Omagiu marelui scriitor român Mircea Eliade (13 martie 1907 - 22 aprilie 1986)

Luni, 24 Martie 2025 12:24

La 118 de ani de la naștere, Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” Argeș omagiază memoria marelui filosof român Mircea Eliade, scriitor cu o pasiune desăvârșită pentru scris încă de la vârste fragede, fiind preocupat de studiul limbilor străine, științele naturii, ocultism și antropologie.

Scriitor, istoric al religiilor, filozof și profesor român, Mircea Eliade s-a născut pe 13 martie 1907 la București. Urmează cursurile liceale la Liceul “Spiru Haret”, iar din 1925 devine student al Facultății de Litere și Filozofie din București. După susținerea tezei de licență, studiază sanscrita și filozofia hindusă la Universitatea din Calculta, locuind o perioadă în casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaște pe fiica acestuia, Maitreyi. Experiența trăită în India o valorifică în capodopera “Maitreyi” (1933), cel mai izbutit roman de dragoste exotic românesc.

Din anul 1957 Mircea Eliade se stabilește definitiv în SUA, activând ca profesor al Catedrei de Istorie a Religiilor de la Universitatea din Chicago, catedră care îi poartă numele din anul 1985.

Mircea Eliade a fost un spirit enciclopedic, renascentist, care a creat o vastă și variată operă. Criticul literar Alexandru Piru afirma: „Este greu de spus dacă vocația filozofico-științifică a născut pe cea literară la Mircea Eliade, istoric al religiilor, astăzi de reputație mondială”. 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice ale lui Mircea Eliade sunt traduse în 18 limbi.

Viața și opera scriitorului român este reflectată în marile enciclopedii și dicționare ale lumii, pe care le regăsim în colecțiile Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș: „Enciclopedia Universală Britanică” (București, Litera, 2010); Aurel Sasu. „Dicţionarul biografic al literaturii române” ( Piteşti, Paralela 45, 2006); Alex Ştefănescu. „Istoria literaturii române contemporane: 1941-2000” ( Bucureşti, Maşina de scris, 2005); „The Encyclopedia of Religion” (New York, Macmillan, 1995); George Călinescu. „Istoria literaturii române: De la origini pînă în prezent” (Bucureşti, Minerva, 1982).

Autor a peste 1.500 de cărți, eseuri și articole de specialitate, Mircea Eliade s-a bucurat de o atenție deosebită în lumea cercetătorilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrări omagiale privind activitatea și personalitatea sa creatoare. Câteva exemple dintre lucrările prezente în colecțiile bibliotecii sunt: Eugen Simion. “Mircea Eliade: Nodurile și semnele prozei” (Univers Enciclopedic, 2005); Ioan Petru Culianu. „Mircea Eliade” (Polirom, 2004); Dumitru Micu. “Mircea Eliade: Viaţa ca operă, opera ca viaţă“ (Constelaţii, 2003); Mircea Handoca. „Mircea Eliade: Biobibliografie” (Jurnalul literar, 1997); Adrian Marino. “Hermeneutica lui Mircea Eliade” (Dacia, 1980).

La secția Colecții speciale din cadrul bibliotecii regăsim lucrarea lui Mircea Eliade în limba franceză “La Nostalgie des origines: Méthodologie et histoire des religions” (Paris, Gallimard, 1978), care conține o dedicaţie şi autograful autorului.

Dintre volumele de memorialistică ale autorului menționăm: „Romanul adolescentului miop” ( publicat de M. Handoca în 1989); “Jurnal” (2 volume, 1993), “Memorii” (1991), “Încercarea labirintului” (2000). Mircea Eliade publică nuvele și romane fantastice, devenind cel mai important prozator român al genului: “Întoarcerea din rai” (1934); „Lumina ce se stinge” (1934); „Domnișoara Christina” (1936); „Șarpele” (1937); „Nunta în cer” (1938); „Nopți la Serampore” (1940); „Secretul doctorului Honigberger” (1940); „La țigănci” (1969); „În curte la Dionis” (1977); „Nouăsprezece trandafiri” (1980).

În eseistica românească a lui Eliade (“Solilocvii”, 1932; “Oceanografie”, 1934; “Fragmentarium”, 1939; “Insula lui Euthanasius”, 1943) exaltă noțiunile de experiență, neliniște și aventură. Alte opere importante sunt: „Huliganii” (1935), “India” (1936), „Mitul eternei reîntoarceri” (1949), “Sacrul și profanul” (1956), “Noaptea de Sânziene” (1970).

Preocupat de spiritualism, Eliade se va ocupa (după doctoratul de la Calcutta cu o teză despre originile misticii indiene) de tradiții, mituri, simboluri și mai ales de istoria religiilor, devenind îndeosebi în acest domeniu o autoritate recunoscută pretutindeni. Una dintre lucrările sale științifice remarcabilele este „Istoria credințelor și ideilor religioase” (2 volume, 1976-1978), unde pune în evidență, după cum afirma autorul însuși „unitatea fundamentală a fenomenelor religioase și, în același timp, noutatea inepuizabilă a expresiilor lor”.

Esențială este lucrarea „De la Zalmoxis la Genghis-Han: Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei orientale” (Paris, 1970), câteva dintre capitole fiind: „Dacii și lupii”, „Zalmoxis”, „Meșterul Manole și mănăstirea Argeșului”. Lucrarea a fost tradusă în engleză (1972), în italiană (1975), în niponă (1976), făcând cunoscute miturile românești în întreaga lume.

Eliade devine membru al Academiei Americane de Arte și Științe în 1966, și primește mai multe doctorate Honoris Causa. S-a stins din viață la 22 aprilie 1986 la Chicago.

Din anul 1990 este membru post mortem al Academiei Române.

Cristina Baciu, Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș