Guvernarea de azi pe mâine

Vineri, 16 Iulie 2010 11:56

Trăim de azi pe mâine. Foarte simplu de ce. Pentru că suntem guvernaţi de azi pe mâine. Dar să vedem cine face asta. Păi… primul este tipul în pulover albastru, cu privirea piezişă, care şi acum ne urmăreşte din miile de postere rămase lipite pe garduri şi spune: „de ce le e frică, de aia nu scapă”. Omul are 100% dreptate. Se vede din situaţia economică a noastră, a tuturor, că nu am scăpat de ce ne e frică. Şi, după ce că nu ne-a scăpat de ceea ce ne temeam, ni l-a adus şi pe Boc. Pe domnul prim ministru Boc - sau să îi spun „boc”, cu b mic pentru că la mine acasă boc înseamnă de fapt un cuvânt urât. Pentru că fiu-meu, atunci când cântă „trece ursul prin pădure/boc, boc, boc/după fragi şi după mure/boc, boc, boc…” observă, cât este el de mic, o schimbare. L-am auzit, acum vreo două săptămâni, spunând: „mami, să ştii că eu nu mai spun niciodată cuvântul boc. Ştiu că este un cuvânt urât, pentru că tati se încruntă de fiecare dată când îl aude...”
Trăim de azi pe  mâine. Problema este că la toamnă avem şanse reale să trăim de azi pe azi. Problema şi mai mare este că la iarnă avem şanse reale să trăim de azi pe ieri. Şanse reale să ne hrănim cu amintiri despre o economie de piaţă funcţională. Iar prin conductele caloriferelor vor curge, fierbinţi, restanţele la plată urmate de majorările de întârziere aferente. Poate că ne mai trebuie o Revoluţie. O revoluţie împotriva acestor oameni deştepţi, însă incapabili de a privi măcar un metru înainte. Lipsa totală a oricăror măsuri cu trimitere către un viitor cât de apropiat nu ne distruge numai nouă perspectivele cât, mai ales, ne distruge speranţa că urmaşii noştri vor avea parte de un trai decent. Dan Voiculescu îndemna firmele să nu îşi mai plătească impozitele la stat timp de o lună. Ei aş! Păi de unde să mai trăiască în Argeş, în aceste condiţii, aparatul umflat numeric şi salariale al finanţelor?... Păcat de oamenii tineri şi deştepţi care s-au suit şi ei în partidul portocaliu îndrumaţi de cele mai bune sentimente. Păcat de oamenii deştepţi care au şanse reale să fie catalogaţi de istorie drept nişte catastrofe ale timpului nostru. Păcat, la nivelul judeţului Argeş, de un Moisescu, de un Ciocănel, de un Andrei Nicolescu (nu, nu este rudă deloc cu…), de un Gheorghe Alecsei. Păcat de această echipă bună la nivelul judeţului care stă oarecum pe banca de rezerve a partidului. De ce? Pentru că nu se aliniază la standardele echipei. În echipă nu trebuie să fii bun că bate la ochi. La ochiul acela al şefului echipei, care ochi nici nu ştii dacă se uită la tine sau aiurea…
Spiridon VOINESCU