Interviu cu Octavian Mihail Sachelarie: „Biblioteca a pierdut un pic din aura ei de agora!”

Miercuri, 14 Aprilie 2021 13:58

# „Enciclopedia Argeșului și Muscelului va fi una dintre cele mai mari lucrări pe care a dat-o județul”, a mai precizat directorul Bibliotecii Județene.

Cultura în vreme de pandemie! Ce se întâmplă cu biblioteca, cu instituțiile de cultură în această perioadă incertă? Cât de mult sunt ele afectate? La aceste întrebări, precum și la altele, ne-a răspuns sociologul Octavian Mihail Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu” Argeş.
# Domnule director, s-a împlinit mai bine de un an de când lumea a devenit mai precaută și pe alocuri temătoare. Cum v-a afectat pandemia de COVID activitatea la Biblioteca Județeană Argeș?

- Sigur că o afectează. Îmi aduc aminte când a început starea de urgență, noi am avut o senzație de gol, când am văzut că nu mai intră nimeni în bibliotecă. Am avut o revelație, în sens că se poate și așa.  O stare de bine, cu care ne obișnuim de obicei, înseamnă și puțină depărtare de o realitate posibilă. Toată omenia a făcut lucrul acesta.  O anumită stare de dezvoltare, de bine, lasă loc unei anumite inerții. Eu nu îmi aduc aminte, și aici vorbesc de bibliotecă, de o situație de genul acesta, prin care am trecut vreodată, în ultimii 40 de ani. Am o vechime în biblioteca asta. Sigur că este o schimbare majoră și o schimbare nu întotdeauna în bine. Până la urmă, a fost o chestiune de verificare a impactului pe care o instituție culturală o poate avea într-o situație de criză. Și aici, eu cred că am ieșit bine. În afară de starea de urgență care a însemnat lipsa de relații directe, relații sociale, a însemnat până la urmă și un accent pus pe altceva, mai puternic decât până acum, și asta înseamnă on-line-ul. În care eu nu cred, ca să fim foarte clari. Nu poate suplini ceea ce înseamnă cultura ca intimitate, ca relații sociale. În starea de necesitate, biblioteca a funcționat foarte bine, realizând o combinație între faptic, relații sociale, relații umane și on-line-ul. Marea pierdere este la nivelul tinerilor, ca vizită la bibliotecă și pe partea cealaltă - pierderile care se vor măsura pe termen mediu și lung în ceea se privește socializarea, în ceea ce privește o anumită pregătire. (...) Imprevizibilitatea asta ne afectează nu numai la nivel comportamental, cât și la nivel psihic. Lipsa de proiecție și informațiile contradictorii duc la nesiguranță și la imposibilitatea de a-ți crea un viitor imediat.
# Cum au acționat argeșenii în această perioadă? Au citit mai mult, au încercat să dea uitării momentele grele ale vieții sau din contra s-au afundat și mai mult în probleme?
- Nu au fost mari schimbări. În ceea ce privește utilizatorii unei biblioteci de rangul acesteia există un nucleu dur de lectură. Oamenii vin indiferent de ce se întâmplă. E o obișnuință a lecturii. Sunt două categorii foarte importante. Cei care se pregătesc pentru ceva, din mediul universitar, mediul școlar și cei care au în sânge tipul acela de lectură subiectivă, asta însemnând lectura literară. Restul sunt oameni care intră în bibliotecă într-o anumită conjunctură. Pot rămâne sau pot pleca. Din punctul acesta de vedere am păstrat nucleul dur, pierderea este la nivelul copiilor care urmau să vină în bibliotecă, din momentul în care a început degringolada din învățământul românesc, și asta nu o spun neapărat în sens negativ. Asta s-a întâmplat. A căzut și chestiunea de posibilitate fizică, de a veni la bibliotecă, pentru că au fost niște restricții majore. A căzut și controlul educațional asupra elevilor, până la urmă. Biblioteca și-a asumat de multă vreme chestiunea asta de socializare și de formare și cursurile pe care le aveam demonstrează lucrul acesta. Acum au stagnat și ele. Noi am încercat punerea lor pe on-line, dar nu este deloc același lucru. Nu pot fi suplinite chestiunile de socializare, nu pot fi suplinite chestiunile de discuție și de analiză a unui eveniment cultural. Nu mai poți să pui în fața unor copiii modele culturale  cu care erau obișnuiți și asta e o altă mare pierdere. Biblioteca a pierdut un pic din aura ei de agora. Unde se  întâlnesc oamenii și discută, participă la un eveniment, frunzăresc o carte și așa mai departe.

„O bibliotecă virtuală, la ora aceasta, este de cel mult secolul al  XX-lea!”

