„Am refuzat să revin în funcţia de director executiv al DGFP Argeș pentru principii”

Miercuri, 19 Iunie 2013 21:37

# Declară Gheorghe Banzea, fost șef al Direcției Finanțelor Argeș. Pentru aceia care nu-l cunosc, pare genul de om care îngheață prin prezența sa orice formă de viață pe o rază de câțiva kilometri. Și pentru că mai lucrează și cu cifre de când se știe, ar putea să se considere că în loc de inimă are un termen-limită, iar în loc de creier, o casă de marcat. Suprinzător a fost să constatăm că fostul director al Finanțelor Publice Argeș, Gheorghe Banzea, este chiar sensibil și volubil. Numit în funcție în perioada 2005-2009, liberalul Gheorghe Banzea a refuzat să revină la conducerea aceleiași instituții odată cu partidul său, care îl susține. Acum este șeful unui serviciu de control. Și chiar îi place, pentru că îi lasă mai mult timp pentru hobby-uri și familie, după ce a colindat prin lumea largă, pentru Aro, dar nu în Aro. Gheorghe Banzea s-a lăsat descusut, așa cum n-a făcut-o nici când era director, despre politică și lumea largă.

# Cu ce vă ocupați de când nu mai sunteți director la Finanțe?
- Cele 12-14 ore petrecute, până în mai 2009, ca director executiv al Finanțelor argeșene s-au transformat în 10-12 ore petrecute ca șef-serviciu în aceeași clădire. Adică,  „ocupațiunea” mea profesională s-a schimbat, dar nu dramatic. Așa că sunt un navetist serios între Câmpulung și Piteșţi, astfel încât,dimineaţa și seara, număr în continuare gropile (recunosc, de câtva timp, mai puține) de pe DN 73. Restul timpului, adică sâmbăta și duminică, îl împart între familie, treburi gospodăreșţi la Schitu-Goleșţi, Dâmbovicioara și prieteni. Nu-i uit nici pe colegii liberali din Câmpulung şi din judeţ.
# Vă place mai mult ceea ce faceţi acum şi din ce punct de vedere? Argumentaţi răspunsul.
- Cum ziceam, schimbarea nu a însemnat şi despărţirea de finanţele publice. Deşi am venit aici din zona comerţului de export cu automobile ARO, ceea ce e de făcut în a strânge banii pentru stat şi a fi în serviciul celor fără de care instituţia nu ar exista, adică în serviciul cetăţenilor, nu îmi pare a fi monoton şi cenuşiu ci, dimpotrivă, provocator şi chiar plăcut pentru cineva cu apetitul de a face ceva pentru comunitate.
n Sunteți un globe-trotter de meserie, cum s-ar spune. Câte țări ați vizitat până acum și ce ați găsit impresionant pe unde ați mers ?
- Aşa este, am văzut peste 30 de ţări, din toate continentele, cu excepţia Americii de Sud şi Australiei. De cele mai multe ori în călătorii oficiale. Suvenirurile, în afară de cele absolut banale pentru cei de acasă şi de la serviciu, nu m-au preocupat.Totuşi, nu pot să nu îmi amintesc de margarină „Flora” şi de alte alimente pe care le aduceam din Anglia în perioada 1986-1989, ceea ce era penibil în ochii oamenilor liberi din occident, dar absolut de înţeles pentru românii care aveau parte de rafturi goale. Amintiri sunt multe. Aşa, la întâmplare, zic despre colţul sud-vestic al Angliei, la Penzance, cu aerul său de patrie verde a piraţilor mării, despre coralii Key West, Key Largo şi Key Biscayne de la sud de Miami, unde chiar că este raiul de pe pământ, şi despre tunelul verde al drumurilor din Sri Lanka, cu ale ei patru recolte şi temperatura constantă la 31-32 grade Celsius, fie iulie, fie ianuarie.
# Lumea spune că ați fi un bun pianist... Așa este?
- Avem la liberali un ministru şi un medic piteştean buni pianişti, adică pe Varujan Vosganian şi pe Adrian Tase. Îmi pare rău, dar nu mă pot alătura lor!
# Se pare că faima vă precede. Sunteți cunoscut printre colegi ca poliglot... Cât adevăr și cât folclor este?
- Mă pricep bine în engleză, germană şi franceză. Mă pot descurca şi în rusă, poloneză şi italiană. S-a întâmplat că Dumnezeu mi-a dat acest dar, s-a mai întâmplat şi ca traseul meu profesional să-mi ofere șansa de a le vorbi foarte des.  Pentru engleză, cele 18 luni petrecute la ea acasă au contat foarte mult în a avea acel firesc al limbii pe care nu-l poţi câştiga decât acolo.
# Veniți dintr-o familie cu „pedigree” sau cum ați descrie-o?
- Este o familie obişnuită, cu părinţi de la ţară, fără şcoli universitare, dar care şi-au trimis copiii la şcoală, cu soţia şi copiii mereu preocupaţi să facă bine ceea ce au de făcut şi să nu uite să le pese de cei din jur. Fiica noastră, Maria, are licenţă în Finanţe-Bănci la ASE şi are masterat în Analiză Financiară la Universitatea din Aarhus, Danemarca, iar Paul, fratele Mariei, e pe cale să treacă în anul III al facultăţii de Drept din Universitatea București (de-abia s-a întors de la Paris-Universitatea din Paris), la Pantheon-Sorbonne, unde a făcut un semestru cu bursă Erasmus.
# Ce faceţi în timpul liber? De ce aţi refuzat să fiţi din nou director la Finanţe?
- Timpul liber ar putea să-mi fie la îndemână sâmbătă şi duminică, dar nu este mereu aşa. Încerc să fac loc şi cititului şi mişcării. În luna mai 2010, am refuzat să revin în funcţia de director executiv al DGFP Argeș pentru principii, adică pentru că în iunie 2005 am preluat funcţia nu pentru că aş fi fost cel mai bun finanţist, ci pentru că m-a susţinut PNL-ul. În mai 2010, guverna PDL-ul şi i-am permis să-şi menţină în funcţie propriul membru. Aş adăuga, tot ca principiu, că atunci când se schimbă o guvernare, este normal să se facă schimbări la conducerea instutuțiilor guvernamentale, naţionale sau judeţene, dar numai la nivelul 1. Dacă umblăm la nivelurile de sub acesta, nu facem decât să distrugem  şi puţinul pe care îl oferă instituţiile respective.
Ana Luca