Dumnezei și microbiști

Luni, 06 August 2012 14:14

Adrian Vasiliu.
Când am auzit prima dată decizia Curții Constituționale de amânare cu 40 de zile a verdictului în ceea ce privește referendumul, prima reacție a fost să mă enervez. După cea mai mizerabilă campanie pe care am trăit-o și după o săptămână în care tot ce am reținut a fost strădania organizatorilor referendumului de a schimba regulile jocului după ce acesta s-a terminat, tot ceea ce-mi doream era un verdict. Normal ar fi fost cel cu invalidarea, că există lege pe tema asta și o un procent pe care toți turiștii din ziua de 29 iulie nu l-au putut atinge. Nu m-ar fi surprins prea tare nici validarea, pentru că cei nouă stăpâni ai României pot fi adesea imprevizibili. Și s-ar fi terminat tragicomedia referendumului, fie numai pentru a începe alta, poate și mai dezastruoasă pentru cursul leu-euro sau pentru imaginea țării. Dar cei pe care președintele Traian Băsescu i-a numit, cândva, Dumnezei, au decis să-și ia în serios rolul și să se joace cu o întreagă țară. Mai întâi se joacă cu cei 7,4 milioane de oameni care, conform scriptelor, au votat pentru demiterea președintelui. Apoi se distrează pe seama celor au votat Nu la referendum, dar mai ales pe cei care au decis să nu vină la urne pentru a împiedica validarea unui referendum convocat contra voinței lor. Și, nu în ultimul rând, lasă plină de frustrare întreaga suflare de microbiști care așteptau, cu ochii sârmă pe Antena 3 sau pe B1, să vadă cine câștigă la masa verde. Cu toate acestea, judecătorii de la CCR au reușit să facă și un serviciu întregii țări, deci, la urma urmei, simplului cetățean. Cerând actualizarea listelor electorale, îi obligă pe actualii guvernanți, dar mai ales pe primari, să facă ceea ce nimeni n-a vrut până acum: Să scoată din scripte morții, imigranții și toți acei votanți fictivi care ajutau de fiecare dată la alegerea sau realegerea edililor și restului aleșilor locali și naționali. Adică îi obligă să fie, măcar la acest capitol, transparenți. Ce va rezulta este previzibil: Suntem 16 milioane sau mai puțini, dar măcar suntem reali, nu morții vii de care povestea președintele interimar. După care poate ajungem, implicit, și la o reducere a parlamentarilor, poate și la repetarea unor alegeri, ca să fie distracția totală. E tot ce putem obține din această prelungire a crizei, dar măcar e ceva, în condițiile unei guvernări care, obsedată de Băsescofobie, uită că scopul său este acela de a administra țara și de a ne face să trăim mai bine. Nu-i nimic, ținem minte, că alegerile sunt aproape...