Magia mincinoasă a produselor bio din Piteşti

Marţi, 13 Decembrie 2011 01:02

# Cine „sifonează” controalele inspectorilor de specialitate? Un control „inopinat” al OPC şi DSV s-a soldat cu…obloane trase. Cu toate că prima zăpadă încă se lasă aşteptată, atmosfera sărbătorilor de iarnă pluteşte pe deasupra oraşului.  În pieţele Piteştiului, în hypermarketuri şi nu numai, până una una alta a început să ningă cu tot felul de produse de sezon, care mai de care mai atrăgătoare. Cum-necum, cetăţenii scot bani din buzunar pentru a-şi satisface dorinţele fireşti.  Că

vorbim de articole de îmbrăcăminte sau produse culinare, ornamente pentru Pomul de Crăciun sau cine mai ştie ce, totul se vinde, spre marea bucurie a proprietarilor de magazine, mai mari sau mai mici.  Dar oare ştie cumpărătorul întotdeauna ce cumpără sau doar se lasă sedus de nişte reclame, nu de puţine ori amăgitoare?

Primăria umflă preţul la şuncă

În centrul oraşului, chiar în Piaţa Primăriei, devenită în ultimele două, trei luni încoace un adevărat spaţiu comercial volant, diverşi aşa-zişi producători caută să ademenească pe câte un cumpărător sau altul să le cumpere produsele recomandate ca „bio”.  Moda asta a produselor bio, importată din Uniunea Europeană de câţiva ani, a venit ca o mănuşă peste mulţi dintre negustoraşii puşi pe căpătuială rapidă, întrucât aceste produse sunt comercializate la preţuri mult mai mari decât cele regăsite în galantarele pieţelor obişnuite sau al hypermarketurilor.  E adevărat că aceste produse îşi justifică preţul, dar nu de fiecare dată sub aspectul calităţii.  Dar cum altfel, vă veţi întreba.  Foarte simplu.
Dacă ţinem cont că preţul lunar pe care îl plăteşte un negustor ca să îşi expună marfa în Piaţa Primăriei este de 1500 lei, la care se adaugă cheltuielie privind utilităţile, dacă mai ţinem cont şi de amenzile pe care „bieţii” de ei le încasează pentru tot felul de nereguli, ajungem ca într-adevăr preţul  unui kilogram de „şuncă ţărănească” să fie de ... o juma’ de milion de lei vechi!

Cine face deosebirea dintre speculanţi şi adevăraţii producători? Nimeni.

Printre producătorii autentici s-au amestecat rapid şi fără nici un fel de jenă speculanţii dornici de câştig ilicit.
Ceea ce e foarte clar reglementat şi strict supravegheat în ţările civilizate, în România a devenit rapid o oportunitate de îmbogăţire pentru mulţi indivizi care au ştiut să se adaptateze „cerinţelor pieţei”.
Începând cu obţinerea avizelor din partea Direcţiilor agricole şi până la achitarea taxelor necesare închierierii spaţiilor publice pe care micii afacerişti îşi expun mărfurile, se pare că circuitul celor puşi pe căpătuială este liber mai ceva decât un circuit de Formula 1. Această situaţie face ca în dezavantaj să se situeze exact cel care ar trebui să beneficieze de şansa de a-şi vinde propriile produse, care îşi vede subminată încrederea în faţa cumpărătorului de către speculanţi.
S-a tot făcut vorbire despre cât de uşor este unora de a obţine certificate de producător, dată fiind influenţa pe care aceştia o au asupra factorilor decizionali şi a autorităţilor. Pe de altă parte, adevăratul producător, aflat cum ziceam, în dezavantaj, se vede nevoit să „stea la coadă”, să făcă „plecăciuni”, să dea „mici atenţii” în stânga şi în dreapta, pentru a obţine nişte drepturi ce li se cuvin. Într-o atare situaţie, adică pe fondul creării unor suspiciuni privind corectitudinea şi veridicitatea recomandării unor produse ca fiind „bio”, adevăratul producător se vede afectat.  Dar primul care este afectat este cumpărătorul.

Cine „sifonează” controalele inspectorilor de specialitate?

