Să nu uităm! Se împlinesc 82 de ani de la un gest extrem. Cinci argeșeni executați, fără judecată, drept răzbunare!

Miercuri, 22 Septembrie 2021 12:13

Se împlinesc, pe 22 septembrie, 82 de ani de la un gest extrem, un gest brutal și nemilos, care a inclus județele Argeș - și, pe atunci, Muscel. Este vorba de executarea a cinci oameni, din aceste zone geografice, pentru simplul fapt că erau legionari și, cu o zi în urmă, membri ai  aceleiași grupări îl asasinaseră, la București,  pe Armand Călinescu (foto).

Armand Călinescu s-a născut la Pitești, a urmat școala și Liceul „Ion C. Brătianu” în localitatea natală, fiind un elev eminent. În 1918 a fost numit judecător de pace în județul Argeș, iar în anul următor a intrat în politică, în Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache și Virgil Madgearu, care avea mai târziu să devină prin fuziune Partidul Național Țărănesc.

A fost ales deputat în parlament în 1926.  Un imbold pentru cariera sa l-a constituit venirea la putere a PNȚ în 1928, Armand Călinescu fiind numit prefect de Argeș, prin Decretul regal nr. 2.786 din 11 noiembrie 1928, apoi subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor. În 1930 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne.

Atitudinea sa fermă față de legionari a produs căderea, în 1933, a guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte. A revenit, în guvernul condus de Octavian Goga, în funcția de ministru de interne. În 1938, a făcut posibilă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine” (Hitler). A fost implicat în executarea ordinului lui Carol al II-lea de asasinare în închisoare a lui Corneliu Zelea Codreanu și a celorlalți lideri legionari. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al României.

A fost asasinat în București, pe 21 septembrie1939, de un comando legionar. După asasinat, legionarii respectivi au asaltat postul de radio, unde au preluat controlul și au vrut să facă un anunț despre asasinarea lui Călinescu, însă personalul tehnic a deconectat transmițătorul, așa că această acțiune a eșuat.

Cinci legionari, trei din Argeș și doi din Muscel - executați!

Legionarii  s-au predat, fiind împușcați în stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate în stradă timp de 3 zile. La locul respectiv a fost pusă o pancartă pe care scria „Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de țară". De asemenea, au fost aduși elevi de la școlile din capitală pentru a vedea cadavrele. În toată țara au început, din ordinul lui Carol al II-lea, execuții sumare ale legionarilor, cel puțin 300 de legionari fiind uciși fără judecată de către autorități, unii din ei fiind spânzurați de stâlpi de telegraf. Represiunea a avut loc sub guvernul Gheorghe Argeșanu, care, după finalizarea acestei misiuni, a fost înlocuit cu guvernul Constantin Argetoianu. În Însemnările zilnice ale sale din 1939, Argetoianu, un atent observator al vieții politice, remarca cruzimea cu care fuseseră săvârșite represaliile, cruzime care avea să îi fanatizeze și mai mult pe legionari.

La 22 septembrie 1939,  replica oficialităţilor la asasinarea prim-ministrului României, Armand Călinescu (Piteşti, 22 mai 1893 - Bucureşti, 21 septembrie 1939), a dus la executarea a trei legionari din Argeş, stabiliţi aleatoriu, Traian Amzăr (Suseni), Ion Pielmuş (Moşoaia), Vasile Olteanu (Bascov). Aceeași soartă au avut-o și doi musceleni, primul, Nicolae Crasan, avocat, înscris în baroul de avocați în 1924, membru al mișcării legionare, a fost executat în ziua de 22 septembrie 1939, în Câmpulung Muşcel, drept ”represalii pentru asasinarea primului ministru Armand Călinescu”. În aceeaşi zi a fost executat şi  Stancu Ion, din județul Muşcel, tot fără judecată şi condamnare, în cadrul aşa-zisei  vinovății colective. Nici unul nu avea funcții politice sau antecedente penale. Decesul nu este trecut în Registrul de stare civilă al municipiului Câmpulung-Muşcel. Cu toate demersurile făcute pe lângă oficialități, nu se cunoaşte locul unde au fost executați  şi unde sunt înhumați.