Începe războiul! Cine împotriva cui?

Marţi, 20 Martie 2012 01:42

Locul desfăşurării acţiunii: Piteşti, Bulevardul Republicii. Ora: 10 şi ceva a.m. Personaje principale: Tudor Pendiuc (nu mai are nevoie de nicio prezentare), ConstantinNicolescu (purtând un pulover roşu, accesorat cu un fular negru) Figuranţi: diferiţi angajaţi ai mass-mediei locale.

Vise rele, vise bune

Discuţia gravitează în jurul campaniei electorale, asupra căreia Tudor Pendiuc şi Primarul (?!) convin că este necesar să fie mai incisivă. Se prezintă o scurtă introducere în teoria sistemelor, aducându-se un şi mai scurt elogiu elocinţei de care dă dovadă premierul Ungureanu atunci când vorbeşte la televizor.
După acest excurs, Tudor Pendiuc îi aminteşte Primarului că se apropie Campania electorală. Cei doi se privesc în ochi, în încăpere se simte o tensiune conflictuală, moment în care intră în acţiune figuranţii.
„Presa deformează realitatea, presa minte, presa denaturează. Dar să ne înţelegem! NU TOATĂ presa. Doar o parte a ei!”
Tudor Pendiuc îi povesteşte Primarului un vis pe care un jurnalist îl are cu cei doi. Un vis recurent, un coşmar teribil. „Se făcea că Primarul avea coarne, era negru şi furios şi îl împungea pe Tudor Pendiuc, care se trezea asudat, întrebându-se ce vrea să însemne asta”.
Ce căutau cei doi în visul jurnalistului? Tudor Pendiuc stropeşte camera Primarului cu aghiasmă, după care, făcându-şi semnul crucii printr-o mişcare a limbii pe bolta palatină, îşi spune în gând: vade retro!

Cine îl supără pe primar când acesta e supărat?

Cam aceasta a fost atmosfera din cadrul conferinţei de presă susţinută de PSD, vinerea trecută.
Analizabil aceast atac al Primarului îndreptat asupra unei părţi a presei care nu îi este favorabilă. Prelungirea nesfârşită a numărului de mandate naşte dictatori.
„Cine nu e cu mine este împotriva mea” este semnul unei gândiri care nu poate percepe realitatea decât într-un sistem de coduri binar.
Există nuanţe, există interpretări, există diferenţe de viziune.
Dar într-o societate în care clasa politică este ea însăşi schizoidă, în care delirul de persecuţie transformă spiritul critic în anatemă şi motiv de ardere pe rug, scindările interioare determină suspiciuni de care, de cele mai multe ori, nu le poţi rezolva decât adoptând un comportament agresiv.
Da, inevitabil: va fi viaţă şi după campania politică. Pentru că nu cred că Primarul îi va ordona lui Tudor Pendiuc să ardă Piteştiul. Poate, cel mult, să planteze o lalea.
Remus Ştefan