Dar să revenim la aşa-zisul Târg de produse tradiţionale din centrul oraşului Piteşti. Zilele trecute, două echipe de control, una aparţinând Direcţiei de Sănătate Veterinară, respectiv Oficiului  pentru Protecţia Consumatorului Argeş, s-au deplasat pentru o verificare la faţa locului. Din sesizările primite în urma suspiciunilor ridicate mai ales de cei care comercializau produse din carne, cele două echipe au dorit să lămurească situaţia.
Şi nu mică le-a fost mirarea când tocmai cei care comercializau sus-numitele produse închiseseră frumuşel micile prăvălii volante, luând o mică pauză... „bio”.
Slănina, caltaboşul, cârnaţii afumaţi, şoricul şi alte cele dispăruseră ... cu porci cu tot. Prinde porcul, taie-i coada!
Cum am depăşit vârsta la care să mai credem în coincidenţe şi în Moş Crăciun, am început să (ne) punem întrebări.
Cum se face că exact cu câteva ore înainte de sosirea echipelor de control, cârnaţii şedeau atârnaţi frumuşel în bătaia soarelui de toamnă târzie, şunculiţa se expunea impudic dezvelită pe mesele prăvăliilor, iar când să sosească inspectorii, prăvăliile erau închise de ai fi zis că se sunase de evacuarea?
Chestiunea ne semăna întocmai ca cea petrecută în timpul „prigonirii etnicilor minoritari” care vindeau ţigări de contrabandă în pieţe. Şi atunci, la fel ca şi acum, aveam de a face cu o „sifonare”, adică cu o scurgere de informaţii.
Întrucât ştiam că sunt situaţii în care aceste controale se petrec în colaborare cu agenţi ai Poliţiei Locale şi întrucât această Poliţie este direct subordonată Primăriei, adică celei către care negustoraşii plătesc taxele de închiriere, prima noastră suspiciune a picat exact pe „biata” poliţie.
Interesându-ne, s-a dovedit că Poliţia oraşului nostru era mai imaculată ca zăpada pe care încă o aşteptăm. Cum de era posibilă o asemenea minune de sărbători? Care să fi fost zâna care să fi atins cu bagheta magică mândra noastră poliţie? Existau cu adevărat spiriduşii?

Poliţia Locală în acţiune! Pe bune!

Clipele de magie s-au risipit ca praful când am întrebat pe însuşi şeful Poliţiei Locale asupra vrăji căreia el, împreună cu subordanţii săi, i-au căzut „victime”.
- Nu este nici o vrajă. Pur şi simplu, Poliţia Locală Piteşti nu a efectuat nici o  verificare în ceea ce priveşte negustorii din Piaţa Primăriei.
Că nu era vorba de nici o vrajă, asta puteam să o suportăm. Dar că un şef al poliţiei nu făcea nici un efort să ne „vrăjească”, asta ni se părea deja prea mult.
- Cum adică nu aţi efectuat nici o verificare?
- De ce să verificăm din moment ce toate actele depuse de aceştia s-au dovedit  a fi în regulă. În principal, atribuţiile noastre constau în a verifica dacă cei care închiriază spaţii publice sunt la zi cu plata taxelor prevăzute în contractele de închiriere. E adevărat că atunci când OPC sau DSV solicită participarea noastră la o acţiune de control, suntem şi noi prezenţi. Se poate întâmpla ca şi noi să facem solicitări către dânşii, dar la acţiunea la care faceţi referire (cea de miercuri, n.r.), noi nu am participat.

Cum e porcul, şi „porcarul”: cu şoricul gros!

Atunci cum se face că, totuşi, cei care se simţeau „cu musca pe slănină” au dat bir cu fugiţii mai ceva ca turcii la Plevna? Cine să fi dat sfoară în ţară? Cine să fi stat „de şase”? Era ca în refrenul unui „şlagăr” de prin 2000: „Vine poliţia, îmi ia toată marfa”. De teamă ca marfa să nu le fie confiscată, „porcarii” au preferat să ia o pauză.  Spunem pauză, întrucât a doua zi, trecând cu totul întâmplător prin aceeaşi Piaţă a Primăriei, minune minunată! Cârnaţii, slănina şi şoricul erau la datorie, bine-mersi! Tupeu de porc, ca să spunem aşa!

Ceea ce băgaţi în gură vă poate băga în spital!

În concluzia acestui material, socotim de datoria noastră a face unele recomandări.  De fiecare dată când cumpăraţi ceva, mai ales atunci când este vorba despre produse alimentare care pot pune în pericol sănatatea dumneavoastră şi a familei dumneavoastră, verificaţi dacă produsul corespunde recomandărilor făcute de negustor (certificat de producător, etichetare, ambalare corespunzătoare).  Este obligatoriu a se reţine firma producătoare, sursa acelui produs, pentru ca în cazul nefericit al unei toxiinfecţii să aveţi posibilitatea să reclamaţi pe cel vinovat.  În acelaşi timp, trebuie verificat gramajul produsului respectiv. 
În cazul în care marfa este expusă în condiţii de igienă suspecte, în special produsele de carne şi produsele lactate, este mai bine să vă abţineţi de a le cumpăra.
Dacă aveţi suspiciuni asupra produsului, puteţi gusta înainte, întrucât produsul este cumpărat cu banii dumneavoastră, nu vă este oferit gratuit.
Remus Ştefan