Piaţa Smârdan, un fâs... la standarde occidentale

Luni, 23 Iulie 2012 13:32

# O investiţie de sute de miliarde trebuie amortizată de comerțul cu papuci şi chiloţi. Mastodontul construit în Smârdan a adus în plus pieţei care înainte de 2006 avea (spre deosebire de actuala construcţie) şi vad comercial, două  etaje inutile. La primul nivel s-au încumetat să închirieze spaţii doar câţiva comercianţi de lenjerie intimă şi încălţăminte care-şi vând marfa alături de un stand cu de toate.  La etajul 2, unde doar şobolanii se mai aventurează, fluieră vântul!
În 2006, pe amplasamentul vechii pieţe agroalimentare din zona Gării se ridica o megaconstrucţie la standarde europene ce anunţa un comerţ civilizat... ca-n Occident. O investiţie de 15 milioane (150 de miliarde de lei vechi, la acea vreme) care de ani buni tot încearcă să-şi găsească rostul, dar care nu reuşeşte să adune la un loc mai mulţi comercianţi decât cei număraţi de vechea piaţă.
Asta pentru că pe la etaje abia dacă se încumetă să urce, din când în când, câte un cumpărător. Şi nici nu-i de mirare pentru că piaţa nu se face pe verticală! E greu de crezut că, după ce a reuşit să-şi umple sarsanaua cu ce-a găsit pe la standurile înghesuite la  parter,  potenţialul client îşi va mai găsi energia să înfrunte şi treptele care să-l ducă la etajele occidentalizate unde l-ar aştepta eterna colecţie primăvară-vară-tomnă-iarnă de chiloţi, şosete, şepci, şorţuri şi papuci made în China.

Eşecul pieţelor în secolul hipermarketurilor

Socoteala autorităţilor locale nu prea s-a potrivit cu realitatea, ce-i drept, destul de previzibilă. După ce fosta piaţă s-a-nchis în vederea modernizării, sutele de comercianţi care-şi câştigau existenţa pe vechile tarabe au blestemat ceasul în care ideea mastodontului a-ncolţit în minţile luminate ale municipalităţii. 
Întreprinzători prin definiţie, comercianţii bosumflaţi n-au stat după fundul constructorului.  Au strâns din dinţi şi şi-au speculat oportunităţile care s-au ivit în materie de spaţii comerciale ori s-au reprofilat.
Aşa că la inaugurarea clădirii, Administraţia Piţelor (pe atunci) s-a uitat lung  (şi se mai uită încă) după comercianţii care n-au rezonat la standardele europene promise odată cu noua clădire.
"Curat ghinion!" şi-au zis autorităţile locale care, abia după ce s-au lovit cu capul de pragul de sus, au înţeles că pentru cât de puţini comercianţi au reuşit să strângă, era suficient parterul!
Cu un preafrumos etaj ocupat nici pe jumătate şi cu încă unul la fel de impresionant dar încă neatins de microbul comerţului, Administraţia Pieţelor s-a pus pe căutat soluţii. Una din ele, reducerea chiriilor. Fără succes, însă!
Dacă, tentaţi de tarifele ceva mai mici s-au găsit câţiva comercianţi care să se hazardeze cu marfa pe la etaj, "standardele europene" i-au adus cu picioarele pe pământ, la figurat, dar mai ales la propriu!
Frigul cumplit din timpul iernii şi, mai rău, căldura sufocantă din lunile de vară  amplificată de efectul capitonării cu termopane i-a făcut pe termerarii întreprinzători să se prindă repede că oricât ar inspira ei cu stoicism aerul greu respirabil, clientul obişnuit între timp cu aerul condiţionat din hipermarketuri n-o  să se prea îngrămădească pe zăpuşeală nici la lenjeria intimă din fibră sintetică, nici la încălţămintea cu miros de cauciuc încins şi nici la slănina afumată cu aromă de rânced, topită "natural" la temperatura ambientală.
"Prost, foarte prost merge vânzarea. Parcă e din ce în ce mai rău. Abia dacă reuşesc să vând două-trei perechi de încălţăminte pe zi şi nişte indispensabili. Oricât am lăsa noi la preţ, n-avem clienţi, pentru că nu ne-ajută poziţia. Lumea abia dacă ştie că şi la etaj e comerţ, iar ăia care ştiu, nu dau năvală să cumpere. Oamenii s-au emancipat, se duc la supermarket, la mall, chiar dacă, cel puţin la textile, preţurile sunt mai mari ca la noi. Dar de, acolo  iei căruţul şi-l înarci cu  tot ce-ţi trebuie. E mai comod, că le găseşti pe toate la un loc. Nu trebuie să cauţi brânză la un etaj şi teneşi la altul şi nici să leşini de căldură printre rafturi", spune unul dintre comercianţi. Plăteşte aproape 600 de lei pe lună pentru cei câţiva metri pătraţi închiriaţi de la Salpitflor, dar nu vinde de 2000 de lei într-o lună. Dacă scade cât a dat pe marfă, abia mai rămâne cu 800 e lei în mână.

