Pentru șefia PSD se luptă cei mai mari între cei mici și cei mai tari între cei slabi

Luni, 28 Iulie 2014 14:44

Mihai Bădescu.
Practic imediat după retragerea fostului lider Constantin Nicolescu, în PSD-Argeș s-a pornit o luptă surdă, chiar și chioară, pentru supremație. Partid mare, oameni puțini, te-ai aștepta deci să fie o coadă uriașă pentru șefia județeană a partidului, așa cum vedem la televizor că se adună la drujbele scoase la ofertă în vreun hypermarket. În realitate, e ca la alegeri, adică n-ai de unde alege. Sunt doar vreo doi candidați principali dornici să îmbrace tricoul cu numărul 1 în PSD. Și vorbim aici de primarul Tudor Pendiuc, care deține și șefia interimară a partidului, și președintele Consiliului Județean, Florin Tecău. Niciunul dintre cei doi nu se detașează însă net în fața celuilalt, prin valoare, prestanță, autoritate sau anvergură, așa cum a făcut-o fostul președinte Nicolescu, care a dominat autoritar filiala aproape 20 de ani. Așa încât, fiecare dă din coate cum poate și mai ales pe unde poate. Deși nu sunt deloc excluse nici coatele-n gură sau sub centură.
Tudor Pendiuc are un mare handicap, prin faptul că niciodată n-a fost un om de echipă în politică. Aflat în relație de prietenie doar cu el însuși, s-a asigurat mereu că nu-i suflă nimeni în ciorba de la municipiu, dar cam atât. Deși a deținut ani buni poziția secundă în PSD, iar acum a fost numit chiar președinte interimar, în realitate n-a avut niciodată o anvergură județeană în partid. Ceilalți primari de localități, a căror influență este decisivă într-o viitoare conferință de alegeri, nu-l înghit nici măcar cu noduri pe Pendiuc, iar asta l-a făcut pe primar să caute niște metode mai extravagante, chiar forțate, prin care speră să se impună la conducerea PSD: numirea unor directori devotați la șefia instituțiilor județene, care să-i aducă un spor de putere și susținători, plus cultivarea unei relații până la limita vasalității cu vicepremierul Liviu Dragnea. Pendiuc speră că, dacă Ponta devine președinte la toamnă, Dragnea îi va lua locul ca premier și președinte PSD și, pe cale de consecință, acesta i-ar răsplăti devotamentul, impunându-l șef la Argeș. Că va fi greu atunci ca cineva din partid să mai mârâie pe față la dânsul, știindu-l pe Dragnea în spate. Necazul este că edilul-șef al Piteștiului și-a făcut intrarea la Dragnea printr-un personaj devenit total indezirabil în PSD la nivel de județ. Și vorbim aici de deputatul Cătălin Rădulescu, cel care, din motive care scapă deocamdată, pare că-l ghidonează mai ușor ca pe bicicletă pe Pendiuc, relația dintre cei doi căpătând astfel un potențial exploziv, care-i poate arunca oricând pe amândoi în aer la nivel politic, ba poate, Doamne ferește, și penal. Că tot a devenit deja gălăgiosul deputat client la DNA și are în cap niște idei atât de periculoase, încât ar trebui să-i omoare pe toți cei care le-ar afla. Vorba lui Celentano din Las Fierbinți: așa mare de caracatiță este! Dar apropo de caracatiță, sepie și alte moluște, primarul adună un coeficient și mai mare de „simpatie” avându-l ca aliat de bază, alături de Rădulescu, și pe viceprimarul Cornel Ionică. Făptuitorul unei averi uriașe, mai îmbogățit ca plutoniul și uraniul, Ionică enervează toți pesediștii în așa hal pe unde se duce, încât chiar ne mirăm că partidul nu s-a aruncat pe fereastră de la guvernare, din depresie față de viceprimar.
Să trecem acum la celălalt mare pretendent la șefie, președintele Consiliului Județean, Florin Tecău. Prin PSD circulă deja gluma că, la fel cum Caligula și-a făcut calul senator, Nicolescu l-a făcut pe Tecău președinte la CJ. Mai viclean ca un cotoi în călduri, domn Florin a asculat și executat fără să respire ordinele fostului șef, iar acum iată că i-a venit rândul să smotocească așa cum poftește funcția de șef al administrației județene, conștient că averea pe care o are nu sunt banii săi, ci ai celorlalți, adică bugetul pe care îl împarte primăriilor și celorlalte instituții arondate CJ. Tocmai aceasta ar trebui să fie și cheia succesului său în cucerirea șefiei PSD. Cine împarte banii are și puterea politică, pentru că, într-o conferință județeană de alegeri la partid, nu știm care primar ar cuteza să i se opună tocmai celui din palma căruia înfulecă grăunțele. Tecău are însă și niște slăbiciuni, care devin tot mai evidente și s-ar putea să-l încurce pe viitor. Unii îi reproșează că ar avea ceva beteșuguri de caracter, dar acesta nu este un defect, ci o calitate în politică. Păi, dacă avea prea mult caracter, mai ajungea el unde-a ajuns? Mai are liderul CJ uneori o morgă ca de pompe funebre, dar asta s-ar putea, de asemenea, să-l ajute. Pentru că exact față de mort trebuie să aibă atunci când susține, cum numai dânsul este capabil, acele discursuri politice care, administrate în doze regulate, duc la moartea în chinuri a auditoriului. Una peste alta, n-aș îndrăzni să fac acum un pronostic despre cine va câștiga șefia PSD, Pendiuc sau Tecău. Mai ales că în bătălie și-ar mai putea vârî coada și deputatul Mircea Drăghici ori senatorul Constantin Tămagă. Care stau pe-aproape ca să dea o mână sau, dimpotrivă, un șut de ajutor vreunuia dintre ceilalți pretendenți. Ori, cine știe, cu puțin noroc, țuști chiar unul din dânșii în scaunul de președinte. Că n-ar fi decât o mare naivitate să creadă cineva că nu-și doresc asta. Necazul este că niciunul dintre cei despre care am vorbit n-are un cuvânt, nici măcar vreo șoaptă, de spus la București. Unde PSD-Argeș, deși a obținut mereu rezultate de top în alegeri, este considerată o organizație calamitată, cu lideri sinistrați politic. Altfel spus, pentru șefia județeană a partidului se bat oamenii cei mai mari între cei mici și cei mai tari între cei slabi.