Institutul Ștefănești caută director!

Luni, 26 Octombrie 2015 00:00

# Acesta va trebui să fie obișnuit cu noroiul, în general, și cu mizeriile, în special. # Un privat, cu hotărâre judecătorească, a blocat intrarea în Institut

INCDBH Ștefănești, institut național odată de renume, se zbate, în continuare, pentru supraviețuire. Este, însă, ca un bolnav din zilele noastre. Adică se știe de boală, are diagnosticul pus, însă nu are bani de medicamente, de tratament.
La începutul lunii februarie a acestui an, ANAF-ul scotea, la mezat, bunurile INCDBH Ștefănești, din cauza datoriilor pe care instituția nu le-a putut achita. Au fost atunci scoase la vânzare, printre altele, bunuri mobile ce ar fi putut duce, efectiv, la blocarea activității. Serele sunt esențiale pentru producerea de material săditor, tancurile din inox servind, și ele, pentru depozitarea vinului. Fără acestea, mai rămânea de tras numai lacătul pe poartă și trimiși oamenii acasă. Asta, după ce, un particular, cu o hotărâre definitivă și irevocabilă în buzunar, a pus, la propriu, lacătul pe poarta instituției, pentru că instanța l-a pus în posesie pe terenul din față. Data stabilită de ANAF pentru ținerea licitației era 11 februarie. Cu numai o zi înainte, s-a reușit evitarea catastrofei. Fiscul a emis un document de anulare a procedurii de licitație, urmând ca datoria să fie eșalonată.

Datorii de aproape 70 miliarde lei vechi, șterse din pix la Minister. Degeaba, au apărut altele noi.

Prin 2011, INCDBH Ștefănești ocupa un rușinos loc I în topul primilor 100 de datornici ai ANAF, cu o neverosimilă sumă de 67 miliarde lei vechi. Sumă moștenită – se plângea, la data respectivă, directorul Constantin Tănăsescu – de lka vechea și neperformanta echipă de conducere de dinainte. Suma a fost însă ștearsă din pix, la Ministerul Agriculturii, așa încât, la 1 ianuarie 2012, Institutul pășea spre o nouă viață, cu zero lei datorii. Ei bine, nici pomeneală…
Până în 2008, ca efect al acumulării unor datorii uriașe cauzate de  managementul prost, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură a fost în colaps. Unitatea trecuse și printr-o serie de executări silite, AVAS scoțând la licitație utilajele de producție, tractoarele, cisternele, agregatele complexului de vinificație  și unele terenuri precum şi linia de îmbuteliere de mare capacitate.
Pierderea liniei de  îmbuteliere a diminuat dramatic desfacerile, mai ales că trecerea la instalaţia de îmbuteliere semiauatomată reducea producţia  de la 8000 de sticle pe oră, la 2500/zi.

Terenurile Institutului, puse în posesie de Primăriile vecine

Dacă în 2009 Institutul avea 940 de hectare de vie pentru cercetare-dezvoltare, în urma punerilor în posesie efectuate pe fond funciar de către consiliile locale Călineşti, Ştefăneşti, Topoloveni şi Leordeni, suprafeţele s-au redus la numai 423 de hectare. Dintre acestea, doar 130 de hectare mai reprezintă podgorii de viţă de vie. Diferenţa o constituie  terenuri în pregătire, adică terenuri pe care nu se află, practic, nimic. Terenuri pe care Institutul putea să planteze soiuri noi, performante, ca să își asigure viitorul. Ei bine, nu s-a întâmplat așa ceva.
Litigiile pe fond funciar nu s-au încheiat. Peste  232  hectare se aflau, în urmă cu numai doi-trei ani pe rolul instanţelor de judecată, în 80% din cazuri fiind vorba despre terenuri aflate pe raza comunei Călineşti, ”unde au avut loc cele mai multe rerocedări abuzive”, declara, la momentul respectiv, Constantin Tănăsescu, actualul director al INCDBH Ștefăneşti.
Una peste alta, Institutul funcțineză la doar nici o treime din capacitatea la care unitatea funcționa în 1990, iar de atunci şi până acum, trei soiuri de vinuri aromate (Muscat Ottonel, Tămâioasa Românească și Sauvignon Blanc) au fost scoase definitiv din producție pentru că terenurile pe care se cultivau soiurile respective au ajuns în mâna altor proprietari.

Situația actuală: se caută director care să administreze falimentul, încă nedeclarat, al Institutului

Directorul de până acum al Institutului, Constantin Tănăsescu, nu a putut să gestioneze, așa cum trebuie, situația. După ștergerea datoriilor din 2011, acestea au început, aproape imediat, să reapară. Așa se face că, în 2014, pierderea declarată la ANAF depășea 15 miliarde lei vechi.
Institutul arată exact ca după bombardament. În interior nu s-a mai făcut o renovare de zeci de ani. Tavanele arată urme majore de infiltrații. Nici magazinul de prezentare și desfacere de la șoseaua națională nu se prezintă cine știe ce mai bine. Cât despre vinuri, ultimii ani au fost de cădere liberă și fără parașută. Calitate slabă, ca să nu spun proastă, etichete mâzgălite cu carioca. La fel și marketingul, mâzgălit sau cu totul inexistent. Premii, în  ultimii ani, nici vorbă. Chiar pe propriul site, ultimul an în care apare un premiu obținut cu un vin de Ștefănești este 2003. Au mai fost câteva participări, de care probabil nu s-a sinchisit nimeni să le posteze, ba chiar s-a mai luat un premiu-două. Dar numai cu vinuri vechi, nu din cele ”botezate”, în ultimul deceniu, la Institut.
Ei bine, mandatul actualului director, Constantin Tănăsescu, unul de patru ani, se apropie de un deloc maiestuos sfârșit. Drept pentru care, pe același site neactualizat, este postat un anunț care, la prima citire, pare pus la mișto.

Surse din anturajul lui Constantin Tănăsescu ne-au declarat că acesta nu ar dori să se mai înscrie la concurs pentru un nou mandat. Aceleași surse ne-au mai dezvăluit însă faptul că, dacă rugămințile personalului vor fi suficient de fierbinți, acesta își va putea schimba prima decizie și să revină pentru a-și desăvârși opera...