumită și Casa Armatei) situată în Piața Muntenia din centrul orașului, a fost construită după planurile arhitectului Octav Doicescu, constructor M. Papadopol.
Instituţie de cultură a Garnizoanei din localitate. Activităţi specifice cadrelor militare active, în rezervă şi în retragere, veteranilor de război, familiilor acestora, angajaţilor civili din unităţile de profil. Reorganizări succesive: 1912 (redefinirea atribuţiilor prin Înaltul Decret Regal, Nr. 376); 1940 (noua clădire); 1960 (acordarea titulaturii Casa Armatei); 1990 (revenirea la denumirea tradiţională). Actuala locaţie: edificiu reprezentativ (1939 – 1940), zona centrală a municipiului Piteşti; piatră fundamentală (7 iulie 1939), Armand Călinescu ; arhitecţi, Octav Doicescu, Emil Guneş, Bucureşti; constructori, Mihail Capadopol, Anton Zabranski. Consiliu de Administraţie, preşedinte fondator, Alexandru Ştefănescu (1891). Sediul unor organizaţii obşteşti militare şi al Corului Veteranilor (1975 ~). Sală de spectacole, bibliotecă, formaţii artistice, expoziţii, facilităţi sportive. Importante reuniuni naţionale în prezenţa liderilor: Armand Călinescu, Ioan/Ion Antonescu , Petru Groza, Nicolae Ceauşescu , Ion Iliescu. Şefi cunoscuţi: Ion Carapanceanu, Gheorghe Matei, Nicolae Angheluş, Marin Păun Crăciun, Aurel Ghiţă. Ample colaborări comunitare. (Enciclopedia Argeșului și Muscelului, coord. Petre Popa. Vol I, pag. 184, ed. virtual)

9 iulie 2009 - trecea în neființă arh. Maria Mulțescu

MULŢESCU, Maria Gh. If. (Chişinău, Basarabia, 25 martie 1938 – Piteşti, Argeş, 9 iulie 2009).
Arhitect, restaurator, istoric al arhitecturii. Stabilită în Argeş-Muscel din 1944. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1954), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1955), Institutul de Arhitectura Ion Mincu, Bucureşti (1961).
Activitate specializată: Institutul Judeţean de Proiectare/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1961 - 2000), conlucrări ulterioare. Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii (în colaborare): Institutul de Proiectare Argeş, (1977); spitalele de Pediatrie, Piteşti, Clinic Marie Curie, Bucureşti; bibliotecile judeţene Argeş şi Vâlcea; Catedrala Mioveni, Argeş; extindere, Muzeul Judeţean Argeş. Restaurări importante: Mănăstirea Negru Vodă, Câmpulung; culele Şuici, Retevoeşti, Racoviţa (Argeş); bisericile: Acaş (Satu Mare), Sfântul Nicolae Domnesc (Curtea de Argeş), Scheii Braşovului. Studii istorice de fundamentare pentru sistematizarea localităţilor urbane din Argeş, Vâlcea, Olt şi elaborarea Planului de Amenajarea Teritorială a Judeţului Argeş. Premii în domeniu. Numeroase eseuri, articole, comunicări, interviuri, emisiuni media. Membră: Uniunea Arhitecţilor (1967), Ordinul Arhitecţilor (2001), Registrul Urbaniştilor din România (2005). (Enciclopedia Argeșului și Muscelului, coord. Petre Popa, vol. III, pag. 116, ediție virtual)

9 iulie 1934 – se năștea, la Stroești, viitorul parlamentar de Argeș, Nicolae Leonăchescu

LEONĂCHESCU, Nicolae P. (n. Stroeşti, Muşăteşti, Argeş, 9 iulie 1934 - d. 4 august 2019).Inginer constructor, profesor universitar, parlamentar. Liceul de Băieţi Nr. 1 / Colegiul Naţional Liceal Ion C. Brătianu, Piteşti (1952), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1957). Doctorat, termotehnică, Bucureşti (1968). Activitate didactică permanentă, Institutul de Construcţii, Bucureşti (1957-2001). Conducător de doctorat (1990 -2010). Lectorate: Federaţia Rusă, Franţa, Germania, Republica Moldova.

Volume importante: Termotehnica (1974, 1981); Transferul căldurii între construcţii şi sol, I (1981), II (1989); Lexicon de construcţii şi arhitectură, I, II, III (1985 - 1988, în colaborare); Câmpul termic universal (1992); Premise istorice ale tehnicii moderne româneşti, I (1994), II (1995).
Preşedinte fondator şi executiv, Societatea Cultural-Ştiinţifică Stroeşti-Argeş (1972-1992). Scrieri distincte: Documente şi personalităţi din Stroeşti-Argeş (1996, 2005, 2007); Generaţia de aur (1997). Deputat de Argeş (1996-2004), reprezentând Partidul România Mare, secretar, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor (2001-2004). Demersuri oficiale pentru sprijinirea românilor din: Basarabia, Bulgaria, Serbia, Ucraina.
Numeroase articole, studii, comunicări, reuniuni ştiinţifice, invenţii, inovaţii, granturi /contracte de cercetare, interpelări, iniţiative legislative. Recunoaşteri în tehnica universală: Metoda şi punctul Leonăchescu; Modelul Schmidt-Leonăchescu. Contribuţii la dezvoltarea ştiinţei contemporane româneşti, extensia spiritualităţii autohtone în Europa, conservarea tradiţionalismului argeşean. Multiple aprecieri publice. (Enciclopedia Argeșului și Muscelului, cood. Petre Popa, vol. III, pag 13-14, ediție virtuală)

