Piteşti – oraşul lalelelor, pavelelor, hypermarketurilor şi bisericilor în construcţie

Marţi, 13 Decembrie 2011 00:32

Este cunoscut faptul că după decembrie 1989, în România bisericile au început să răsară mai ceva ca ciupercile după ploaie.  Pentru un popor ieşit din ateismul ideologic, întoarcerea cu faţa la cele sfinte a fost ca un fel de regăsire a identităţii naţionale.  Poporul părea că devenise neîncăpător pentru câte biserici mai rămăseseră după trecerea excavatoarele domolatoare.

Civilizaţia moaştelor şi a sarmalei

Nu s-au construit prea multe spitale (de fapt, nici unul!), nu s-au construit ele prea multe şcoli, fabricile şi uzinele existente au fost făcute una cu pământul, pe motiv că nu mai erau.. rentabile. Pe pământul lăsat gol, au început să apară hypermarketuri şi biserici.  Primele vindeau cele trebuincioase vieţii pământeşti, celelalte, vieţii cereşti.  Concurenţa dintre cele două sectoare de activitate era una loială, din care ambele tabere aveau de câştigat. Societatea de consum avea de câştigat în ambele cazuri.  Fac o similitudine.  La promoţiile hypermarketurilor, poporul se calcă pe picioare, la fel ca şi la defilarea moaştelor. Ba, la biserică bătălia e şi mai aprigă. Fie că vorbim de pupatul icoanelor, de umplerea PET-urilor cu apă sfinţită sau de fasolea cu ciolan sau sarmaua cu mămăligă oferite de preoţime şi călugărime, miza e întotdeauna crâncen disputată.

Popa – ultima noastră scăpare!

Un popor care îşi pune cea mai mare încredere în Biserică este un popor tragic. El este oarecum resemnat, întrucât nu mai are nici un orizont de aşteptare în lumea imediată şi, ca atare, nici nu mai are vreo motivaţie a revoltei. El se află încă în faţa pragului civilizaţiei, stând la cheremul bunului Dumnezeu, refuzând să îşi mai modeleze propriul destin.  Simptomatic pentru societatea în care trăim mi se pare o constatare pe care am făcut-o de curând, constatând că în Piteşti există 29 de biserici, plus încă 7 ale căror construcţii aşteaptă să fie finalizate.  La acestea, slujesc 68 de preoţi. Comparativ, avem în Piteşti 20 de şcoli şi patru spitale.  Întrucât cea mai mare creştere a afecţiunilor medicale s-a înregistrat în secţiile de psihiatrie şi cardiologie, am vrut să aflăm câţi medici sunt de ambele specialităţi. Şi am aflat: 15 de fiecare specializare. În total, mai puţin de jumătate din numărul total de preoţi! În condiţile în care sistemul sanitar şi educaţional se prezintă aşa cum ştim toţi, nu ne mai rămâne decât o scăpare. De fapt, trei: popa, lumânarea şi icoana! Doamne ajută! Remus Ştefan