# S-a adaptat Biblioteca Județeană vremurilor în care trăim?  Au crescut numărul de titluri de cărți electronice care sunt puse la dispoziție cititorilor?
- Treaba de bibliotecă virtuală românescă este o chestiune care a fost pusă de ani buni de zile. Există în acest sens un proiect al Bibliotecii Naționale a României, la care am lucrat și eu și care, evident, așteaptă punerea în practică a lui. O bibliotecă virtuală, la ora aceasta, este de cel mult secolul al  XX-lea. Nu mai mult de atât, pentru că intervine problema dreptului de proprietate intelectuală. Dacă eu aș scana o carte contemporană, nu pot să fac lucrul acesta decât cu acordul editurii și al autorului pentru că altfel pot fi dat în judecată. Sunt probleme care nu sunt rezolvate nici măcar la nivel de Uniune Europeană și care nu îți permit să faci o bibliotecă virtuală decât cu restricții majore sau cu fonduri foarte mari.  Ceea ce se poate face și am început și noi să facem este să scanezi și să pui la dispoziția publicului colecțiile speciale, care nu mai au moștenitori și nici oameni care dețin drepturi de proprietate asupra lor. Și mai este un lucru pe care eu m-am gândit serios și încerc să îl pun în practică: presa veche argeșeană. Am avut o discuție cu Academia Română să o preiau de acolo. Există o istorie a presei argeșene și este foarte interesantă. Ar fi să scanez acolo și să preiau tot ce are legătură cu județul Argeș. Asta le-am putea face fără probleme. (...) În rest, deocamdată, neavând forța financiară poți să ajungi la contracte singulare între un autor, un editor și bibliotecă. Pentru că altfel, legea nu îți permite sau dacă faci de capul tău poți să ai surprize foarte mari!
# Cum ați vedea Biblioteca Județeană din Pitești peste 20 de ani?
- Aș vedea biblioteca, și cred în lucrul acesta, ca fiind cel mai important centru informațional și de cercetare al unei comunități. Un centru care va fi, în continuare, un mediator de informație și un transformator al informației în cunoaștere. Informația nu este egal cunoaștere, în niciun caz. În amalgamul acesta de informație, de hărțuire informațională, foarte mulți oameni nu sunt capabili să selecteze informația valoroasă de ciurucuri, informația validă de cea falsă. Nu mai vorbesc de manipulări și dezinformări. În asta s-a transformat un bibliotecar. Toată lumea crede că un bibliotecar este ăla care aduce cartea,o pune în raft. Fals! Oamenii trebuie să fie foarte bine pregătiți, să fie niște negociatori de informație.

„Enciclopedia Argeșului și Muscelului va fi una dintre cele mai mari lucrări pe care a dat-o județul”

# Ultima întrebare este una punctuală. Pe când Enciclopedia Argeșului și Muscelului în format printat? O carte de suflet a domnului profesor Petre Popa, la care și dumneavoastră contribuiți. Știu că aveți în grija Bibliotecii Județene, ca să zic așa, Volumul 1 al cărții, respectiv literele „A”, „B” și „C”.
- Este un proiect drag nouă. Eu cred că nu mai avem foarte mult de dichisit la ea. Zilele trecute m-am uitat pe litera „B”. Mai sunt niște lucruri de verificat. Eu cred în proiectul acesta și trebuie să ne oprim la un moment dat. Am reușit să îl conving. În prefața cărții o să scriem că ne-am oprit cu documentarea la data „x”. Asta este fără sfârșit, în fiecare zi se întâmplă ceva! (...) Informația care este în carte este fabuloasă. Au  lucrat foarte mulți oameni. Cred că va fi una dintre cele mai mari lucrări, ca importanță, pe care a dat-o județul Argeș. Eu cred în acest proiect și cred că doar împreună vom reuși. Eu pun la bătaie toate resursele pe care le am pentru că va dăinui. Aici este vorba și de rolul unui lider. Domnul Popa a fost un lider, un foarte bun organizator, din totdeauna de când îl cunosc, și un om care a avut foarte mult tact, a motivat oamenii foarte bine. Ce a reușit domnia sa puțini puteam reuși, din multe puncte de vedere. Mă bucur că au apărut deja două dicționare de domeniu din informațiile de acolo și sper că după ce va apărea Enciclopedia să apară și mai multe dicționare, pe care puține comunități le va avea în România. Este un dicționar pe agricultură, de domnul Constantin Budan (Agricultura Argeșului și Muscelului. Mică enciclopedie. Evoluție. Organizare. Instituții. Portrete” n. red.) și este dicționarul scos de colega mea Lucreția Picui (Memoria muzicală argeșeană și musceleană n. red.). Sunt două dicționare bazate pe informația de acolo, dar, sigur, și pe alte cercetări. Dicționarele de domeniu sunt absolute, lucrări de referință care vor rămâne.

Interiu realizat de Alex Vlaicu