„AM CONVINGEREA CĂ POEZIA VA SALVA LUMEA”, sau Ziua Internațională a Poeziei la Conacul Goleștilor
Luni, 06 Aprilie 2026 10:31
La 21 martie se serbează, anual, Ziua Internațională a Poeziei, ca o recunoaștere a contribuției poeziei la patrimoniul cultural al umanității. În Argeș, a fost celebrată în mai multe locuri: la Centrul Cultural Pitești, la Liceul Economic Pitești și la Conacul Goleștilor, unde a ajuns la ediția a VIII-a.
La Golești, invitatul de onoare a fost poetul Mihail Gălățanu. Dar invitat de onoare ar putea fi considerat și istoricul și omul politic Adrian Cioroianu. Evenimentul a fost organizat, impecabil, de către Nicoleta Popa, căreia instituția în care lucrează, Complexul Muzeal Golești, i-a pus la dispoziție tot ce era necesar.
Au citit poezie Mihail Gălățanu, Nicoleta Popa, Virgil Diaconu, Magda Grigore, Dan Drăgoi, Liviu Mățăoanu, Dan Ioan Marta, Catia Maxim (proză), Angi Melania Cristea, George Badea (proză) și alții. Frumoasa Cristina Oprea a interpretat câteva piese muzicale, voce și chitară.
Am selectat câteva idei din discursul poetului Mihail Gălățanu:
Poetul este un animal metafizic.
Poezia este pe viață și pe moarte.
Poetul este un animal extraterestru.
Mihail Gălățanu ne-a prezentat ierarhia poeților români, în varianta sa. Pe primele locuri se află poeții generației sale, deci nouăzeciștii, dar și optzecistul Mircea Cărtărescu, evaluat drept „un mare scriitor”. Nu s-a precizat dacă el este un mare prozator sau un mare poet, deși termenul de „scriitor” ar trebui să includă atât prozatorul cât și poetul. Faptul că pastișorul Mircea Cărtărescu poate fi un mare poet a fost demontat, acum câțiva ani, de mai multe articole pe care le semnez, dar și de articolul lui Mircea Bârsilă, din volumul său, Poezia optzecistă (Eikon, 2021), unde încă din primele rânduri criticul afirmă că „imitarea (pastișa), adaptarea literară, intertextualitatea, metatextualitatea, parodia, (...) și chiar plagiatul” sunt „procedeele formale” ale postmodernismului practicat de către Mircea Cărtărescu, sunt tehnicile literare care configurează arta poetică a monumentului literar Cărtărescu.
Cu privire la evaluarea făcută de către Mihail Gălățanu poeților contemporani, o voce critică a șoptit că fiecare poet are scala sa de valori, deși cu această teză nu se poate face critică literară, pentru că ea este excesiv de largă: ar însemna că numai pentru spațiul nostru cultural, unde, de la începuturi și până astăzi s-ar putea număra aproximativ 2000 de poeți și pseudopoeți, există tot atâtea scale valorice, deci tot atâtea evaluări diferite ale poeziei. Care dintre ele este evaluarea adevărată, estetică, așa încât nici să nu acordăm valoare operelor care nu au valoare, nici să nu retragem valoarea operelor estetice? Polemica aceasta este și va fi fără sfârșit...
Curios este la Mihail Gălățanu modul în care el își citește versurile, pentru că glasul său evoluează de la șoaptă la urlet. În această privință, el este unic.
Un tip diferit de personalitate este Adrian Cioroianu: ponderat, fără morga pe care o așteptai de la un fost ministru. Un om pe care nu poți să nu îl apreciezi pentru comentariile sale complexe și responsabile de la TV Digi 24. El ne-a citit un fragment din romanul la care lucrează... A anunțat acest lucru în premieră și ne-a vorbit despre mai mulți prozatori străini pe care i-a citit și de care a fost încântat... Discursul său a alunecat în „tema zilei”, inteligența artificială...
„Am convingerea că poezia va salva lumea. Dar poezia făcută de poeți. IA nu scrie mai bine decât omul. IA nu va picta niciodată mai bine decât un pictor și nu va sculpta ca Brâncuși, deși îl poate imita... IA nu produce o artă originală.
Pe de altă parte, recunosc că IA înseamnă o revoluție tehnică. În 1991 scriam articole la o mașină de scris și doream să scriu la ea toată viața. Acum, dischetele și înregistrările pe casete sunt depășite. Cu toate astea, IA nu produce o poezie mai bună decât un poet. Să ne bucurăm că suntem încă unici. Voi, creatorii de artă, sunteți apărătorii umanității.”
Ziua Internațională a Poeziei serbată la Conacul Goleștilor a fost o reușită.
MIHAIL GĂLĂȚANU
Dac-ar fi {poezia de pe lumea asta...}
Dac-ar fi Poezia de pe lumea asta,
ar vîna-o toţi.
Ar asmuţi-o cu sîneţele. Ar înjunghia-o,
să producă
mai mult.
Să facă bani. Să pună lumea
la cale. Să dea
peste plan
producţia la bale.
Dac-ar fi Poezia
de pe lumea asta,
ar bate-o
în cuie.
Ar crucifica-o
şi ar răstigni-o
în acelaşi timp.
I-ar da cu buretele amar,
îmbibat cu oţet,
pe la nas.
Dac-ar fi Poezia de pe lumea asta,
ar lua-o
cu arcanu’
la oaste.
Ar înrola-o.
Ar tranşa-o.
Dac-ar fi Poezia
atît de naivă,
ar găsi
ei
un motiv
s-o bage
la zdup.
Atît de rebelă
şi atît de neprecaută,
atît de ingenuă
şi neprefăcută
Poezia, însă, nu e
de pe lumea asta
– şi nu ştie
să se apere.
O apără
însăşi –
şi numai
natura sa.
O apără
doar aura ei.
Poezia
stă doar în poala noastră, are ea,
așa,
un filing al ei…
Prezentare de VIRGIL DIACONU




