La etajul doi, doar grilajul

Să urci mai sus de primul nivel, n-are niciun rost pentru că la altitudine fluieră vântul. Şi chiar dacă te-ar împinge curiozitatea, n-ai putea pentru că un grilaj de metal te-avertizează să-ţi bagi minţile-n cap.
Una peste alta, cu etajul doi fără nici urmă de comerciant şi cu doar un sfert grad de ocupare la primul nivel, deducem simplu că nici jumătate din Piaţa Smârdan nu e ocupată la ora actuală, deşi de la inaugurare au trecut câţiva ani.
De ce a fost nevoie de ditamai investiţia, dacă necesităţile n-o impuneau, numai cei care au gestionat banul public ştiu! Piteşteanului nu-i rămâne decât să se bucure de minunăţia care se vrea a doua mare piaţă a Piteştiulu şi să fugă repede la ... un hipermarket.

Piaţa Găvana, contraexemplul perfect

Aceeaşi marfă ieftină tronează, însă, şi pe tarabele comercianţilor din Găvana. Diferenţa e că  micii comercianţi de aici au vânzare pentru că izmenele nu se expun la înălţime, ca-n Smârdan, ci la standurile amenjate în imediata vecinătate a sectorului agroalimentar. E adevărat că businessul pare mai puţin occidental, dar e mai practic şi pentru client şi pentru comerciant şi pentru Salpitflor care, cel puţin la articolele nealimentare, taxează de trei ori mai multe mese decât în Smârdan.
Deşi n-a beneficiat de investiţiile colosale pe care le-a primit surata ei  privilegiată, Piaţa Găvana are un grad de ocupare ridicat în sectorul legume-zaravaturi iar diferenţe de apreciat nu sunt nici la carne sau lactate. Un amănunt care ar trebui să le spună unora că vânzările nu sunt influenţate de termopane, ci de vad. Cu sau fără megaconstrucţia costisitoare, piaţa funcţionează la fel. Asta, ca să nu fim răutăcioşi şi să nu-nvârtim cuţitu' în paguba municipalităţii.

Ceair. Povestea se repetă

Nici în piaţa Ceair gradul de ocupare nu se-apropie de 100%, deşi aici situaţia e un pic mai bună decât în Smârdan. Pentru că zona este, totuşi, una cu vad, rămâne în preferinţele comerianţilor. Dar, să ne-nţelegem, şi aici vorbim doar despre corpurile de la parter, pentru că etajul aduce cu situaţia de dincolo.
Numai că aici comercianţii de blugi, cămăşi, lumânări sau melamină nu s-au lăsat cocoţaţi pe la etaje şi au ţinut cu dinţii de aleea care duce spre piaţă, alee pe care au transformat-o, cu oblăduirea autorităţilor, în bazar. Chit că la câţiva metri, pe strada Gheorghe Lazăr li s-a amenajat un spaţiu care are, oficial, această destinaţie!
Cristina Stancu