”PITEȘTI. PAGINI DE ISTORIE CULTURALĂ” și ”PERSONALITĂȚILE LUNII MAI”, două noi expoziții de carte, la BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ARGEȘ

Marţi, 20 Mai 2025 10:11

În perioada 19 – 31 mai 2025, Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” Argeș propune două expoziții de interes pentru publicul larg, organizate în vitrinele din holul central al instituției și realizate de doamna bibliotecar Sabina DUMITRU.

Prima expoziție intitulată ”PITEȘTI. PAGINI DE ISTORIE CULTURALĂ”, este dedicată Zilelor Municipiului Pitești, marcând cei 637 ani de atestare documentară a orașului Pitești - unul dintre cele mai vechi orașe din Țara Românească, alături de Curtea de Argeș, Câmpulung, Brăila și Roșiorii de Vede. Atestarea documentară a Piteștiului datează din vremea lui Mircea cel Bătrân, în data de 20 mai 1388.

Expoziția cuprinde dicționare, albume, ghiduri, monografii, antologii, lucrări reprezentative pentru comunitatea argeșeană scrise de personalități locale despre istoria, geografia și cultura județului Argeș, despre principalele instituții de cultură și învățământ din Pitești, cărți relevante despre activitatea politică, despre generali piteșteni și argeșeni, Experimentul Pitești, cetățeni de onoare ai județului, eroi și veterani de război, scriitori argeșeni și presa de-a lungul vremii în județul Argeș.

Cea de-a doua expoziție denumită ”PERSONALITĂȚILE LUNII MAI”, include cărți - care se regăsesc în fondul de documente al bibliotecii, despre viața și opera a doi scriitori români, omagiați în luna mai, LUCIAN BLAGA (n. 9 mai 1895, Lancrăm, Alba, România – d. 6 mai 1961, Cluj, România) - prilejuită de împlinirea a 130 ani de la nașterea sa, și TUDOR ARGHEZI (n. 21 mai 1880, București, România – d. 14 iulie 1967, București, România) - prilejuită de împlinirea a 145 de ani de la nașterea sa.

LUCIAN BLAGA

Lucian Blaga a fost un eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician şi diplomat român, o personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice. S-a născut în 9 mai 1895, la Lancrăm, lângă Sebeș, localitate ce se afla la acel moment în comitatul Sibiu. A fost fiul lui Isidor Blaga și al Anei, al nouălea copil al unei familii de preoți. După cum el a susținut, copilăria sa a stat “sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, denumindu-se “mut ca o lebădă”, deoarece poetul nu a vorbit până la vârsta de 4 ani. Clasele primare le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană, între anii 1902 – 1906), după care a urmat Liceul Andrei Șaguna din Brașov (1906 – 1914), iar mai târziu a studiat la Facultatea de Teologie din Sibiu (1914 – 1917), acolo unde s-a înscris pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Lucian Blaga a studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 – 1920, acolo unde a obținut titlul de doctor în filosofie și unde a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, viitoarea lui soție.

A debutat în 1910 în ziarele arădene “Tribuna” cu poezia “Pe țărm” și în ziarul “Românul” cu studiul “Reflecții asupra intuiției lui Bergson”. Este ales ca președinte al societății literare din școală și o lungă perioadă (1926 – 1939) a lucrat în diplomație, fiind și consilier la legațiile României din Varșovia. În tot acest timp și-a continuat activitatea literară și științifică și a continuat să scrie volume de versuri, eseuri filozofice și piese de teatru. În anul 1936 a fost ales membru al Academiei Române, iar între anii 1939 și 1948 este ales profesor la Catedra de filozofia culturii a Universității din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Filozofie, dar și la Secția de istorie literară și folclor a Academiei, filiala Cluj. În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu.

