Ion Barbu și poezia fabulativă ”După Melci”

Luni, 24 Martie 2025 12:20

Anul acesta, pe 18 martie, s-au împlinit 130 de ani de la nașterea lui Dan Barbilian, matematician și unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.

S-a născut în anul 1985 la Câmpulung Muscel, fiind singurul copil al magistratului Constantin Barbilian şi al Smarandei. A făcut studiile elementare și gimnaziale la Câmpulung, Davideşti, Stâlpeni, Piteşti iar liceul la Bucureşti. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publicând remarcabile contribuţii în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian îşi dezvoltă şi pasiunea pentru poezie. În timpul liceului îl cunoaşte pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care îl va lega una din cele mai lungi şi mai frumoase prietenii literare.

Plecaţi într-o excursie la Giurgiu, în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii. Acesta este practic debutul său artistic și momentul în care Barbilian descoperă iubirea față de poezie.

Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care îşi satisface serviciul militar, în timpul Primului Război Mondial. După ce ia licenţa (1921), obţine o bursă pentru doctorat în Germania, susținând teza de doctorat în 1929. În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Publică diferite articole în reviste matematice și participă la diferite conferinţe internaţionale de matematică.

În anul 1919, Dan Barbillian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, semnând cu pseudonimul Ion Barbu (numele bunicului său), la sugestia lui Eugen Lovinescu. Sala Colecții speciale a Bibliotecii Județene Dinicu Golescu Argeș deține una din cele mai cunoscute poezii a autorului- ”După Melci”. A apărut în 1921 în revista Viaţa Românească și este un poem fabulativ cu elemente de figuraţie din natură. Un copil, ipostază a naratorului, pornind cu alți copii ca să culeagă flori în luncă, la o vreme când soarele primăverii nu a prins încă putere, descoperă, sub mormane de frunze moarte, un melc ascuns în ghiocul lui, parcă în pofida trecerii iernii. După obiceiul jocurilor copilărești, copilul îi descântă încet, pentru a-l ademeni să iasă din cochilie. Este însă întrerupt și alungat de ivirea unei babe, o gușată slută care culege găteje, și care-l sperie prin aspectul ei de vrăjitoare. Noaptea, se instalează din nou viscolul și ninsoarea.

A doua zi, copilul se întoarce pentru a căuta melcul și descoperă că acesta, amăgit de promisiunea descântecului, a ieșit din găoace, dar a murit din cauza frigului. Descântecul, rostit de copilul care acum își înțelege vina, se transformă în bocet. Copilul, din joacă, a declanșat forțele miraculoase ale naturii prin rostirea prematură a ritului de ”descântare” a melcului, fără să anticipeze deznodământul tragic al actului său. Joaca reprezintă pentru copil o experiență inițiatică a cunoașterii, tragică însă, căci el provoacă moartea melcului. Acest poem trebuie interpretat ca o parabolă a cunoașterii, tema fundamentală fiind descoperirea forței nebănuite a cuvântului în procesul treptat al pătrunderii înțelesurilor universului, al cunoașterii. Exemplarul nostru - apărut la București, Editura Luceafărul având 13 pagini- este ilustrat de pictorul Mihai Teișanu, născut la Brăila în anul 1883 şi care a studiat pictura la Academia Julian din Paris, specializat în pasteluri cu parfum oriental senzual, reprezentând „Femei pe divan".

Legenda spune că Teișanu ar fi interpretat După Melci ca fiind o carte pentru copii și a ilustrat- o ca atare. Autorul a retras cartea din librării și, aflat sub aburul licorii bahice, s-a supărat și ar fi aruncat tirajul în foc. Dintr-un număr de 1000 de exemplare, nu se știe câte au fost salvate, ceea ce îi crește valoarea lucrării prin raritate.

Autorul lucrărilor Joc secund, Riga Crypto și lapona Enigel, moare la spitalul Vasile Roaită din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat, pe 11 august 1961.

Ioniță-Roșoiu Maria-Magdalena