Fostul şef al SPCRPCIV Argeş, reaudiat în Dosarul Permiselor

Luni, 17 Februarie 2014 00:00

# ÎCCJ ar putea casa sentinţa şi trimite spre rejudecare dosarul care i-a adus lui Codruț Vlăsceanu condamnarea la 14 ani de închisoare. Cu privire la memoriul în probaţiune depus de Codruţ Vlăsceanu pe 23 ianuarie 2014,  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins  cererea privind audierea unor martori, dar a încuviinţat proba privind reaudierea fostului şef de la Permise precum  şi proba cu înscrisuri  formulată în  memoriu,  urmând ca inculpatul să depună la dosarul cauzei  procesele verbale de instruire zilnică a  lucrătorilor ce făceau parte din comisia de examinare  pentru perioada ianuarie-iunie 2008, procesele verbale de prelucrare a ordinelor şi instrucţiunilor de linie, (perioada 2007-2008) , deciziile prin care s-a dispus, ca atribuţie de serviciu, inculpatului  Crăciun Mihai, verificarea dosarelor pentru persoanele care veneau din alte judeţe şi alte probe din care să rezulte sarcinile şi atribuţiile lui Vlăsceanu pe linie de examinare.   Următorul termen la ICCJ este  20 martie 2014.

La termenul din 6 februarie 2014, instanţa de apel a respins  o mare parte din solicitările lui Codruţ Vlăsceanu  printre care:
1. Audierea elevilor pentru care Vlăsceanu a fost acuzat (cerere respinsă de DNA şi instanţa de fond). “Niciun elev, în cazul meu, nu a declarat că a fost favorizat la examen”, spune Codruţ Vlăsceanu.
2.  Prezentarea programatoarelor-listelor cu candidaţi prin care Vlăsceanu ar fi putut proba că niciodată nu a fost nominalizat ca membru al comisiei de examinare în perioada  2006-2008 şi că  nu a aprobat respectivele liste programatoare, “acestea fiind aprobate numai de către Ion Cîrstoiu, care zilnic le semna”,  aşa cum spune Vlăsceanu şi din care ar fi rezultat că fostul comisar-şef nu a declarat niciodată elevi admişi la examen;
3. O altă probă prin care Vlăsceanu urma să demonstreze că nu a programat elevi  la examen şi că nu a declarat niciun elev admis la examen;
4.    Chestionarele găsite şi ridicate de la Crăciun Mihai, “pentru a proba că erau în două şi patru exemplare şi că  chestionarele pentru  Categ. D  şi nr 11. pentru categoria B nu erau punctate”, după cum explică Vlăsceanu;
5.    Agenda de serviciu pe 2008 a lui Vlăsceanu, pentru a proba activităţile desfăşurate concret de acesta (dispărută din dosar);
6.    Înscrisurile ridicate la percheziţie, pentru a proba, dovedi că nu sunt menţionate ca fiind găsite şi ridicate, deşi se face referire la acest lucru în motivarea sentinţei, fără a fi nominalizate. „Este o dovadă că nu există!”, spune Vlăsceanu;
7.    Audierea martorilor Cocârţă N., Ilie P.,  Popescu V. şi Stoica M. care au intervenit la directorii şcolilor de şoferi pentru şcolarizarea unor elevi.
8.    Audierea elevului  T.C. care,   deşi este disjuns de DNA, apare în acuzaţia formulată la adresa lui Vlăsceanu.
9.     Audierea elevei Stănescu  A, având în vedere faptul că în motivarea  sentinţei nr.  8/2012, magistratul Ramona Creţu nu indică nicio sumă dată drept mită (pag. 225-226). Eleva este acuzată  că a obţinut fraudulos  permisul de conducere pentru categ. A, iar la pag. 1036, 1128 se arată că se anulează permisul de conducere pentru altă categorie (B);
10. Audierea elevilor Banu D, Neacşu C-tin, Radovici M, având în vedere că i se reţine  fapta lui Vlăsceanu, deşi în motivarea sentinţei nr 8/2012, la pag. 541-542 se menţionează că sunt disjunşi;

