Bacul profesional în politică

Luni, 17 Septembrie 2012 12:22

Spiridon Voinescu.
În sfârșit, după primele 100 și ceva de zile de guvernare, în care aparițiile televizate ale întregului cabinet Ponta au însumat cam de cinci ori numărul şedinţelor de guvern, iată că vin şi câteva măsuri salutare pentru noi, restul. Una dintre acestea este cea a reînfiinţării posurilor de poliţie rurală, posturi desfiinţate practic în guvernarea Boc. Măsura luată de ”boci”, alături de altele,  a dus, într-un singur an, la o explozie a ratei infracţionalităţii. Plata, din 2013, a TVA-ului la încasare pentru firmele mici reprezintă, deasemenea, o altă rotiță care poate salva câteva sereleuri, altele decât zecile de mii omorâte de aceiași boci. Mai nou, Ecaterina Andronescu dorește trierea tinerilor cu potențial intelectual prin susținerea unui bacalaureat individualizat, separând astfel viitorii muncitori de cei care doresc continuarea studiilor. Problema însă nu este aici, la susținerea examenului. Aici ajunge materialul gata finisat, mai prost, mai bine. Problema începe odată cu conceperea manualelor, cu diversitatea împrăștiată și tembelă a acestora, cu interesele din școli – fiecare având anumite preferințe în funcție de preferința inspectorului cel mai mare în grad -, cu dezinteresul părinților pentru propriile odrasle, cu... n-are rost.
În politică, însă, se intră exact la fel. Bacalaureatul aici se ia în funcție de banii din cont, de relațiile sus-puse și de masa electorală pe care o poți disloca. Senator sau deputat poate fi orice idiot care dispune de suficient numerar încât să tipărească mii de rânjete pe bannerele de deasupra șoselelor. Desigur, idiotul trebuie să sponsorizeze și alte rânjete, mai ales pe cele al șefilor de partid. Doar colegiile sunt numărate și nu poate așa, orișicine (na!), să se suie hăt în Parlament de capu` lui. Mai contează că respectivul nu cunoaște nimic din istoria și istoricul partidului? Nu, nicidecum. Dar ce, la prostituate când te duci, cunoști așa de multe despre cea cu care te vei tăvăli vreo oră, sau cât te ține? Ei bine, este exact același lucru și aici. Plătitorul nu ține să știe prea multe, prostituata este interesată numai de bani. Oricum, plătitorul se poate muta peste un timp la altă prostituată, cu portofel cu tot. Cealaltă îl va primi cu brațele deschise, chiar dacă știe că vine de la stricata aia de alături. Eh, fără nicio legătură…
Ce-ar fi, totuși, pentru evitarea unor anomalii mari, ca cele care se petrec acum ca, în politică, să se susțină, la intrare, un fel de bac profesional? Candidatul să fi citit minim două cărți în afară de cele de colorat, să știe un minim din istoria partidului care îl adoptă, să fi citit un început de doctrină politică. Ce-ar fi ca și partidele să își impună niște reguli de bun simț, cum ar fi interzicerea migrării înainte cu o lună de alegeri (vezi cazul Pendiuc) sau cu o lună-două după (vezi cazul Prigoană jr.), să interzică anomalii de genul tatăl într-un partid de stânga și fiul în unul de dreapta sau invers (vezi cazurile Tămagă senior vs. Tămagă jr., Prigoană ș.a.) și câte altele? Toți cei anchetați - de orice structură a statului român - susțin că dosarele le-au fost ”fabricate” politic, indiferent de partidul din care fac parte. Cert este însă că la închisoare se regăsește un curcubeu întreg de culori. Politice, desigur.
În fine, pentru a deveni un om mare, politic sau nu, trebuie să începi de jos. Cu muncă, cu bun simț, cu educație. În politică însă, până la bacul academic, este imperios necesar unul profesional…