Cum îţi fură Fiscul TVA-ul. Studiu de caz

Luni, 27 Iulie 2015 00:00

Dragoș Pătroi
Societatea 3 Cocâlți SRL din România este o firmă- aşa numită societate mică-adică o firmă ce nu a fost plătitoare de TVA. La sfârşitul lunii iunie 2015, depăşeşte plafonul cifrei de afaceri de 220.000 lei şi solicită înregistrarea în scopuri de TVA. Respectiva firmă îşi îndeplineşte practic, de bună credinţă, obligaţiile fiscale care îi revin, deoarece această înregistrare devine obligatorie atunci când se depăşeşte plafonul valoric al cifrei de afaceri de 220.000 lei, iar termenul de înregistrare este de 10 zile de la finele lunii când societatea a depăşit acest plafon. Apoi, deoarece organele fiscale nu sunt şi ele, la rândul lor, de bună credinţă, societatea respectivă devine victimă a furtului de TVA, prin procedurile instituite - la nivel de găselniţă ingenioasă - chiar de ANAF. După cum vom demonstra, o să vedem că furtul este de fapt de 48% din banii contribuabilului.

Cum funcţionează mecanismul?

Pornind de la celebrul formular 088 (introdus de la începutul anului 2015) - în cuprinsul căruia, în paranteză fie spus, nu există nici măcar un singur criteriu relevant din care să rezulte dacă eşti apt sau nu să desfăşori activităţi economice - ANAF face, în aceeaşi zi, două lucruri:
- înregistrează societatea în scopuri de TVA;
- invalidează - de multe ori, în aceeaşi zi - codul de înregistrare în scopuri de TVA, sub motivul hilar că societatea nu îndeplineşte criteriile economice de a fi plătitor de TVA.
În acest caz, ne punem întrebarea de ce mai există plafonul valoric de 220.000 lei privind obligaţia înregistrării în scopuri de TVA, dacă totul rămâne la interpretarea subiectivă şi discreţionară a organelor fiscale? Poate că prevederile art.153 din codul fiscal sunt obligatorii doar pentru contribuabili şi facultative pentru organele fiscale, cine ştie.

Cum se realizează acest furt?

Prin efectul legii, şi ne referim aici la art. 11 alin. (1^3)-(1^4) din Codul fiscal.
Primul furt se realizează prin faptul că societatea este obligată să realizeze operaţiuni taxabile, adică să colecteze TVA şi să plătească TVA - în procentul stabilit de reglementările legale  pentru toate bunurile/serviciile comercializate şi care intră în baza impozabilă (sfera de aplicare) a taxei, asta chiar dacă - în opinia ANAF – societatea nu îndeplineşte criteriile economice de a fi plătitor de TVA.
În acelaşi timp, societatea nu are dreptul să deducă/scadă TVA de la achiziţiile pentru care colectează TVA, fapt ce încalcă în mod flagrant principiul neutralităţii TVA şi prevăzut în Directiva 112/2006 privind sistemul comun al TVA, situaţie pentru care oricând se poate declanşa o procedura de infringement împotriva României.
A două parte a furtului de TVA se realizează la nivelul clienţilor societăţii, când acestea sunt persoane înregistrate în scopuri de TVA. Aceştia nu pot să îşi deducă TVA de la achiziţiile efectuate de la societatea furnizoare şi practic achită cu 24% TVA  sau, după caz, 5%, respectiv 9% - mai mult la buget decât ar fi datorat, raportându-ne la această achiziţie.
În concluzie, după ce o societate depăşeşte plafonul valoric de TVA de 220.000 lei, prin simpla depăşire a acestui plafon - care, oricum, este mai mare decât în alte state membre ale Comunităţii Europene  apreciem că aceasta justifică implicit capacitatea de a deveni plătitor de TVA.
Restul argumentelor sunt elucubraţii ale lipsei de competenţă şi de coerență a autorităților privind aplicarea legislaţiei fiscale. Bine, acum cineva mai răutăcios ar putea spune că această acţiune,  din păcate, întânită frecvent la nivelul întregii ţări, ar putea constitui chiar premisele unui abuz în serviciu făcut de organele fiscale şi făcut chiar cu intenţie, în măsura în care acestea procedează la invalidarea codului de TVA în aceeaşi zi în care a fost acordat prin efectul legii, fără alte argumente suplimentare.
Preluare hotnews.ro
Adrian Benta şi Dragoş Patroi