Sevastian Tudor, fost director al Teatrului Alexandru Davila din Pitești: ”Un teatru trebuie - și are menirea de a atrage spectatorii, pentru a le mai ușura viața de toate zilele!”

Miercuri, 06 Mai 2026 10:28

Numele lui Sevastian Tudor este strâns legat de una dintre cele mai fructuoase perioade ale Teatrului Alexandru Davila din Pitești, practic modernizarea instituției de cultură. Ca director, a gestionat nu doar destine artistice, ci și provocări administrative dintre cele mai urgente. În plus, a reușit o performanță importantă și anume aceea de a găsi un echilibru de succes între secțiile de revistă, păpuși și dramă – toate iubite și dorite de spectatori.

Am stat de vorbă cu omul care a pus Argeșul pe harta festivalurilor internaționale de teatru, dar care azi vorbește cu modestie despre perioada în care Teatrul Alexandru Davila a strălucit sub bagheta sa. Istoricul Sevastian Tudor a dedicat publicului toată activitatea de peste 20 de ani în fruntea teatrului piteștean, iar actorii și regizorii l-au avut partener de nădejde.

# Cu ce vă ocupați în prezent?

- Scriu în continuare și asta îmi umple timpul, mai ales că este o vocație și fac acum ceea ce îmi place și ceea ce am vrut să fac de mult și nu am avut timp.

# Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în modernizarea Teatrului AlexandruDavila?

- Au fost multe... Cea mai mare a fost la început, când era nevoie de căldură. Teatrul era racordat la rețeaua orașului și, de multe ori, nu ajungea căldura, deoarece caloriferele erau colmatate. Nici apa nu ajungea prea bine la etajele 1 și 2. Erau o serie de probleme administrative. Acestea erau primele provocări și cele mai importante.

Pe urmă, sigur că au venit și cele de ordin artistic, mai ales cele care vizau propulsarea teatrului în activitatea națională și chiar internațională.

# Ați adus în discuție provocările din latura artistică. Cum ați reușit să mențineți un echilibru între teatrul de revistă, secția de păpuși și dramă?

- Important este faptul că am acordat aceeași atenție fiecărei secții, încercând să îi fac să înțeleagă că sunt cei mai importanți în domeniul lor, pentru că, atât pentru estradă cât și pentru dramă, am folosit acele festivaluri naționale la care am participat. Mai ales la estradă a fost foarte important că, în acea vreme, era un festival la Constanța, la care noi am participatîn fiecare an. Sigur, și ”Păpușile” (adică Teatrul de tineret) au participat la diverse manifestări, chiar internaționale. Au mers în Bulgaria, au mers în Croația. Am organizat chiar un festival special pentru copii și în felul acesta au încercat și au reușit să se mențină la un nivel destul de ridicat.

# Credem noi că dvs. ați iubit artiștii, dar totodată ați iubit și publicul.Pentru că întreaga dvs. activitate la teatru a avut ca viziune dragostea pentru public...

- Da, da, da. Fără public nu se poate face nimic. Am încercat ca acest teatru, în primul rând, să fie al piteștenilor, al spectatorilor, și spectatorii să vină, să aplaude, să zâmbească, să plece un pic mai fericiți acasă, după o oră – două de spectacol. Dar Teatrul Alexandru Davila a fost nu doar pentru piteșteni, ci pentru toți argeșenii. De altfel, teatrul a avut o serie de turnee în județ.

# Spuneți-mi, domnuleSevastian Tudor, de ce credeți că mai au oamenii, astăzi, nevoie să meargă la teatru, într-o lume în care televiziunea și internetul sunt foarte apreciate și consumate de public? Astăzi e o trudă de a păstra teatrul viu și de a-l face prezent în viețile oamenilor!?

- Sigur, așa este, și important este că Teatrul Alexandru Davila încă reușește acest lucru. Mă bucur că reușește să aducă spectatori în sălile de teatru și spectacole foarte bune. De ce este important ca oamenii să vină la teatru?