Începând cu anul 1943 redactează revista Saeculum, care va apărea un an. A continuat să fie profesor universitar până în 1948, atunci când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. După ce a fost îndepărtat de la catedră, din 1948 a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. A devenit cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie, apoi bibliotecar șef și director adjunct la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Deși continuă să lucreze, el nu a mai publicat niciun volum de versuri originale și abia în 1962 opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu “Poemele luminii” 1919, opera poetică a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă șase volume: “Pașii profetului”, “În marea trecere”, “Lauda somnului”, “La cumpăna apelor”, “La curțile dorului”, “Nebănuitele trepte”. Lucian Blaga a murit la data de 6 mai 1961, în Cluj. A fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

“Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare”. (Lucian Blaga)

TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi este unul dintre cei mai apreciați scriitori români, cunoscut pentru contribuția sa în dezvoltarea literaturii române. Poet, prozator și gazetar, Arghezi a avut o carieră literară extinsă și a scris literatură pentru copii, proză, pamflete și teatru. Pe numele său Ion Nae Theodorescu, Tudor Arghezi s-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu, familie originară din Târgu Cărbunești, județul Gorj. Studiile primare și secundare le-a făcut la București, la Școala primară “Petrache Poenaru” și gimnaziul “Dimitrie Cantemir”, apoi a urmat liceul “Sfântul Sava” tot din București. Încă de la vârsta fragedă de 11 ani este nevoit să muncească pentru a se întreține financiar, din cauza situației familiale, așa că oferă meditații.

La 16 ani, în 1896, are loc debutul literar al lui Arghezi, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”. Poetul publică poezia „Tatăl meu” și se semnează cu numele de I. N. Theodorescu. Între anii 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la “Revista Modernă” și “Viața Nouă” pe care le semnează pentru prima dată cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Este nevoit să-și întrerupă studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.

La 19 ani, Tudor Arghezi a intrat la Mănăstirea Cernica, acolo unde a stat 4 ani, până în anul 1904, an în care a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, “Linia Dreaptă”, care a încetat să mai apară după 5 numere. Din 1905 a început un lung șir de călătorii în străinătate, iar la 30 ianuarie 1905, Constanța Zissu i-a dăruit primul lui copil, pe Eli Lotar, dar pe care l-a lăsat în grija unei doici la Paris. La Paris a ajuns și Arghezi îngrijorat, dar nu a stat mult timp și s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg, însă după scurt timp s-a mutat la Geneva și a continuat să scrie poezii, timp în care s-a angajat în atelierul unui bijutier pentru a-și câștiga existența. În 1910, Tudor Arghezi s-a întors în țară și a publicat lucrări în “Viața Românească”, în revistele lui N.D. Cocea “Facla” și “Viața Socială”, dar și în revista “Cronica”. Cocea este persoana care a contribuit la succesul lui Arghezi și i-a publicat unul dintre primele poeme ale sale, “Rugă de seară”.

A urmat o perioadă în care Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian. După izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi a scris mai multe articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal și a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiului Regat. În perioada 1918 – 1919 a fost închis timp de un an împreună cu alți 11 ziariști și scriitori, printre care și Ioan Slavici, la penitenciarul Văcărești, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație și era acuzat de trădare. În 1931 a publicat prima carte de proză, “Icoane de lemn”, iar în 1931 a publicat placheta de versuri “Flori de mucigai” și “Poarta neagră”. Începând cu 1943 apare romanul “Ochii Maicii Domnului” și urmează “Versuri de seară”, romanul “Cimitirul Buna-Vestire”, volumul de versuri “Hore” și romanul “Lina”. Tudor Arghezi a murit pe 14 iulie 1967 și a fost înmormântat alături de soția sa, Paraschiva, în grădina casei din strada Mărților, loc care a devenit astăzi muzeu, menținut de fiica sa, Mitzura Arghezi.

Premii și distincții pe care le-a primit Arghezi

În 1936, Arghezi, la egalitate cu George Bacovia, primește Premiul Național de Poezie, pentru activitatea sa remarcabilă. În anul 1955 a fost ales membru al Academiei Române și a fost distins cu numeroase titluri și premii. În 1965 a primit Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder. În anul 1965 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, iar nominalizarea a venit din partea filologului italian Angelo Monteverdi. Tudor Arghezi este considerat unul dintre reprezentanții de seamă ai modernsimului, alături de Lucian Blaga și Ion Barbu.

”Ce este o carte? O trebuinţă de singurătate a omului neliniştit şi curios, însuşirile insului militant. Înainte de a deveni o filozofică amărăciune, cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi.” (Tudor Arghezi)

ADRIAN-NICOLAE COMAN