In memoriam

Luni, 10 August 2020 22:06

# In memoriam Dan Barbilian - Câmpulung Muscel, 19 martie 1895 – București, 11 august 1961

Dan Barbilian, sub pseudonimul Ion Barbu, a fost matematician și poet de mare importanță. A fost unul din cei mai talentați poeți interbelici, poeziile sale fiind reprezentative pentru modernismul literar românesc. Tatăl său era magistrat, iar mama sa, Smaranda, fiică de procuror.
S-a născut la Câmpulung Muscel și studiile gimnaziale le-a urmat la Câmpulung, ulterior la Stâlpeni și Pitești. A ales să studieze cursurile de liceu la București unde a arătat cu brio cunoștințele sale în domeniul matematicii. Elevul Dan Barbilian a publicat din timpul liceului în Gazeta Matematică.  În anul 1921 termincă Facultatea de Științe din București, specializarea Matematică.
După finalizarea studiilor a plecat cu o bursă pentru doctorat în Germania. Susține teza de doctorat în anul 1929. Se întoarce la București și devine profesor de algebră la catedra Facultății de Științe. În paralel cu pasiunea sa pentru matematică, tânărul Barbilian scrie și poezie, în 1919 fiind colaborator al revistei literare Sburătorul. Eugen Lovinescu este cel care îi propune să scrie poezie sub pseudonimul Ion Barbu, numele bunicului său. Până la finalizarea liceului îl cunoaște pe Tudor Vianu și leagă o frumoasă prietenie.
Cea mai cunoscută poezie a lui Ion Barbu este ”După melci” 1921 și a apărut pentru prima dată în revista Viața Românească.  Urmează Riga Crypto și Lapona Enigel, balada unui menestrel  “la spartul nunţii, în cămară”.
Începând cu 1930 Barbilian s-a consacrat exclusiv matematicii, ajungând unul dintre promotorii axiomaticii la noi in țară, impunându-se prin creațiile sale de geometrie si algebră. Începând cu anul 1942 se dedică problemelor de algebră modernă. În 1951 analizează teoria algebrică a numerelor (aritmetica). Aproximativ 10 ani mai târziu se reîntoarce la prima iubire, geometria și studiază spațiile care îi poartă numele – spații Barbilian. La 11 august 1961, moare la spitalul “Vasile Roaită” din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.
Din respect pentru marele profesor, în România s-a dezvoltat un program numit Dan Barbilian. Se desfășoară anual și presupune organizarea de olimpiade la toate materiile importante de la școală, dar mai ales la matematică. Concursurile sunt renumite pentru elevii din clasele gimnaziale, premiile sunt consistente, iar copiii foarte buni își doresc participarea în fiecare an.
Membru postmortem al Academiei Române  (31 ianuarie 1991).

*** *** ***

In memoriam Emanoil A. POPESCU- Vrăneşti, Călineşti, Muscel, 22 februarie 1926 – Piteşti, Argeş, 10 august, 2007.

Profesor gradul I, muzică, dirijor, cor, orchestră, operetă, memorialist. Seminarul Teologic, Bucureşti (1946), Conservatorul Ciprian Porumbescu, Bucureşti (1952), Clasa Ioan D. Chirescu, Dumitru D. Botez. Activitate dirijorală: Corul mixt, Sindicatul Combinatului Siderurgic, Hunedoara (1952-1955); Corul mixt (1955- 1968), Corul de copii (1955-1996), Corul bărbătesc (1967-2001), Corul de cameră (1968 -1996), Grupul vocal clasic feminin (1970-1996), Palatul Culturii, Piteşti; formaţii mixte, Căminul Cultural Leordeni, Argeş, sindicatele Textila, Petrol, Învăţământ, Spitalul Unificat, Piteşti; operetele: Ana Lugojana, de Filaret Barbu (1962); Casa cu trei fete, de Franz Schubert (1963). Fondator Corala (1967) şi Festivalul (1970) Dumitru Georgescu Kiriac, Piteşti. Numeroase spectacole, concursuri, premii, interviuri, comunicări, reuniuni în domeniu. Turnee externe: Cehoslovacia (1968), Ungaria (1970), Lituania, Franţa, Bulgaria.
Înregistrări radio şi televiziune, promovarea consecventă a repertoriului autohton, armonizări. Considerat de mulți cel mai important dirijor din Argeş-Muscel în ultimele decenii ale secolului XX. Preocupări didactice: Şcoala Medie Nr. 2/ Colegiul Zinca Golescu (1957-1960), ulterior, Şcoala Nr. 1/ Nicolae Simonide, Piteşti.
Implicări comunitare permanente. Volum memorial: O viaţă dăriută muzicii (2001).
(sursa: Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. III, 2012, ediție virtuală)

