Când ești obsedat de Băsescu, nu poți construi viitorul

Luni, 22 Octombrie 2012 14:43

Adrian Vasiliu.
Am avut posibilitatea de a merge la ambele evenimente majore care au avut loc săptămâna trecută la București, dar am ales să nu particip nici la congresul PPE, nici la mitingul electoral USL de pe Arena Națională. Am preferat să mă informez de la televizor despre ceea ce mă interesa mai mult, respectiv despre congresul celui mai important partid din Europa, întemeietorul Uniunii Europene, și să încerc pe cât posibil să mă dezinformez cât mai puțin în ceea ce privește marea adunare uselistă de pe fostul 23 August. Am reușit să aflu cât de importantă a fost întâlnirea popularilor de la București, care a cuprins multe discuții despre viitorul Europei, văzut prin prisma celor care, să nu uităm, au înființat această construcție de succes care se numește Uniunea Europeană. S-a discutat acolo despre Statele Unite ale Europei, despre modalități de evoluție, de creșterea rolului cetățeanului în societatea europeană, dar și de șansele românilor de a se integra cu adevărat în Uniunea Europeană. Am urmărit cu atenție discursul președintelui Traian Băsescu, care, chiar dacă lung și stufos, a cuprins multe din lucrurile care ne trebuie pentru viitor, de la intrarea în Schengen la un cod al muncii unic pentru toți europenii, care ar diminua discriminarea pe care o suferă concetățenii noștri în străinătate. Lucruri importante, care ar fi meritat mult mai multă atenție din partea tuturor, inclusiv din partea actualilor guvernanți. Aceștia, însă, au preferat baia de mulțime în compania a zeci de mii de amatori de excursii gratis la Arena națională, scandându-și non-stop sloganul electoral și programul de guvernare, eternul și fascinantul Jos Băsescu!, într-o atmosferă de Cântarea României. Am văzut o demonstrație crasă de demagogie din partea lui Crin Antonescu, care se plângea că românii muncesc mai mult decât sunt plătiți, el, cel care, prin chiulurile sale repetate de la munca sa, cea de omul al doilea în stat, este exact în situația opuăs, aceea de a munci prea puțin pentru cât este plătit. Am urmărit cu îngrijorare recrudescența naționalism-comunismului pe care îș promova Ceaușescu pe vremuri, și m-am întrebat dacă oamenii aceia adunați pe Arena Națională chiar realizează farsa tragică în care se află. În loc să fie interesați de viitorul Europei, casa noastră de vreo cinci ani, adică viitorul nostru, al tuturor, îi huiduiau pe liderii europeni care, în opinia lor, se fac vinovați pentru rămânerea lui Băsescu în funcția de președinte. Fără să se gândească o clipă că nimeni din UE nu i-a pus pe curajoșii lideri ai USL să accepte regulile stabilite de Curtea Constituțională, în baza cărora s-a pierdut referendumul. Au făcut-o singuri, dau vina pe alții pentru propria lor incompetență politică și administrativă, pentru care probabil vor da seamă pe 9 decembrie. Și-am ajuns la o concluzie tristă: mulți, prea mulți dintre concetățenii mei sunt prea încrâncenați pe un subiect care într-un an-doi, nu va mai avea relevanță, fără să se gândească la viitor, al lor și al copiilor lor. Viitor care nu înseamnă întoarcerea la valorile ceaușiste propăvăduite de useliști în căutare de voturi, ci o și mai multă Europă. Ăsta ne e destinul, fie că ne place, fie că nu. Mai ales că am și votat pentru el, în 2003.