Primari. Dar mai mult secundari...

Miercuri, 02 Octombrie 2013 20:01

Spiridon Voinescu.
Mă uit scârbit la muhaielele de primari și foști primari care, cu nasurile în vânt după mirosul ciolanului aburind, încearcă să ia un start electoral furat, odată cu nașterea mișcărilor populare, mișcărilor pentru Argeș și Muscel, pentru sport și turism electoral și pentru diverse alte minuni și furăciuni. Start furat pentru că încearcă să pară interesați de ceea ce se petrece în jurul lor. Start furat pentru că încearcă să pozeze în fete mari din punct de vedere politic, după ce au parcurs însă tot centrul, după ce au făcut trotuarele acestuia, iar unii, mai puțin norocoși sau pur și simplu curioși, au cunoscut și variantele de centură. Și-au cusut, cu mâna lor, propriul himen politic și, cu mult fard, se chinuie să prindă ultimii fraieri de clienți care mai pot fi prinși pentru una mică. Pentru că e mică, și aici mă refer la ștampila de vot, deși este foarte probabil să mai fie și altele. Au intrat încălțați într-un partid politic având în buzunar carnetele de membru ale altuia. Jocul de-o viață la loto i-a învățat - și asta e aproape toată cartea pe care o știu – că mai multe variante înseamnă mai multe șanse de câștig. Ei nu cunosc istorie, să fi văzut că până și aici, de obicei, câștigă cei care merg pe o singură variantă, pe una simplă. Nu mai vorbim de istoria mare, că nu este cazul...

Primari urâți, primari hidoși. Primari care vin cu textul tâmp și pentru tâmpi cum că au decis să preacurvească din interes pentru oameni sau datorită dezinteresului vechii conduceri de partid pentru aceiași oameni. Partid care, de fapt, i-a născut și i-a crescut. Partid care i-a făcut primari, fără de care ar fi fost în continuare șoferi, mecanici și ce dracu chestii mai făceau ei înainte. Acum s-au șters de unsoarea de pe mîini, unora le-a dispărut chiar mizeria de sub unghii. Mizeria din cap însă nu le-o poate scoate nimeni. Și asta pentru că, în primul rând, nu prea știu carte. Nu au sentimentul acela al apartenenței, care se înrădăcinează citind despre oamenii mari care au trăit în aceste locuri. Pe posturile lor de manele apar numai femei, mașini și dolari. Și toate chestiile astea circulă cu viteză, viteză la care aderă și ei, având impresia că vor ajunge foarte departe. Politica nu le rezervă însă decât un umil sens giratoriu, sens la care, la un moment dat, vor trebui să acorde prioritate: primari, secundari, terțiari, potlogari, găinari...