10 iulie 1029 - s-a născut scriitorul Marin Ioniță

Marin Ioniţă s-a născut la 10 iulie 1929, în localitatea Jugureni-Ulieşti, judeţul Dâmboviţa. A fost elev al Şcolii de literatură Mihai Eminescu din Bucureşti (coleg cu Nicolae Labiş, Aurora Cornu, Lucian Raicu, Niculae Stoian, Gheorghe Tomozei, Ion Gheorghe ş.a) şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1953 în Almanahul tinerilor scriitori, a fost redactor la Făclia Hidrocentralei, membru al Cenaclului Liviu Rebreanu din Piteşti şi a fost unul dintre redactorii primei serii a revistei Argeş şi, de asemenea, a făcut parte din echipa redacţională a reîntemeierii revistei, în 2001. A realizat zeci de emisiuni culturale la televiziunile locale, a fost iniţiator şi coordonator al Clubului AMA, a condus cenaclul Sind Junior şi suplimentul săptămânal Curierul artelor. A primit titlurile de Cetăţean de onoare al Municipiului Piteşti şi de Fiu al Argeşului.

”La paisprezece ani, când am devenit elev al şcolii profesionale de agricultură din Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, nu aveam citită nici măcar o singură carte. Dar am avut noroc să dau peste o bibliotecă universitară evacuată din Bucureşti de teama bombardamentelor şi de un pedagog înţelegător care să-mi îngăduie să citesc la lumina cărbunilor din sobă după darea stingerii la internat. Mai târziu, la şcoala Tehnică Zootehnică din Găeşti, unde nici acolo nu avea prioritate cultura generală, am avut şansa să fiu luat sub ocrotirea poetului Aurel Iordache, dascălul care mi-a îndrumat primii paşi pe calea literaturii. Armata m-a recrutat de pe băncile şcolii, ca să nimeresc într-o şcoală de ofiţeri de rezervă, unde a pus ochii pe mine consilierul sovietic, încântat că am citit foarte multă literatură rusă, şi care îşi pusese în gând să mă trimită la studii militare în ţara lui. Am scăpat direct în Şcoala de Literatură şi Critică Literară “Mihai Eminescu” din Bucureşti, unde l-am avut coleg pe Nicolae Labiş, socotit cel mai de seamă poet al generaţiei, şi nu lipseau comparaţiile că aş fi aproape egalul său în domeniul prozei. Dar dat afară după doi ani de zile din motive neprecizate, fără dreptul de a lucra în domeniu, am pierdut toate trenurile timpului de afirmare. La facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti, nu am fost un student strălucit. Profesiile mele, multe şi mărunte: agent agricol comunal, lucrător în fermă, ofiţer, învăţător, profesor de şcoală elementară şi de liceu, mai târziu în învăţământul superior la Universitatea de Stat din Piteşti, director de cămin cultural, de club muncitoresc, de bibliotecă raională, ziarist, realizator de emisiuni tv. Locuri de muncă: Gherăseni, judeţul Buzău, Hanul lui Pală, Croitori, Miuleşti, Mătăsaru, Găesti, în judeţul Dâmboviţa, Berindeşti, Corbeni, Piteşti, in judeţul Argeş, Oradea, Timişoara, Ploieşti, Bucureşti. În aprecierea mea, am fost un profesor de mare succes, un ziarist bun şi un scriitor cu operă modestă.” – spunea Marin Ioniță despre propria-i persoană.
Valorosul piteștean – prin adopție – se stingea din viață la București, pe data de 7 mai 2018

11 iulie 1950 – se năștea, la Călinești, fostul Procuror General al Argeșului

RISTEA, Ion, M. (n. Râncăciov, Călineşti, Muscel, 11 iulie 1950). Jurist, manager, publicist. Liceul/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1970), Facultatea de Drept, Bucureşti (1978). Stagii: Spania (2002, 2003). Doctorat ştiinţe juridice, Bucureşti (2009). Activitate specializată în domeniu, procuror, parchetele de pa lângă: Judecătoria Piteşti (1986-1993); Tribunalul Argeş (1993- 1999); Curtea de Apel, Piteşti (1999 -2016), procuror general al instituţiei (2001-2005).
Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2003-2010).
Volume importante: Drept penal (2009); Regimul circumstanţelor în dreptul penal român (2009); Termenele în procedura penală română (2011). Studii, articole, comunicări, publicate în reviste occidentale, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale.