Clipa de literatură

Marţi, 05 Aprilie 2022 13:37

Pagina de istorie

Încă o zi îngropată în discursurile electorale

care mă golesc de tot misterul picioarelor lungi şi de piersică

ce au trecut pe la mine aseară.

 

 

Pe străzi înfloreşte demenţa.

 

Ca dovadă, partidul saurienilor modificaţi genetic,

modificaţi genetic până la cămaşa de mătase

şi trandafirul de la butonieră,

îşi lansează chiar sub ochii noştri pe piaţa politică

ultimele clone ideologice.

În ele ne putem citi de pe-acum viitorul, tot viitorul.

Fireşte, de aici, din timpul în care privim,

încă nu se vede cămaşa de lemn în care viitorul stă ţeapăn,

nici crucea de pe piept, în formă de seceră.

 

De fapt, de aici nu se vede decât fluturând tricolorul

şi nu se aude decât discursul de-a dreptul cocoşat al alesului

care încă mai lustruieşte tresele care l-au pus pe soclu...

 

Încă o zi în care nostalgicii roşii fac un pas mai în faţă

în istorie, iar întunericul aprinde lumânări pentru viitorul

dus de curând la groapă.

 

Încă o zi stinsă de râvna şi aplauzele patrioţilor de serviciu

care, ajutaţi de sindicatul dricarilor,

au reuşit, în fine, să facă ordine în cimitir.

În cimitirul nostru cel de toate zilele.

Şi să ne aducă, în sfârşit, liniştea. Mult aşteptata linişte.

 

Ba chiar s-au încheiat alianţe de-a dreptul memorabile,

de vreme ce reprezentanta găinilor democrate

semnează chiar acum cu vulpea tricoloră

tratatul de pace veşnică.

 

Aşa că putem dormi mai departe liniştite pe ouăle noastre,

a declarat naţiunii reprezentanta găinilor democrate,

retrăgându-se discret în coteţul ei şi adormind imediat

pe pagina de istorie. Chiar aşa a declarat tânăra luptătoare,

asigurându-şi în acest fel un loc în noul guvern...

 

Circul e-n toi şi, dacă ai răbdare, printre coteţele galinacee

şi palatele cumetrei puteri poţi vedea cum trece Istoria.

Iată aleşii naţiunii cocoşaţi de tresele şi misia lor pe pământ,

iată corul electoral şi corul lăudătorilor

cântând pe o singură voce.

Iată vulpile comunitare cum adună zi şi noapte

ouăle rămase-n cuibare; cum le adună unul câte unul,

pitite în spatele imunităţii lor de vulpi ajunse în fruntea ogrăzii.

Ai spune că lucrează pentru igiena coteţelor, aşadar pentru patrie.

O poliţie a cuibarelor primită în aplauzele cotcodacee

şi pusă întotdeauna la loc de cinste pe peretele dinspre răsărit

al inimii tale electorale.

 

Numai eu, ca şi flacăra, sunt mereu în avangardă.

Mereu în avangardă, în această cazarmă de cocoşaţi,

în acest refugiu al întunericului care aprinde lumânări

în memoria paginii de istorie.

În memoria acestei pagini de istorie îngropate de vii

în aplauzele tricolore.

de VIRGIL DIACONU