Vlăsceanu a solicitat şi  prezentarea CD-ului nr. 21, în original, având în vedere că instanţa de fond, în dezbateri, a prezentat CD-ul în copie, suport din care rezultă un monolog, nu un dialog între Vlăsceanu şi Toma A., pentru a proba că nu se prezintă  situaţia concretă, reală, respectiv dialogul între cei doi, şi că nu este vorba despre un montaj. “Se impunea prezentarea respectivului CD (nr.21) pentru aflarea adevărului, pentru că în procesul verbal de transcriere a respectivei convorbiri nu se prezintă ce discuta subsemnatul. Incredibil! Este de neimaginat  să nu se prezinte nici măcar un cuvânt  rostit de Vlăsceanu  şi, fără probe,  să se interpreteze reţeta  pentru un medicament (PRITICO) ca fiind vorba de mită, deşi niciunul dintre cei doi interlocutori  nu a încălcat legea cu nimic, nefiind   nici măcar vorba despre vreun examen auto” atrage atenţia Codruţ Vlăsceanu. Fostul comisar mai  spune că, din dosarul cauzei, au dispărut nejustificat multe alte înscrisuri cere prezentau probe în favoarea sa (atât din dosarul penal, cât şi din cel civil). Nimeni nu se apleacă să stabilească adevărul şi cum au dispărut cele mai importante probe în favoarea mea”, concluzionează fostul comisar-şef.

Cine preluase sarcinile lui Vlăsceanu ?

După solicitările făcute de Vlăsceanu la termenul de judecată din 6 februarie 2014 (la ÎCCJ) şi încuviinţate de aceeaşi instanţă de apel la 11 februarie 2014,  lui Vlăsceanu i se dă ocazia să prezinte care sunt atribuţiile, sarcinile  şi îndatoririle de serviciu executate de acesta. Interesant este că cele mai importante  atribuţii ce îi reveneau lui Vlăsceanu au fost preluate de fostul subprefect Ion Cârstoiu, potrivit celor semnalate de Codruţ Vlăsceanu: “Zilnic, Ion Cîrstoiu aproba listele – programatoarele  cu elevii programaţi pentru examen  pe bază de semnătură. Zilnic, Ion Cîrstoiu stabilea componenţa comisiilor de examinare, nominaliza examinatorii la proba de traseu (deşi nu avea această atribuţie). Şi tot subprefectul stabilea, pe bază de  semnătură, locaţiile unde se desfăşura examenul auto, proba de sală şi de traseu, în Piteşti, Curtea de Argeş, Câmpulung Muscel (deşi nu avea atribuţii în acest sens)”.
În altă ordine de idei, Ion Cârstoiu, care coordona zilnic activitatea de examinare, deşi era persoana cea mai informată din judeţ,  nu a luat nicio măsură pentru a preveni eventuala comitere de ilegalităţi  la SPCRPCIV , serviciu pe care îl coordona zilnic şi de care răspundea personal din 2005. 
Probele din dosar evidenţiate de Vlăsceanu arată că acesta nu a făcut niciodată parte din comisia de examinare,  la proba de sală şi la cea de traseu, aşa cum însăşi instanţa de fond  de la Târgu-Mureş precizează în motivarea  sentinţei nr.8/2012, la pag 181, ultimul aliniat.
“Nu eram atestat ca examinator, cele mai importante atribuţii au fost preluate de Ion Cîrstoiu şi nu am declarat admis niciun elev de la numirea mea în funcţie, în 2005, şi până la momentul arestării”, sintetizează Codruţ Vlăsceanu.

***

Atitudine în Argeş  nu îl dezvinovăţeşte pe Codruţ Văsceanu, ci prezintă  probele aduse la dosar, justiţia fiind cea  care urmează să facă lumină în acest caz cu multe necunoscute, printre care amintim de acuzaţiile potrivit cărora sora judecătoarei care a pronunţat sentinţa în cazul lui Vlăsceanu ar fi obţinut permisul în condiţii care ridică unele semne de întrebare, de faptul că despre Ion Cîrstoiu nu s-a prea vorbit în acest dosar, de probele lipsă şi de unele nume din justiţia argeşeană interceptate de DNA în timp ce făceau trafic de influenţă sau presiuni la SPCRPCIV, care n-au trecut pe la audieri,  de plângerile formulate  împotriva judecătoarei Ramona Creţu, procurorului de caz Viorel Cerbu, comisarului şef Dan Nicolae şi comisarului–şef Chirilă, rămase nesoluţionate  sau de expertiza solicitată de procurori pentru a stabili semnătura lui Gheorghe Mierlă, alt inculpat din acelaşi dosar, expertiză care confirmă că semnătura de pe cererile de mutaţii nu-i aparţine respectivului inculpat.