*** *** ***

In Memoriam Nicolae P. Leonăchescu - Stroeşti, Muşăteşti, Argeş, 9 iulie 1934 – București, 4 august 2019

S-a stins din viață, pe  4 august, la vârsta de 85 de ani, prof. univ. dr. ing. Nicolae Leonăchescu, fost  deputat din partea Partidului România Mare, filiala Argeș. A cercetat, scris şi publicat 661 de lucrări, dintre care 47 de cărți.
Viața unui mare argeșean, în câteva rânduri
Liceul de Băieţi Nr. 1 / Colegiul Naţional Liceal Ion C. Brătianu, Piteşti (1952), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1957). Doctorat, termotehnică, Bucureşti (1968). Activitate didactică permanentă, Institutul de Construcţii, Bucureşti (1957-2001). Conducător de doctorat (1990 -2010). Lectorate: Federaţia Rusă, Franţa, Germania, Republica Moldova. Volume importante: Termotehnica (1974, 1981); Transferul căldurii între construcţii şi sol, I (1981), II (1989); Lexicon de construcţii şi arhitectură, I, II, III (1985 - 1988, în colaborare); Câmpul termic universal (1992); Premise istorice ale tehnicii moderne româneşti, I (1994), II (1995). Preşedinte fondator şi executiv, Societatea Cultural-Ştiinţifică Stroeşti-Argeş (1972-1992). Scrieri distincte: Documente şi personalităţi din Stroeşti-Argeş (1996, 2005, 2007); Generaţia de aur (1997). Deputat de Argeş (1996-2004), reprezentând Partidul România Mare, secretar, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor (2001-2004). Demersuri oficiale pentru sprijinirea românilor din: Basarabia, Bulgaria, Serbia, Ucraina. Numeroase articole, studii, comunicări, reuniuni ştiinţifice, invenţii, inovaţii, granturi /contracte de cercetare, interpelări, iniţiative legislative. Recunoaşteri în tehnica universală: Metoda şi punctul Leonăchescu; Modelul Schmidt-Leonăchescu. Contribuţii la dezvoltarea ştiinţei contemporane româneşti, extensia spiritualităţii autohtone în Europa, conservarea tradiţionalismului argeşean.
Redactor de specialitate al Enciclopediei Argeșului și Muscelului (Familii argeşene şi muscelene importante), consultant științific al ediției.
(extras din Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. III, 2012, p. 13-14, ediție online)

*** *** ***

IN MEMORIAM CONSTANTIN GH. OLTEANU - Pitești, Argeș, 5 februarie 1929 – Pitești, Argeș, 15 august 2005

