Nostalgici și naționaliști? Nu. Doar oportuniști...

Adrian Vasiliu.
De când au eșuat în tentativa lor de a-și aservi toate puterile statului, adică la cel de-al doilea referendum de suspendare a șefului statului, precum și în perioada de campanie pentru respectiva acțiune electorală, actualii guvernanți au tot alunecat pe panta naționalismului și a nostalgiei după vremurile când Nea Nicu predica la fiecare telejurnal (un fel de Sinteza Zilei de pe vremea comunismului, pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele) neamestecul în treburile interne. Și asta pentru că instituțiile europene, precum și reprezentanții politici ai Statelor Unite, s-au grăbit să-i tragă de mânecă atunci când au sărit calul cu tentativele lor de subordonare a unora dintre puterile statului, în special justiția. Făcând asta, oameni precum Mark Gitenstein, ambasadorul american la București, Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene sau Viviane Reding, vicepreședintele acesteia, au ajuns automat dușmani ai poporului uselist și anti-băsist, deci, așa cum spunea un europarlamentar obsedat încă de portocaliu, agenție electorali pentru Traian Băsescu. Propaganda a funcționat și funcționează la unii dintre semenii noștri, care, sub impresiile puternice ale uitatului prea des la Antena 3, televiziunea de partid și de stat a actualei puteri, care a ajuns, și din acest motiv, pe locul 2 la rating, au ajuns să mustească de ură împotriva europenilor care-și bagă nasul unde, cred ei, nu le fierbe oala, adică în ciorba mereu fierbinte a politicii de maidan dâmbovițean. Ei nu fac, însă, decât să imite atitudinile reprezentanților formațiunii cu care votează, care au ajuns, majoritatea, să fie mai naționaliști decât Corneliu Vadim Tudor în momentele sale de glorie și mai nostalgici după vremurile partidului unic decât Nea Nelu cel care credea că, la noi, comunismul a fost o idee bună, dar aplicată greșit. Poate de aceea, deși ar putea fi vorba doar de o nefericită coincidență, procentul votanților USL din sondaje este asemănător cu cel al românilor care vor înapoi în Epoca de Aur, adică un pic peste 50%. Numai că românii n-au fost niciodată prea naționaliști. O dovedește, printre multe altele, istoria noastră plină de evoluții sinuoase și ocupații străine îndelungate, lipsa drapelului național de la intrarea în majoritatea caselor, apatia majorității românilor atunci când ungurii își fac de cap prin Transilvania, absența partidelor naționaliste din Parlament, faptul că majoritatea economiei românești are patronat străin și, nu în ultimul rând, cosmopolitismul concetățenilor noștri, foarte adaptabili oriunde ar merge și foarte prietenoși cu străinii. Iar nostalgia nu are legătură cu Europa sau cu lupta politică, ci cu incapacitatea tuturor guvernanților de a se ridica la nivelul așteptărilor unui popor încă prea puțin obișnuit cu rigorile capitalismului sălbatic și ale economiei de piață, și asta nu din vina lui. Este însă clar că naționalismul trezit artificial și nostalgia după comunismul izolaționist propăvăduit de Ceaușescu  vor trece de îndată ce politicienii care le invocă se vor vedea din nou cu sacii în căruță, adică tot la guvernare, conducând limuzine străine, făcându-și vacanțele tot pe afară și îmbrăcându-și nevestele și amantele tot de prin străinătate. Pentru că la ei nu e vorba de naționalism sau de nostalgii, ci doar de banalul, de-acum, oportunism politic. Spui orice ca să aduni voturi. Nici măcar această idee nu e neaoș românească. O folosesc toți politicienii de pretutindeni.

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea