CLIPA DE LITERATURĂ. Destinul

„Fiecare ființă perseverează în esența ei” – spune maxima unui filozof grec, dezvăluindu-ne astfel una dintre legile ființei.

Dar cum înțelegem, mai întâi, esența ființei umane, pentru ca apoi să vedem ce înseamnă a persevera în această esență?

Dacă esența noastră este, pe de o parte, trupească, iar pe de altă parte, spirituală, înseamnă că maxima „Fiecare ființă perseverează în esența ei” trebuie înțeleasă în sensul că atât dimensiunea trupească a ființei noastre, cât și dimensiunea spirituală, trebuie să persevereze în ființa lor.

Este tipologia noastră spirituală unică? Există mai multe tipologii spirituale, destul de diferite între ele. De exemplu, spiritualitatea omului de artă, aceea a omului de știință, a profesorului, a IT-istului etc.

 

Față de alte domenii, în domeniu artistic nu îmi pot alege printr-un act de voință să fiu artist, așadar poet, pictor, muzician, sculptor, hermeneut etc. Eu sunt determinat să fiu ceea ce visez să fiu numai de propriile capacități, potențe sau predispoziții. Această determinare interioară de a fi ceea ce în potență ești deja poartă numele de destin… De aceea, nu pot să afirm că eu îmi fac destinul, ci mai degrabă că îmi urmez destinul, deci că dau ființă propriilor capacități sau predispoziții spirituale.

Când a plecat dintre grecii săi, poetului Epimenides din Cnossos, care a scris o Theogonie în 5000 de versuri, i s-a găsit trupul împestrițat cu tot felul de litere. În acest fel, Epimenides ne spune că Theogonia pe care el ne-a lăsat-o în manuscris era deja scrisă pe trupul său.

Problema celor care au destin este aceea că ei trebuie să își împlinească destinul într-un mediu care, de regulă, este indiferent sau chiar potrivnic destinului lor.

Tocmai de aceea, artistul care are potențial destinal își caută mediul care este adecvat împlinirii sale, mediul rezonant la destinul, actele și proiectele sale artistice. Nu cânți Bach pentru surzi și nu citești poezie la pereți. Mediile inhibante, toxice, se cer așadar ocolite.

Datoria politicului este de a crea libertăți și mijloace pentru împlinirea destinelor. De când e lumea, se vorbește despre destine împlinite și destine frânte. În dealu’-valea fericirii noastre putem vorbi fie despre destinele frânte de regimurile politice totalitare, fie de democratură.

Un artist este un om care trăiește din minunățiile lumii, din întruchipările frumosului... Ale frumosului deja existent, creat de natură sau de ceilalți, sau ale frumosului pe care îl creează el însuși. Eu trăiesc din frumos, din bizar.

Cultura autentică este opera celor care au un destin autentic.

Există oameni care au citit, și oameni care nu au citit nicio carte în afara celor cerute de școală sau de universitare. Există oameni care au văzut un muzeu de artă, sau care nu au văzut… Sunt oameni care trăiesc din frumos, și oameni care nu văd frumosul. Există oameni care privesc frumosul și nu-l văd.

Cei care au destin sunt de regulă oameni singuri, pentru că doar ei cred în destinul lor.

Opera noastră destinală este întotdeauna pentru ceilalți. Ca și lumina, opera de artă se împarte fără să se împartă. Urmează-ți destinul! Nu te lăsa înfrânt!

VIRGIL DIACONU

28 noiembrie 2021

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea