IN MEMORIAM ILIE STANCIU. Un doctor cu har

Luni, 15 Mai 2023 11:46

Personalitate remarcabilă a Școlii românești de medicină, a vieții social-politice și culturale, Ilie Stanciu s-a născut să fie doctor, să vindece oameni, să-i ajute. A văzut lumina zilei pe 24 octombrie 1934, în comuna Izvoru, județul Argeș, o zonă agricolă situată în lunca Teleormanului, într-o familie serioasă, muncitoare și evlavioasă, fiind cel mai mare dintre frați. A copilărit alături de sora și de fratele său, viitoare cadre sanitare – asistentă medicală și doctor – înconjurați  de dragoste părintească și de înțelegere.

Despărțirea de locurile natale s-a făcut în urma înscrierii la Școala Medie Nr. 1/Colegiul I.C Brătianu, Pitești, absolvit în 1952. Își ascultă chemarea și se înscrie la Institutul Medico-Farmaceutic Iași, obținând rezultate deosebite și devenind medic în 1959, an din care va începe să-și desfășoare activitatea în domeniu, la Simnicea, Suceava, unde a inaugurat un dispensar în 1961. Momentul a fost consemnat, emoționant, prin zidirea unui pergament în colțul de sus al clădirii, la intrare, gest care dezvăluie seriozitatea care nu l-a părăsit niciodată. Între 1963-1966 va fi numit director la Spitalul Cămin pentru Bolnavi Cronici Bascovele, Cotmeana, județul Argeș.

S-a aplecat cu înțelegere, cu răbdare asupra suferinzilor, dovedind respect pentru toți. Nu întârzie să-și facă specializarea în Reumatologie, Recuperare, Medicină fizică și balneologie, iar în 1966, destinul profesional îl va duce la Spitalul Județean Argeș, loc în care va rămâne până în 2005. Visul din studenție devine realitate – doctorul Ilie Stanciu a înființat prima Secție de Fizioterapie și Recuperare Medicală, întâi în Războieni, apoi în cadrul Spitalului Județean Argeș.

Un program complex cu proceduri variate – diadinamici, ionizări, băi galvanice, solux, UV, parafină, gimnastică medicală – un corp medical excelent, format din doctori și asistenți, profesori CSM devotați și competenți au transformat secția într-un Izvor al Tămăduirii. Sute de bolnavi, de diferite vârste, urmau tratament ambulatoriu sau erau internați. O fișă medicală, un tratament miraculos îl înseninau pe bolnav, care spunea: ”Omul sfințește locul!”. Inteligent, pasionat de nobila profesie, atras de cercetare, își desăvârșește profilul intelectual și în 1971 obține Primariatul, iar în 1977 devine doctor în științe medicale.

Consultă permanent documente, reviste de specialitate din țară și din străinătate, studii, susține comunicări științifice în diferite centre naționale sau europene, Turcia, Franța, Grecia, Bulgaria sunt țări în care distinsul medic își prezintă lucrările. Devine membru titular al Academiei de Științe Medicale Balcanice, cu evidente rezultate în domeniul practicat. Preocupările didactice nu-i sunt străine, de vreme ce, în calitate de conferențiar universitar și fondator al Colegiului Medical, Facultatea de Științe, Universitatea din Pitești, a predat cursuri și a îndrumat viitoare cadre medicale. I-a fost în atenție coordonarea rețelei de balneofizioterapie, contribuind la dotarea și modernizarea Spitalelor de Recuperare Brădet, Bughea de Sus, Bădești, Bârla.

Om de aleasă cultură, atras de istorie, a scris (în colaborare cu prof. Tudor Diaconu) ”Limba vorbită de Adam și Eva”, în 1996, revista de cultură ”Omul”, prezentându-și opiniile în diferite ocazii și în diferite foruri europene.

Medicul cu har, căci asta era, diagnosticianul ferm, lucid, era dublat de un om sensibil a cărui trăsătură dominantă rămâne generozitatea. Este o dimensiune morală pe care a avut-o din naștere și pe care a desăvârșit-o prin educație, probabil nevoit să înfrunte meandrele vieții. Devotamentul familial, demnitatea, optimismul îi completează portretul, dar așezându-l în zarea vieții nu putem să nu-i recunoaștem deosebitele atribute. Iubea copiii și bătrânii, înțelegea oamenii, le transmitea optimism, îi ajuta pe mulți dintre ei, plătindu-le drumul spre casă, pâinea care, deseori, lipsea de la masa internaților. În calitate de martor ocular am remarcat aceste aspecte.

A rezistat, lovitură după lovitură – pierderea secției prin desființare, pierderea băiatului, urmată ce cea a casei. Evlavios, și-a păstrat echilibrul moral și încrederea în Dumnezeu: ”Bine că am rămas normali și nu am avut o cădere!” spunea ilustrul doctor. Har Domnului. Nu s-a retras din activitate. A profesat la Policlinica Specială și la Spitalul Sfântul Nicolae, Pitești, cu aceeași seriozitate, dragoste și răbdare.

Sfârșitul inopinat, la 13 mai 2022, ne-a marcat pe toți. Doctorul Ilie Stanciu, omul care iubea viața și lupta pentru ea, care transmitea, din toate fibrele inimii, acest sentiment bolnavilor săi, a plecat în luna florilor, când natura se deschide spre viață, însoțit de regretul nostru. Ne înclinăm în fața Destinului și amintirii sale, lipsiți de putere, cu sufletul greu, alinați de gândul că Timpul îi păstrează memoria!

Renata Alexe