În 1948, la Piteşti a luat fiinţă Întreprinderea Locală de Construcţii, obiectivată pentru edificarea primelor blocuri, repararea clădirilor deteriorate pe timpul războiului, introducerea şi extinderea reţelelor stradale (apă, gaze,canalizare).
Ecuaţia prezentată a favorizat revenirea prietenului nostru, Constantin Olteanu, de la Beiuş, în reşedinţa ancestrală! Era numit, decizional, director al Şantierului Piteşti, funcţie exercitată, convingător, cinci ani (1958-1963). Se întorcea, aşadar, acasă, iar moralitatea obligaţiei, privind redimensionarea locurilor natale, s-a exprimat verosimil! Etapa suprapune contribuţii directe la amplasarea şi executarea, în Piteşti, a zonelor rezidenţiale denumite, convenţional, 9 Mai  (1958), General Christescu (1958-1960), Calea Bucureşti (1960-1965), Gară-Sud (1963), concretizându-se, astfel, secţiuni ale schiţei sistematizării generale preliminare (1948-1962).
Contractul profesional, interferat, așadar,  sporirii patrimoniului civic local, a debutat, pentru prietenul nostru, evocat redacțional, aşadar, sub auspicii favorizante!

MANAGER AL TRUSTULUI DE CONSTRUCŢII ARGEŞ

În 1963, Constantin Olteanu devenea inginer – şef al Trustului Regional de Construcţii Argeş, superiorii recunoscându-i, astfel, calităţile manageriale, demonstrate pe timpul coordonării Şantierului Piteşti. Avea 34 de ani!  Sfera responsabilităţilor se extindea şi asupra loturilor din Câmpulung sau Curtea de Argeş, noua ipostază presupunând colaborarea permanentă cu  Direcţia de Sistematizare și Arhitectură, instituţiile sectoriale,  forurile centrale specializate, consiliile urbane locale.
Dar, de cele mai multe ori, provocările grupau ritmicitatea îndeplinirii programelor prestabilite, introducerea unor noi tehnologii, cu deosebire pentru executarea  blocurilor înalte, calitatea finisajelor în acord global, reducerea costurilor pe metru pătrat construit. Funcţia de inginer-şef s-a prelungit până în 1971, timp în care se adăugau zestrei oraşului Piteşti, proclamat municipiu prin Legea Nr.2, din 16 februarie  1968, marile cartiere Craiovei (1964-1969) şi Negru Vodă (1966-1971).
Apogeul carierei profesionale a inginerului Constantin Olteanu devine, fără discuţie, acordarea titlului de director al Trustului (1971-1990), perioada coagulând sporuri nuanţate monografic pentru Argeş-Muscel. S-au definitivat, la Piteşti, amplele cvartale: Războieni (1970-1976); Trivale (1976-1987); Centru (1972-1988); Găvana (1975-1990); Banatului  (1976-1988); Petrochimiştilor (1978-1990); Pătraşcu Vodă (1979-1982); Popa Şapcă (1982-1990); Exerciţiu (parţial, 1983-1988). Ca urmare, la finalul Cincinalului opt (1986-1990), în Piteşti existau peste 45 000 de apartamente, construite, marea majoritate, din fondurile statului, reprezentând un adevărat record urbanistic. După 1990, vor deveni proprietate individuală, fiind cumpărate, preponderent, de locatarii care foloseau, plătind chirie, spaţiile respective.
Eforturile constructorilor, coordonaţi de inginerul Constantin Olteanu, s-au reliefat, totodată, în cartiere  din Câmpulung (Vişoi, Grui, Republicii), Curtea de Argeş (6 Martie, Basarabilor), Topoloveni şi Costeşti (Centru), Mioveni (aşezare reconfigurată generalist). Adăugăm, selectiv, edificiile pentru: Sala Sporturilor,  Bazinul Olimpic de Înot, Institutul de Proiectări, Centrul de Calcul, Casa Cărții, Casa Artelor, complexele  comerciale Trivale, Fortuna, Centru-Vest (Piteşti), noile spitale şi hoteluri din Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, peste 100 de clădiri pentru creşe, grădiniţe, gimnazii, licee, școli profesionale, unități bancare, juridice, culturale, administrative. Complementar (1970-1971), Constantin Olteanu a condus, prin cumul, și Institutul de Proiectări Argeș, supervizorul schiței sistematizării municipiului Pitești fiind arhitectul Radu Mihai Răuță, președintele Filialei unionale specializate.

