Zeus și Conarg se bat pe banii pistei de încercări de la Dacia-Renault

Luni, 03 Februarie 2014 15:59

Magnații firmelor de construcții din Argeș au ajuns să se certe prin tribunale precum chivuțele în piața de gros din cauza unor datorii pe care firma lui Valentin Vișoiu, Conarg SA, le-ar avea față de firma lui Grigore Dobre, Zeus.

Întâlnire din pichet în pichet, între trei magnați, pe 32 km

Prin urmare, în urmă cu câțiva ani, firma lui Vișoiu a semnat un contract cu firma de automobile Renault pentru realizarea unui circuit de piste de încercare, în lungime de 32 km, la Titu. Valoarea totală a contractului s-a ridicat la suma de aproape 45 milioane lei, fără TVA. Și cum e în România, Vali Vișoiu a cerut ajutor și firmei lui Grigore Dobre, dată fiind amploarea lucrării, ca să câștige toată lumea. Ceva mai târziu, a apărut în scenariu și firma lui Marian Drăgoi, patronul Building Astrom, tot pentru aceeași treabă. Prin urmare, avem trei firme care trebuia să execute lucrări după cum urmează:  Building Astrom avea de executat pista de lucru de la picheții 83 și până la 240, Zeus îi avea de făcut pe cei de la 83 la 390, Conarg pe cei de la 240-390, alături de pod și rampe, căi acces și giratorii. De asemenea, Conarg a fost numit manager de proiect și trebuia să coordoneze activitatea din întregul șantier. Odată lucrările terminate, Grigore Dobre constată că firma lui a cheltuit mai mult decât s-a înțeles cu cei de la Conarg, spune că a adus la cunoștință acest lucru și că, într-o primă fază au fost de acord. Este vorba despre o sumă suplimentară în valoare de aproape 1,5 milioane lei. Potrivit documentelor din dosar, reprezentanții Zeus susțin că firma lui Vișoiu a solicitat firmei contractante, Renault, suma de aproape 3 milioane lei pentru cheltuielile suplimentare efectuate. Renault a achitat întreaga sumă, în 2012, deși banii datorați de Conarg lui Zeus erau doar de aproape 400 000 lei, fără TVA.

Potrivit experților, nimeni nu e ceea ce pare...

Potrivit contractului încheiat între cele două părți, antreprenorul avea obligația să reglementeze prin note de comandă suplimentarea lucrărilor care nu au fost cuprinse în contract.  Mai mult, plata trebuia făcută în termen de 30 de zile de la data facturării, dar nu mai înainte de încasarea banilor de la beneficiarul lucrării, adică firma Renault. Văzând că banii au intrat și el nu și-a văzut onoarea reparată, Dobre de la Zeus a descins în tribunal, dând în judecată firma lui Vișoiu pentru recuperarea banilor pe care se presupune că-i datorează cel din urmă primului. Cum nu s-a lăsat mai prejos, au fost tocmiți chiar și mediatori, care au renunțat, dat fiind faptul că niciuna dintre părți n-a lăsat loc de împăcare amiabilă. Așadar, lucrurile au evoluat și s-a cerut părerea unor experți tehnici ca să evalueze cine, cât, cum și, mai ale, pe ce bani și-a făcut treaba. Odată ajunși la fața locului, s-a tras concluzia că situația întocmită de fiecare antreprenor pentru lucrările efectuate nu corespunde cu lucrările efectiv executate și incluse în oferta antreprenorului. Prin urmare, se va accepta la plată numai acele lucrări efectiv executate conform borderoului din anexa 1, reiese dintr-un document existent în dosarul 1114/1259/2012: „Referitor la contravaloarea lucrărilor suplimentare solicitate, antreprenorul usține că nu exită o situație de lucrări aprobate de reprezentanții antreprenorilor, iar, conform procesului verbal de recepție, la terminarea lucrărilor însușite și acceptate de către ambele părți, reprezentând valoarea lucrărilor executate, SC Conarg SA a achitat integral valoarea înscrisă la punctul 7 din procesul verbal de recepție, la terminarea lucrărilor.” Din aceleași documente mai reiese și că firma Zeus a cerut oricum o sumă mult mai mare decât cea reală, cauzată de suplimentarea lucrărilor.

Nu există nicio solicitare scrisă de la Conarg spre Zeus pentru lucrări suplimentare

Într-o primă fază, Tribunalul obligă pe Conarg să achite banii către Zeus, motivând că reprezentanții celei din urmă firme au executat lucrări în conformitate cu planul și detaliile proiectului de execuție, mai cu seamă pentru faptul că în contract se stipula că antreprenorul trebuie să reglementeze cu note de comandă suplimentarea lucrărilor care nu au fost cuprinse în dosar. Conarg angajează un expert tehnic care să evalueze cam în ce au constat aceste cheltuieli suplimentare care spune că nu a identificat nicio comandă suplimentară, iar banii ceruți ar fi, de fapt, cei legați de contract. Mai mult, expertul George Grapael pune că nu s-a făcut nicio comandă scrisă de către Conarg către Zeus pentru execuția de lucrări suplimentare, iar conform contractului, orice acțiune întreprinsă de Zeus trebuia adusă la cunoștința celor de la Conarg, aprobată și decontată. Procesul are ca termen data de 5 martie 2014, urmând ca expertul Ion Dumitrache să facă expertiza necesară, după ce o va aduce la cunoștința părților implicate, precum să și atașeze rezultatul  la dosar,în ceea ce privește existența unor lucrări suplimentare, cât și în ceea ce privește costurile acestora.
Ana Luca