111 ani de la nașterea Seniorului Corneliu Coposu

Marţi, 20 Mai 2025 10:11

„În timpul detenţiei, am trecut de multe ori pe lângă moarte. Acest lucru îţi dă o linişte, o seninătate spirituală şi o înarmare cu o rezistenţă absolut inexpugnabilă, după ce defilezi prin toată gama de torţionari. Dacă reuşeşti să le supravieţuieşti, ajungi la un moment dat la un nivel la care rezistenţa este maximă şi nu poate fi afectată în nici un fel de fenomene exterioare.” - Corneliu Coposu.

Se împlinesc 111 ani de la nașterea lui Corneliu Coposu, supranumit președintele moral al României. Abia ieșiți din valurile dictaturii, românii nu au știut să-și aleagă conducătorul, iar Coposu a fost hulit de propriul popor. La moartea sa, românii (treziți parcă dintr-un somn greu) l-au jelit ca pe unul de-al lor. Era târziu... Anii au trecut, dar amintirea lui Corneliu Coposu e tot mai vie, într-o țară dezbinată de ură din rațiuni politice și sociale.

„Blestemul României ar fi ca după 20-25 de ani FSN să se afle și la stânga, și la dreapta eșichierului politic“, spunea Coposu, ca un mare previzionar în ultimii ani ai vieții sale. Și istoria nu-l contrazice.

Seniorul s-a născut pe 20 mai 1914, în Bobota, Comitatul Sălaj din Regatul Ungariei. Tatăl său, Valentin Coposu a fost preot greco-catolic. De altfel, atât bunicii din partea mamei, cât și ai tatălui au fost preoți. De aici va primi Corneliu Coposu rădăcini sănătoase și o credință de nezdruncinat.

A fost politician român, greco-catolic. Absolvent de drept și ziarist, dar și om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947. A făcut 17 ani de temniță grea în vremea regimului Comunist și în ciuda suferințelor de neimaginat, Coposu a rămas cu sufletul drept, păstrându-și valorile și credința în Dumnezeu.

După Revoluția din 1989 a reîntemeiat PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. De asemenea fost ales senator în Parlamentul României în 1992. A încetat din viață pe 11 noiembrie 1995.