Deranj mare pentru podul mic din Poiana Lacului

Luni, 11 August 2014 22:37

Spiridon Voinescu
Am asistat, pe o căldură de se terminase toată berea cârciumilor din zonă, la inaugurarea cu fast mare și presă multă a podului mic de la Poiana Lacului. Podul mare s-a dus, la inundațiile din urmă cu trei luni, în favoarea firmei care montează cu mare încetineală poduri mici, încetineală invers proporțională cu prețul acestora. Trei luni au fost necesare celor de la Drumuri Naționale și firmei agreate de aceștia pentru montarea unui podeț metalic, destinat circulației pe un singur fir. În problemă s-au  implicat și conducătorii Consiliului Județean Argeș și Prefecturii din același județ, dovadă fiind președintele, Florin Tecău, dar și subprefectul, Ion Burnei, prezenți la tăierea perpendiculară, dintr-o singură mișcare, a panglicii. Primarul comunei, Ion Dumitrache, s-a remarcat printr-o zgomotoasă absență, însă s-a mai potolit după ce a ajuns, într-un târziu, la fața locului. Ziariștii s-au declarat nelămuriți cu privire la durata lungă de execuție a lucrării, dacă ținem cont că pe vremea președintelui Nicolescu (ehei!...) firma Zeus a câștigat licitația de la Căteasca, pentru un pod lung de peste 150 metri, angajându-se că îl face în numai două luni.
Pentru a nu se da în stambă, aflând cu stupoare că și panglica este confecționată din același material, guvernanții au renunțat la tăierea acesteia, preferând, modești, interviurile. Florin Tecău s-a remarcat prin cunoștințele în domeniu, opinând că atât constructorul, cât și arhitectul, ar trebui să stea sub pod în timpul testării acestuia. Și chiar a pornit și Domnia Sa într-acolo. Uitându-se mai bine, a renunțat, spunând că nu face parte din nicio categorie menționată. Reprezentanții Drumurilor Naționale și constructorul se pregătiră, ei, de actul curajos. Văzând  însă că a apărut și o Rabă plină cu bolovani (cam grea, a dracu`), au preferat să stea ceva mai departe, că până acolo jos era destul de mult, iar ei s-au obișnuit mai mult sus.
Culmea, un Dorel bine amețit, în pantaloni scurți și cizme de cauciuc, s-a dat bătut, nemaisuportând stresul care îi bântuia nespus pe toți cei prezenți: ”Cobor eu!” Stau eu sub pod!” a afirmat acesta, mândru că e băgat în seamă. Și a coborât sub structura metalică exact când camionul a început să traverseze. Podul a rezistat cu mândrie, dovedindu-și însă îngustimea aproape de exasperare. Și de risc viitor pentru mașinile mari. Gata, e bine, podul face toți banii (câți, până la urmă?!...). Oficialitățile s-au suit în Dustere și au prăfuit-o spre Pitești. Ziariștii, și ei. Dorel a rămas, probabil, sub pod, așteptând pe cineva să îi spună că s-au terminat testele. Copiii au rămas să cânte melodia unei copilării mizerabile universale:
Podul de piatră s-a dărâmat
l-au pus pe ăsta,  da-i de... doi lei
vor face altul, pe râu în jos
cu mult mai scump și mai... și mai vorbim și cu ocazia altor inaugurări, noi să fim sănătoși, că inundații sunt destule, Doamne ferește!