Am cravata mea. Sunt pionier?...

Am cravata mea, sunt pionier,/Şi mă mândresc cu ea, sunt pionier!/Flutură în vânt, zălog şi legământ,/Întâiul meu cuvânt de pionier... Mai ţineţi minte – desigur, numai cei care aveaţi vârsta regulamentară pentru a avea ce ţine minte – celebrul refren al pionierilor? Ei bine, dragilor, vremurile s-au întors. În primul rând, şi asta a observat-o chiar toată lumea, vremurile s-au întors cu fundul în sus. În al doilea, moda recrutării de pionieri de către – culmea! – partidul … of… demo… cratic ( demos-kratos = puterea-poporului, ca să vezi!) aflat la guvernare a prins un avânt de groază! Şi chiar groaza este cuvântul la ordinea zilei, din moment ce oamenii se îngrămădesc să intre în partid pentru A NU FI DAŢI AFARĂ DE LA SERVICIU!!! Adică, foarte simplu: sunt angajat oriunde pe teritoriul judeţului Argeş sau pe teritoriul României. Teritoriu pe care se fac masive restructurări. Cum pot scăpa de ele? Simplu! Înscriindu-mă în partidul aflat la guvernare. Participând apoi conştiincios la şedinţele de partid, ca să mă poată observa şefii mei direcţi. Care şefi au fost, şi ei, numiţi pe criterii politice. Care şefi, atunci când vor face listele de disponibilizări, bineînţeles că nu mă vor include pe acestea. Ce dacă mai am acasă un carnet aproape nou de membru PNL, iar în sertarul de jos, puţin mai tocit, unul de culoare roşie? Am cravata mea portocalie, sunt pionier! Sau roşie, sau albastră, nu contează, sunt culori frumoase, care se asortează bine cam cu orice ţinută. Însă ce mai am în afară de cravată? Cam nimic. Însăşi cravata este pusă pe un guler cam murdar, pentru că detergentul a devenit fabulos de scump. Cămaşa este cea pe care o aveam de la şcoală. De la şcoala care s-a dus pe râpă de tot, dacă stai să calculezi că la liceul din Ştefăneşti, acum două săptămâni, bacalaureatul a fost promovat de un singur copil. Nu contează, guvernanţii au avut însă grijă ca toţi directorii, de la liceu la grădiniţă, să fie membri de partid. Sugerez şi copiilor să se înscrie, la toamnă vor avea, astfel, şanse sporite pentru promovare. Şi să scrie pe hârtie portocalie, cu pix portocaliu. La privire să fie băsescieni, la statură boccieni. În rest, pot rămâne proşti, că „aşa te vrea ţara”, vorba cântecului.
Ce nu înţeleg în ruptul capului este ritmul tembel al partidelor aflate la guvernare de a aduna membri numai pe hârtie. Membri care niciodată nu vor pune, în intimitatea cabinei de vot, ştampila acolo unde li se cere. Nici măcar comunismul nu reuşise o asemenea îndobitocire, dovadă fiind faptul că oamenii se mai duceau la biserică, ascultau România Liberă şi cârteau pe la colţuri. Aşadar, dragilor: aveţi cravatele voastre. Sunteţi pionieri?... Spiridon VOINESCU

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea