Du-te dracu’, domnule primar! Cu același respect...

Luni, 02 Martie 2015 23:30

Spiridon Voinescu
Măi, oameni buni ai județului Argeș, vă rog, treceți, măcar o dată în viață pe la o ședință de Colegiu Prefectural. Să vedeți și voi, așa, de curiozitate, cine conduce județul și, mai ales, localitățile acestuia. Fuck, iacă-așa, că e o aglomerație de nici nu știu cu cine să încep…
Numai două rânduri pentru economistul Dragnea, primarul comunei Băiculești, că și astea se consideră reclamă. Ei bine, omul, într-o clipă de inspirație, și-a trecut studiile pe ușa de la intrarea în propriul birou. Primar ca primar, da` omul e ditamai economistu`, să se știe, nu ca alde… știm noi cine, ba chiar mulți, cu diplomă de mecanic auto  și master în tractor sau combină. Și care stau, toți, numai cu o p…în gură, tocmai în Postul Mare. Semn că și prostul tot mare e, însă are avantaj, că e tot timpul… Economistul nostru reușește însă, des, să remarce că ”e multe probleme”, semn că la Brâncoveanu sau unde a prestat pentru diploma de licență, au mers profesorii numai pe indicele Dow-Jones, eventual în engleză. Așa că... care română?
Mult mai la obiect din punct de vedere al stăpânirii fenomenului administrativ este primarul comunei Micești. Acesta vine, ascultă, întreabă, critică și este ascultat. Buuun. Până acum vreo trei ani venea la ședințe cu o Dacia camionetă. Edilul și-a cumpărat, între timp, mașină străină. Nu a mai avut bani și de blugi, iar jerseul este cu siguranță, dinaintea blugilor. Chiar și a Daciei. Burta, lăsată la vedere, dinaintea tuturor. Haideți, dom` primar, zău ar merge și o cămașă, știu eu că aveți. Campionii eleganței, poate și ai respectului, sunt către extremele județului: Pupăză – Stolnici, Dulamă-Rucăr.
Spațiu special, cu fundă, pentru Gheorghiță Boțârcă. Pe primarul Topoloveniului l-am stimat întotdeauna. O stimă venită din prietenia de zeci de ani a familiilor noastre, din modestia părinților săi, din modestia părinților mei, din modestia mea, din modestia sa… de până acum. Îi cunosc copiii și nurorile, toți doi și toate două  oameni de excepție, bine crescuți și bine învățați, calități la care, neapărat, au pus umărul și părinții. La fiecare întâlnire am avut subiecte interesante de discutat, am avut prieteni comuni cu care să ciocnim un pahar de vin. Apropo, țăranul Boțârcă produce, după mintea mea, cel mai bun vin din lume. Cel puțin așa i se pare țăranului degustător Voinescu, vecin de pâmânt cu producătorul mai sus menționat. În fine, lista lucrurilor comune și afinităților ar putea continua la nesfârșit, cu respectarea neapărată a diferenței de vârstă și a funcției, chestii pe care le-am pus, cum era și normal,  în contul meu. Ca atare, ziarul pe care îl conduc nu a avut, încă de la apariție, decât cuvinte de laudă cu privire la activitatea și performanțele profesionale ale primarului din Topoloveni. Niciodată, nimeni de la ”Atitudine” nu a scris un cuvânt de rău la adresa primarului Boțârcă. Cu atât mai mult nu pot, însă, trece peste un episod petrecut recent, peste întâlnirea avută la ultimul Colegiu Prefectural de joia trecută, unde dom` primar s-a ivit de nu știu unde, fuga-mare,  să îmi reproșeze un articol apărut în ”Atacul Argeșului”. Unde era legătura? Ei bine, primarul Boțârcă a remarcat că articolul apărut în ”Atitudine în Argeș” (care făcea vorbire despre Festivalul-Concurs Național ”Tita Bărbulescu”, aflat în pragul primei ediții) și cel din ”Atac” (ce se referea la falsul sau adevăratul revoluționar Boțârcă, whatever) au… aceeași fotografie a sa. Și, de aici, suspiciunea că eu sunt la originea chestiei din săptămânalul ”Atac”, săptămânal a cărei echipă redacțională îmi este total necunoscută. Până să îmi revin din uimirea provocată de gogomănia gândită de dom` primar, acesta a găsit de cuviință să plece, brusc, la ale sale. Cum să îi mai răspund că fotografia cu pricina este singura găsită pe Google, că în celelalte îi sclipește un dinte metalic și că arată nasol? Când să îi mai spun că Google (Goagle, Googăl etc.) nu este al mamii, să îi pun eu o parolă, ceva, și să fiu singurul care are acces? De ce o fi având domnia sa impresia că am nevoie de alții ca să scriu de rău? Ei bine, în aceste condiții, domnule primar Boțârcă, cu tot respectul, dă-mi voie să te trimit suuus, tocmai la titlu! Așa, ca să înțelegi că nu mănânc din Primăria Topoloveni, că nu dorm pe domeniile Boțârcani și, mai ales, că nu am nevoie să mă ascund pe la alte publicații ca să scriu ceva, orice ar fi acel ceva. Respectul de care pomeneam mai devreme nu a dispărut, însă numai ce am aruncat o pătură deasupra, cu ornamente de Muscel, că de, iată, nu e bine să umbli dezbrăcat cu el, cu respectul, pe stradă și prin lume. Și, domnule primar, dacă ai înțeles ceva din asta, aștept mesaj și întâlnire la o  țuică, să reluăm discuția despre monografiile Topoloveniului și Călineștiului exact de acolo de unde le-am lăsat data trecută. Iar dacă nu am fost înțeles, domnule și domnilor, buni, dar mai ales răi, cu același respect, rămâne tot ca în prima parte a titlului, Doamne iartă-mă, că suntem în Postul Paștelui.