RUBRICA LUI NEA MÎNDRUȚĂ

Luni, 20 Aprilie 2026 10:38

CĂLIN GEORGESCU

Alegerile s-au ratat,

Poate se condamnă graba,

E lovitură de stat?

...Degeaba...

SPITALUL MIOVENI

S-avem grijă, cetățeni,

Când vorbim de sănătate,

Treaba merge ca pe roate

La Spitalul Mioveni.

*** *** ***

E IARĂŞI ÎNVIERE

Sunt dintre noi ce-aşteaptă Învierea

Că nici nu ştim cine e viu sau mort,

Nu poţi să n-ai de Biblie părerea

Că în credinţă-i singurul suport.

N-avem pe Fiul Omului la masă,

Nu-i mulţumim lui Dumnezeu mâncând

Şi se întâmplă trist în câte-o casă,

Să fie unul decât altul mai flămând.

A fost astfel de masă creştinească,

Iisus ştia care-i va fi urmarea,

El a plecat pe toţi să ne iubească

Și să primim prin fapte îndurarea.

Că noi vorbim mereu de Înviere,

Dar asta-nseamnă moartea unor miei

Şi-atunci Iisus trei zile numai, piere,

De tot ce facem noi ca şi mişei.

Constantin Mîndruță

NICI NU MAI STRIG

(a doua zi de Paște)

Nu este doar o Zi a Învierii,

Nu poți muri și asta este bine,

Așa cum iarna își păstrează lerii,

Nu poți muri, în spate ai destine.

Ești Fiul singur pentru-a fi iubire,

Trimis de Tată, ne-ai iubit pe toți,

Prezența Ta ne-a dus la nemurire,

Nu mai conta că suntem buni sau hoți.

În suflet se aude o strigare,

Din tot ce-ai vrut, nu toate-am îndreptat

Și am în noapte Luna, ziua Soare,

Dar poate mi le-ai dat nemeritat.

Să strig nu am spre cine, să mă ierte,

Iertarea mea-i lumina lumânării,

Nici nu mai are cine să mă certe,

Aș vrea să fiu o stea în fundul zării.

În crucea mea nu poate intra cuiul,

Doamne, acum, mi-e tare dor de Tine,

Așa cum cloșca dacă-și pierde puiul,

Mi-e tare dor și să nu uiți de mine.

Constantin Mîndruță

CU TINE, DOAMNE

(a treia zi de Paște)

Și iarăși, Doamne, mă gândesc la Tine,

Că Tu gândești la toți în veșnicie,

Numai așa am gânduri pentru Bine,

Numai așa vreau viața să îmi fie.

Ai fost și Om și - ai suportat durere

Pentru păcate ce nu încetează,

Puțini sunt oameni ce mai pot a-Ți cere,

Lumina-n suflet că o mai veghează.

Puține gânduri Te aleg în minte,

La Tine vin apropiați de moarte,

Dar până-atunci, de ce mai sunt cuvinte?

În rugăciuni iertarea nu se-parte.

Îmi pare rău, că tot ce-ar fi iubire,

Se-depărtează azi de Dumnezeu,

Ți-L mai apropii prin nefericire,

Pierzând speranța când vei da de greu.

Dar eu sunt eu, și cred, Doamne în Tine,

Te voi cunoaște, aștept semnul Tău,

Și dintre morți, cea bună mie-mi vine,

Și nu cunosc părerile de rău.

Constantin Mîndruță