Elvira Mătieş, pictoriţa care exploatează “artistic” semnele prostiei

Luni, 02 Decembrie 2013 14:06

# Profesorul Elvira Mătieș are o colecţie de măşti  plină  de ironie subtilă, inspirată din felul de a fi al omului zilelor noastre. Iubește arta  decorativă, iar asta se vede în tot ceea ce face.  Atrasă de  degradeul coloristic și pata de culoare, ca elemente ale limbajului plastic,  Elvira Mătieş a simțit  întotdeauna nevoia să se exprime într-un mod interesant şi, după cum mărturiseşte, a ales genul măștii pentru a strecura  privitorului  starea sufletească a personajului.

“Exploatez în lucrările mele semnele  prostiei: Omul interesului, Omul fățarnic,  Omul care tace, face,  Bun îi vinul ghiurghiuliu.  Măștile  presupun multă ironie! Atunci când aceste lucrări au fost expuse, am remarcat că fiecare din cei prezenți s-a  recunoscut, cumva, ca mod de viață, într-o lucrare sau alta.  De fapt,  cu puțină inteligenţă, este imposibil să nu te regăsești, ca temperament sau mod de viață, măcar într-unul dintre  tablouri“, explică artista, care spune că, atunci când  face măști, se inspiră din felul de a fi al omului actual. “Uneori, pornesc chiar de la personaj. De pildă, odată m-a impresionat puternic un pitic pe care l-am zărit într-o stație de autobuz. Mi-au atras atenția trăsăturile feței care, parcă, i se umflaseră exagerat și mi-au rămas întipărite în minte până astăzi. N-am putut să nu le transpun într-o mască!”, povestește artista.

O mască pentru fiecare zodie

Artista, absolventă a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu - București, are și o colecție de măști zodiacale. Prin desen și culoare, Elvira Mătieș a reușit să accentueze elementele specifice fiecărei zodii.
“Cel mai dificil de redat a fost zodia Balanței, pentru că impune un control asupra feței si gândurilor. Tasul, elementul specific zodiei,  l-am imaginat  undeva în dreptul ochilor, pentru că ochii sunt cei cu care gândești, prin ochi lucrează mentalul..”, explică artista.

Lucrările elevilor săi, premiate peste hotare

Elvira Mătieș  este şi dascăl. Unul mândru că puștii care i-au trecut prin mână au rezonat la ceea ce înseamnă artă plastică. Cel mai mult i-a plăcut să lucreze cu elevii de la țară:  “Copilul de la ţară simte mai mult decât cel de la oraș, dă dovadă de mult mai multă sensibilitate. Când predam la țară, mergeam cu elevii în pădure și le dădeam un exercițiu: descoperirea formei în crengi sau frunze. Au ieșit niște lucrări excepționale. La oraș însă am aplicat tehnici plastice pentru descoperirea formei. Am descoperit, de exemplu, că tehnica origami le stimulează  imaginația și creativitatea”, povestește fosta profesoară, care i-a introdus pe elevii săi și în tainele genului mască.  În 1986, una dintre elevele sale a câștigat, cu o mască, marele premiu al unui important concurs de grafică și pictură din India.

Dragoste şi pasiune pentru culoare

Pe Elvira Mătieş, sensibilitatea a fost cea care orientat-o către artă. ”De mic copil, nu făceam altceva decât să desenez și să colorez. Mă bucuram de dimineți, de soare, de lumină! Multe din peisajele mele surprinzând astfel de momente, pentru că iubesc gama caldă. În schimb, atunci când folosesc gama rece (verde, albastru), mă încearcă o stare de neliniște.“, explică artista, povestind despre începuturile sale artistice. Talentul i-a fost încurajat în școala generală, însă primul salt spre ceea ce înseamnă cu adevărat artă plastică l-a avut ca elevă a Școlii Populare de Arte.
”Profesorul Marinescu a fost cel care m-a încurajat  cel mai mult. Îmi spunea că-mi merge foarte bine mâna la culoare, dar că trebuie să mă lupt mai mult cu desenul, ceea ce am și făcut “, povestește artista care și-a urmat destinul, înscriindu-se la Institutul de Arte Plastice  București, în ciuda faptului că tatăl său își dorea, pentru fiica sa, o altă carieră. Arta plastică a rămas cea mai mare pasiune a sa, dar nu singura.
“Iubesc grădinăritul. Îmi place să-mi cultiv singură legumele, fructele  și zarzavaturile și prepar, în fiecare vară și toamnă,  siropuri, compoturi și dulcețuri pentru un an întreg. “, mai spune Elvira Mătieş. Cristina Stancu