REGRETE TARDIVE PENTRU DISOLUŢIA TRUSTULUI DE CONSTRUCŢII ARGEŞ

Prevederile Deciziei Nr. 243, din 21 decembrie 1990, semnată de prefectul Ion Cârstoiu, erau lămuritoare: se  constituiau opt societăţi comerciale pe acţiuni (Apartamentul, Comus, Infocom, Instag, Nordco, Premeco, Secona, Selca),  gestionate, preponderent, de foştii şefi ai vechilor şantiere, inventarul Trustului era partajat, lucrările în curs de execuţie  continuau numai la solicitarea beneficiarilor, activităţile viitoare intrau  sub imperiul cerinţelor economiei de piaţă, comensurate prin negocierea ofertei.
Inginerul Constantin Olteanu s-a retras, treptat, din viaţa publică, decesul survenind, luni, 15 august 2005, la Piteşti. Numele şi faptele sale rezidă colocvial, uneori  tipografic, sunt evocate emoţional de colaboratori sau cunoscuţi, se suprapun realităţilor Cetăţii, împreună cu epopeea redesenării contemporane a urbei, aflate la  confluenţa Râului Doamnei cu Argeşul. Fără să exagerăm, Constantin Gh. Olteanu a fost şi rămâne unul dintre marii constructori ai României secolului XX!
(Petre Popa, Pitești. Portrete postume pentru prieteni, Paralela 45, Pitești, 2018)

*** *** ***

In memoriam Nicolae N. SPINEI - Dezghingeni, Tighina, Basarabia, 3 octombrie 1921- Piteşti, Argeş, 14 august 2003

Profesor gradul I, limba şi literatura română, publicist, om de cultură. Stabilit în Piteşti din 1946. Liceul Teoretic, Aiud, Alba (1940), Facultatea de Litere şi Filosofie, Bucureşti (1940), Bucureşti (1946). Activitate didactică permanentă, liceele/colegiile Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş; Nicolae Bălcescu/Ion C. Brătianu, Piteşti; Zinca Golescu, Piteşti (1946-1988). Membru fondator, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina, preşedinte, Filiala Piteşti (1991-2003). Participant la Podul de Flori peste Prut (1992), expozeu, Parlamentul din Chişinău, Republica Moldova. Volume importante: Lumea cea gândită a lui Eminescu (1995); Lumea cea gîndită a pământenilor (1995); Hamlet şi Eminescu (2000). Colaborări, revistele: Argeş, Junimea, Tribuna şcolii argeşene (Piteşti); Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice (Bucureşti). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Oratorie. Contribuţii directe la organizarea Muzeului Şcolar şi Cabinetului Literar, Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti.
(sursa: Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. IV, 2014, ediție virtuală)

*** *** ***

In memoriam Dănuț MANU - Roseţi, Călăraşi, 15 august 1947 – Câmpulung, Argeş, 8 ianuarie 2005

Preot, profesor universitar, manager. Stabilit în Argeş din 1970. Seminarul Central, Bucureşti (1966), Facultatea de Teologie, Bucureşti (1970). Stagii: Belgia (1978-1980). Doctorat, teologie, Bucureşti (1984). Activitate parohială permanentă în Argeş-Muscel (1970- 2005), protopop de Câmpulung. Preocupări didactice: Seminarul Teologic, Curtea de Argeş (1978-1990); Universitatea din Piteşti (1991- 2005), decan fondator, Facultatea de Teologie (1994-2005). Volume importante: Biserica şi sinoadele (1995); Din istoria bisericească de ieri şi de azi a Muscelului (1995); Episcopia Argeşului (1996); Diaconul Coresi. Omul şi opera (2000); Istoria Bisericii Ortodoxe Române (2001). Numeroase studii, articole, reuniuni naţionale şi europene. Contribuţii privind relansarea vieţii eclesiastice în Muscel după 1989, organizarea, conducerea şi dezvoltarea învăţământului teologic superior la Universitatea din Piteşti
(sursa: Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. III, 2012, ediție virtuală)