Proiectul de cod fiscal: măsuri curajoase, dar aplicabile?

Luni, 16 Martie 2015 00:00

Dragoș Pătroi.
În ultima perioadă de timp, marea majoritate a dezbaterilor publice din domeniul fiscal au drept subiect central forma recent publicată a proiectului de cod fiscal, ce ar urma să intre în vigoare, în etape, începând cu data de 01 ianuarie 2016. Un lucru firesc și absolut normal, având în vedere relevanța în practica de zi cu zi a incidențelor acestui act normativ atât asupra mediului investițional, cât și asupra tendințelor comportamentale – în special, de consum – ale contribuabililor.
Am lecturat, într-o primă fază, acest proiect de act normativ, aflat în prezent în dezbatere publică și trebuie să recunosc că forma propusă este una foarte curajoasă, prin viziunea diminuării constante (chiar dacă în etape) a cotelor de impozitare: la nivelul TVA de la 24% la 20% (începând cu 01 ianuarie 2016) și, ulterior, la 18% (începând cu 01 ianuarie 2018), la nivelul impozitului pe profit, pe venit și pe veniturile obținute de nerezidenți din România de la 16% la 14 % (chiar dacă începând cu 01 ianuarie 2019) și, mai ales, eliminarea impozitului pe dividende (începând chiar cu 01 ianuarie 2016). De asemenea, actul normativ supus dezbaterii publice prevede – începând cu data de 01 ianuarie 2017 – reducerea contribuțiilor de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5% și la angajator de la 15,8% la 13,5%, dar și – foarte important în opinia mea – plafonarea unitară a bazei lunare de calcul la maxim 5 salarii medii brute atât pentru contribuțiile de asigurări sociale, cât și pentru cele de asigurări sociale de sănătate, începând chiar cu 01 ianuarie 2016. Nu în ultimul rând, este prevăzută și eliminarea impozitului pe construcțiile speciale, începând cu data de 01 ianuarie 2016. 
Unul din palierele pentru care am identificat o majorare a sarcinii fiscale este cel al microîntreprinderilor fără salariați, situație în care impozitul datorat pe veniturile acestor entități juridice va fi în cotă de 3% plus o sumă fixă trimestrială de 1.530 lei, stabilită și actualizată în funcție de evoluția veniturilor fiscale care s-ar fi încasat la un salariu de bază minim brut pe economie. Pe de altă parte, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor care au peste 2 salariați inclusiv scade de la 3% la 1%; practic, actuală cotă de impozitare de 3% se menține doar în cazul microîntreprinderilor care au un singur salariat sau care se află în una din situațiile reglementate de textul de lege (dizolvare urmată de lichidare, inactivitate temporară, nedesfăsurare de activități).
Unul din domeniile vizate de cele mai importante schimbări este cel al impozitelor locale, așa numitele taxe pe proprietate, unde, personal, cred că putem vorbi de o nouă viziune fiscală, deoarece se constată nu doar modificări ale cotelor de impozitare, ci chiar un nou mod de așezare și de calcul al acestora, în funcție de destinația dată proprietății respective (rezidențial sau în alte scopuri), și nu în funcție de calitatea proprietarului (persoană fizică sau juridică), precum în prezent. Astfel, pentru clădirile nerezidenţiale, baza de calcul – valabilă, nota bene, în mod unitar, atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice - va fi valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare, iar cota de impozitare va fi cuprinsă între 0,2% și 1,3%. Practic, persoanele fizice care au în proprietate spații cu altă destinație decât cea de locuit vor plăti un impozit local de aproximativ 13 ori mai mare decât cel din prezent. De asemenea, prin proiectul noului cod fiscal, se abrogă prevederea actuală privind neimpozitarea terenului aflat sub clădire, urmând să se achite impozit și pentru terenul aflat sub construcțiile deținute de persoanele fizice, inclusiv în situațiile în care vorbim de o singură construcție și care are destinația de locuințe. Trebuie subliniat și faptul că se prevede o competență dată consiliilor locale de majorare cu până la 500 % a impozitului pe clădirile și terenurile neîngrijite situate în intravilan sau pe terenurile agricole situate în extravilan și nelucrate timp de 2 ani consecutivi.
Dacă privim noile modificări fiscale în mod corelativ și în formă agregată, cred că nu se poate nega efectul benefic al acestora asupra mediului de afaceri, pentru care competitivitatea fiscală este extrem de importantă. Cea mai curajoasă măsură mi se pare eliminarea impozitului pe dividende care – în mod paradoxal – cred că va avea un efect stimulator la nivelul creșterii veniturilor bugetare din impozitul pe profit, deoarece se va înregistra o tendință de conformare voluntară în declararea și plata acestuia, renunțându-se la metodele alternative de externalizare – pentru că riscurile asociate nu mai remunerează justificativ costurile fiscale aferente – prin intermediul mecanismelor off shore (mai mult sau mai puțin legale) sau al practicilor infracționale de tip firme fantomă.
Per ansamblu, este cert că impozitele scad, treptat și începând cu 01 ianuarie 2016, fapt de natură să sporească atractivitatea mediului investițional din România, printr-o fiscalitate – inclusiv comparativă, față de alte piețe emergente – mult mai competitivă. În opinia mea, singurul domeniu (la nivel global, nu vorbesc de cazuri particulare) în care se constată o creștere generalizată a sarcinii fiscale este cel al impozitelor pe proprietatea persoanei fizice, majorări generate – în special – de o nouă viziune fiscală de impozitare în funcție de destinația bunului imobil și nu de calitatea proprietarului acestuia (persoană fizică sau juridică).
Singurul lucru care ne rămâne este să vedem dacă constrângerile bugetare vor permite aplicarea efectivă, în practică, a acestor măsuri fiscale, sau acestea se vor tot proroga de la aplicare și totul va rămâne doar la nivelul unui exercițiu de imagine… să recunoaștem, unul destul de reușit!
(sursa: Capital)