Reacţie la articolul penibil al unui jurnalist de gherilă

Luni, 16 Ianuarie 2012 02:00

În săptămânalul de gherilă apărut săptămâna trecută, un jurnalist care a văzut prea multe filme cu spionaj se întreabă de ce nu am fost prezent la comemorarea tatălui meu, comemorare care a avut loc la Biblioteca Județeană Argeș. Tot domnia sa se grăbește, precum fata mare la măritat, să emită și trei variante posibile de răspuns. Din ce în ce mai tâmpite, în ordinea numerelor de pe tricouri. Iată care sunt acestea:
1. Nu am fost prezent datorită supărării că nu am devenit directorul acestei biblioteci;
2. Nu am fost prezent datorită altei supărări. Supărare ce provine din faptul că biblioteca nu poartă numele tatălui meu;
3. Nu am fost prezent datorită faptului că NU M-A LĂSAT SENATORUL MIRCEA ANDREI
Chiar nu știu cu ce să încep, șocat de afirmașii atât de penibile, afirmații care nu fac cinste nici omului care le-a scris, nici publicației în care au apărut. Totuși, la grădinița de redactori, la primul curs se învață că răspunsurile ar trebui să le dea cei vizați, nu scoase din buzunarul cu maimuţe.  Iar la al doilea curs, pentru cine a participat, cel ce nu întreabă se umple de… penibil, așa cum deja am spus. Răspunsurile corecte, domnule redactor, sunt următoarele:
1. Nu am devenit directorul bibliotecii pentru că nu aveam ce să caut în această funcție. Nu am fost niciodată interesat, nu sunt calificat pentru a fi directorul instituţiei. Sunt licențiat în economie și, deși scriu din când în când, mă ocup de o firmă care dezvoltă afaceri. Bibilioteca, de altfel, este condusă la modul superlativ de un om care s-a pregătit timp de douăzeci de ani pentru asta. Octavian Sachelarie este directorul de care instituția avea nevoie după retragerea lui Silvestru Voinescu. Cum să fiu supărat?...
2. Alegerea numelui Bibliotecii Județene s-a făcut în perioada în care tatăl meu era în funcție. Tot el a insistat pentru ”Dinicu Golescu” și a susținut această alegere în fața autorităților vremii. Iar păstrarea acestei denumiri reprezintă, în sine, un act de apreciere a deciziilor directorului Silvestru Voinescu. Om care nu a pus niciodată preț pe statui, pe mărire. De altfel, cărțile semnate de cel menționat mai sus sunt nemuritoare. De ce să aibă, neapărat, numele pe frontispiciul clădirii?
O sală din interiorul acestei biblioteci îi poartă numele. Biblioteca din comuna natală, din Călinești, se numește ”Silvestru Voinescu”. Știați asta, domnule super-redactor?...
3. Ați lăsat la sfârșit perla coroanei, bomboana de pe coliva jurnalistică. Nu am fost prezent pentru că nu m-a lăsat senatorul Andrei, emite domnul jurnalist. La fel de simplu aș putea enunța și eu că domnia ta, domnule, ești prost pentru că nu te lasă cineva, de exemplu Grațiela Bâzoi, să fii deștept. Uite, poate că o să fac un material amplu pe această temă. Și o să și sun, pentru lămuriri. Sunt, dealtfel, convins că autorul real al materialului apărut nu este Eduard Tomaziu, redactor pe care îl cunosc şi îl apreciez.
Răspunsul este, de fapt, unul simplu: nu am fost prezent pentru că un membru al familiei este  bolnav. Un nenorocit de cancer care, fără să ne întrebe, domnule jurnalist, a cerut niște intervenții spitalicești exact în aceeași perioadă. Iar tata, cu care vorbesc zilnic, m-a trimis acolo. În rest, toate bune, domnule…
Spiridon VOINESCU