Pentru că, altfel, trăiești pe viu o scenă sau, mai bine zis, dramele care se petrec sau care s-au petrecut și sunt descrise de către autorii respectivi. La teatru ai altă trăire, alături de actori iei și tu parte la această manifestare deosebită. Un teatru trebuie și are menirea de a atrage spectatorii pentru a le mai ușura viața de toate zilele.

# Cum vedeți dumneavoastră evoluția Teatrului Alexandru Davila?

- Teatrul Alexandru Davila, vorbesc de ultimii ani, s-a schimbat foarte bine și evoluează pe un drum ascendent. Deci, mă bucur foarte mult că, în continuare, sunt organizate o serie de manifestări culturale și internaționale ale teatrului, festivaluri care continuă ceea ce a fost odinioară, și mai ales sunt spectacole foarte bune, realizate de către regizori renumiți din țară și de peste hotare. Nu pot decât să mă bucur că acest teatru există și că evoluează frumos.

# Spuneți-mi, există un lucru pe care v-ați fi dorit să-l faceți pentru teatrul piteștean și nu ați reușit din diverse motive?

- Sigur. În primul rând mă gândeam la reevaluarea acestui teatru din punct de vedere al construcției. Deci redarea imaginii de odinioară, pentru că la momentul la care a fost construit era mult mai cald. Acum (și în vremea mea) este un pic rece, sunt niște ziduri care nu atrag.

Și atunci eu aș fi vrut să-i redau imaginea de odinioară, ceea ce e foarte greu și probabil că va fi greu și în continuare.Asta în primul rând. În al doilea rând, sigur că aș fi vrut ca acest teatru să aibă mult mai multe succese, să aibă premii naționale, internaționale și să fie remarcat nu numai de către locuitorii orașului sau ai județului, ci și de către specialiștii din țară și de peste hotare.

Sigur că mai erau multe de făcut și încă mai sunt, dar văd că, așa cum am spus, se merge pe o linie foarte bună.

# În România, cultura este un domeniu subfinanțat, indiferent cine se află la conducere. Cum reușesc instituțiile de cultură să performeze în aceste condiții?

- Cultura niciodată nu a fost plătită foarte bine, întotdeauna a fost subfinanțată, însă eu am văzut că totuși, în ultimii ani, cel puțin aici, în județul nostru, nu pe plan național, cultura a fost destul de bine finanțată.

Am văzut și la alte instituții de cultură,nu numai la teatru, ci și la Muzeul Județean Argeș. Ele au fost finanțate și oamenii care lucrează acolo sunt deosebiți, să știți că nu lucrează numai pentru bani, ci pentru satisfacțiile acestea sufletești.Sunt niște oameni foarte apropiați de ceea ce fac.

Sunt niște oameni dedicați meseriei lor, și foarte greu găsești asemenea oameni, care să se dedice și să facă ceva care să rămână în continuare.

Bineînțeles că este subfinanțată, că ar trebui foarte mulți bani, ar trebui mult mai mulți, mă refer în primul rând la Muzeul Golești, pentru că acolo, într-adevăr, sunt multe monumente istorice care trebuie restaurate.

Dar, vedeți că posibilitățile sunt așa cum sunt, iar cultura, mă repet, niciodată n-a fost pe primul plan.Dar în ultimii ani, din ceea ce am văzut eu și în județul Argeș, s-a continuat, totuși, o apreciere a culturii și o finanțare care se ducă la o existență cât de cât normală.

# În încheiere, ce sfat aveți pentru tineri?

- Tinerii să privească mai puțin la televizor (deși e foarte greu), să citească mai mult și să meargă în sălile de teatru, în muzee, pentru că au ce să învețe. Este foarte important să știe de unde ne tragem, care este istoria noastră. Pentru că, dacă nu-ți cunoști istoria, înseamnă că nu-ți cunoști nici părinții. Asta este îndemnul meu.