La final de carieră

Luni, 12 Noiembrie 2012 23:53

Adrian Vasiliu.
Acesta este ultimul meu editorial. Este, de fapt, ultimul material de presă pe care îl semnez.  La 17 ani de la primul meu articol, semnat în Curierul Zilei, am ajuns la momentul ieșirii mele din presă. Mi l-am imaginat încă de acum 17 ani în fel și chip: plecat din cauza salariului prea mic, plecat din cauza unei conduceri obtuze și/sau incompetente, plecat din cauza șicanelor șefilor, plecat din cauza presiunilor politice sau, cea mai frecventă motivație, plecat din lipsa încrederii în propria valoare. Din fericire, au existat întotdeauna oameni care au crezut că îi pot ajuta cu ceea ce știu să fac în această meserie pe care am ajuns să o iubesc, apoi să o detest, apoi să o iubesc la loc, după care să o disprețuiesc și...colegii mei cu vechime în branșă știu mai bine la ce mă refer. Așa am reușit să-mi fac, încetul cu încetul, o carieră în presă. Am lucrat cu oameni valoroși, de la care am învățat multe, dar am avut și neplăcerea să lucrez cu semidocți, de la care am învățat cum să nu fac anumite lucruri. Am lucrat cu oameni cinstiți și corecți față de mine, dar am avut și neșansa să dau peste oameni de o moralitate îndoielnică, care mi-au făcut rău. Am ajuns la nivelul la care pot să fac cam tot ce ține de presă, de la reportaj cultural până la transmisiune în direct la TV sau radio. Am la activ mii de ore petrecute în direct la televiziune, în emisiuni sau în intervenții live pe postul național Antena 1, mii de știri de televiziune realizate și, probabil, mai bine de o mie de materiale scrise în diferite publicații. Dar, mult mai important decât numărul acestora, a fost privilegiul de a fi la curent cu ce s-a întâmplat în ultimii 17 ani. Am participat, activ, la opt campanii electorale, aceasta care începe acum fiind a noua. Am cunoscut zeci de personalități de prim rang, mai mult de nivel național decât de nivel internațional, sute de oameni cu funcții, dar cel mai mult mă mândresc cu onoarea de a fi lucrat, cât am putut eu de bine, pentru public. Am căutat să dau informații corecte și complete și să nu mă las influențat de unele presiuni, politice mai ales. De aceea, reușitele mele jurnalistice se rezumă la informarea corectă și nepărtinitoare a celor care s-au uitat la știrile și emisiunile mele sau mi-au citit materialele din presa scrisă sau, mai recent, din presa online. Și, poate, la asfaltarea vreunei străzi sau la reparația vreunui pod în urma unor reportaje. Atât. Eu însă nu am prea multe a-mi reproșa. Mi-am făcut meseria cum am știut mai bine, cu bună credință și în primul rând cu dorința de a informa obiectiv. Din păcate, în ultimii ani, această dorință a mea a venit tot mai des în contradicție cu dorința altora, șefi ai mei sau șefi ai lor, de a dezinforma. Dorință care devine tot mai ușor de depistat în tot mai multe mijloace de informare în presă. Acesta este și motivul pentru care, în ultimii mei ani de presă, am ales să merg pe cont propriu, adică să-mi fac propriul ziar online. În paralel, am mai avut o idee inspirată: să colaborez cu ziarul pe care-l citiți. Singurul ziar la care am avut libertatea deplină de a scrie ce vreau. De aceea sunt bucuros că aici apare, pentru ultima dată, semnătura mea de presă. Le mulțumesc tuturor celor care lucrează la Atitudine în Argeș pentru buna colaborare dintre noi și, înainte de toate, le mulțumesc tuturor celor care, de-a lungul ultimilor 17 ani, și-au pierdut câteva minute din timpul lor citind ce-am scris eu sau uitându-se la vreo știre sau emisiune sau transmisiune de-a mea. Și le urez să citească în continuare presă, să se uite în continuare la televizor, să caute să se informeze corect, pentru că vor găsi mereu surse de informare cinstite. Trebuie doar să aibă răbdare să cearnă grâul de neghină...