Expoziţie ”In memoriam Silvestru D. Voinescu” la Biblioteca Judeţeană ”Dinicu Golescu” Argeş

Luni, 11 Ianuarie 2016 22:41

Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş a organizat în perioada 4-10 ianuarie 2016, în holul instituţiei,  expoziţia omagială „Silvestru Voinescu – Un destin asumat”. Expoziţia, care este dedicată personalităţii omului de cultură (poet, prozator, epigramist, istoric) Silvestru Voinescu, cel care a condus destinele Bibiotecii Judeţene Argeş timp de patru decenii, cuprinde cărţi cu autograf, articole, reviste, fotografii şi documente personale.
Vernisajul acestei expoziţii a avut loc joi, 7 ianuarie 2016, de la ora 12.00, în holul instituţiei organizatoare, în prezenţa lui Octavian Mihail Sachelarie, cel care  crescut sub aripa ocrotitoare a lui Silvestru Voinescu, a fiului acestuia, Spiridon Voinescu, şi a bibliotecarilor acestei instituţii, mulţi dintre aceştia cunoscând  „aura intelectuală” a lui Silvestru Voinescu. Moderatorul acestui eveniment a fost poeta Denisa Popescu.
„Este formidabil când cineva are şansa să aibă lângă el oameni de la care are ce învăţa. Silvestru Voinescu era un bărbat inteligent, carismatic, care ştia să apropie oamenii. Am reuşit să ducem mai departe acest spirit de instituţie culturală pe care a creat-o el”, a afirmat Octavian Mihail Sachelarie.
Poeta Denisa Popescu a nuanţat talentul de scriitor al lui Silvestru Voinescu: „Scria la fel de bine cum vorbea. A reuşit să creeze folosindu-se de vorbe. Silvestru Voinescu a fost un scriitor de talent cu nerv”.
În timpul vernisajului, publicul a putut viziona un film documentar despre Silvestru Voinescu, cel care a înmagazinat o memorie culturală extrem de vastă şi care şi-a dedicat viaţa cărţilor şi bibliotecii.
Pe 2 ianuarie 2016 s-au împlinit 81 de ani de la naşterea celui care şi-a dedicat 40 de ani din viaţă bibliotecii, instituţie în care a reuşit să creeze atât un tipar de organizare şi managerial,  cât şi un sentiment – tipar, acela al legăturii necesare, vitale, pe care omul trebuie să o cultive cu cartea. 
Silvestru Voinescu s-a născut în comuna Călineşti din judeţul Argeş. A absolvit în anul 1954 Liceul de Băieţi nr. 1 din Piteşti, de 11 clase (astăzi Colegiul Naţional I.C. Brătianu). În anul 1969, este licenţiat în Drept la Bucureşti.
Activitatea de bibliotecar a început-o în anul 1955, la Biblioteca Raională din Topoloveni, unde a rămas până în 1963, când a fost promovat la Biblioteca Regională Argeş. A fost numit director al acestei instituţii la 1 septembrie 1964, funcţie pe care a ocupat-o până în toamna anului 2004, adică vreme de 40 de ani.
Din 1984, este membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, azi Academia Oamenilor de Ştiinţă din România. A fost membru al Consiliului Eparhial al Episcopiei Argeşului şi Muscelului. La 15 iunie 2002, Silvestru Voinescu a fost desemnat Cetăţean de Onoare a comunei Călineşti. În anul 2003, devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1988, a primit Marele Premiu al Revistei de cultură ”Argeş”, pentru volumul „Istoria Municipiului Piteşti”. Alte distincţii care l-au onorat, au fost următoarele: ”Omul de cultură al anului 1995”, oferită de săptămânalul „Jurnalul de Argeş”; titlul de  „Bibliotecarul anului 1995 din România”, oferit de revista Bibliotecii Naţionale; Omul caritabil al anului 1998 (diplomă primită de la P.S. Calinic, episcop de Argeş şi Muscel).
Silvestru Voinescu îşi leagă numele şi personalitatea de noul şi foarte modernul lăcaş al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş, inaugurat în anul 2003. A publicat peste 350 de articole şi studii în ziare şi reviste naţionale şi locale – „Contemporanul”, „Revista de istorie”, „Biblioteca”, „Biblioteca Bucureştilor”, „Datini”, „Argeş”, „Argeşul liber”, „Calende”, „Săgetătorul”, „Dor”, „Gazeta de Argeş”, „Jurnalul de Argeş”, „Secera şi ciocanul”.

Expoziţia omagială „Silvestru Voinescu – un destin asumat”  cuprinde:
1. Imagini cu sediul vechi al Bibliotecii Judeţene Argeş şi cu etapele de construire ale actualului sediu al bibliotecii. De asemenea, sunt expuse fotografii de la Centenarul bibliotecii, Medalia Jubiliară, dar şi de la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Judeţene Argeş, în care Silvestru Voinescu apare alături de personalităţi politice şi culturale ale judeţului. Autografe şi dedicaţii din colecţiile particulare ale familiei Voinescu acordate lui Silvestru Voinescu de către personalităţi marcante ale literaturii şi criticii literare româneşti: Marin Preda, Ion Firoiu, Dan Simonescu, Ion Cârstoiu, Mihail Diaconescu, Augustin Z.N. Pop, Vladimir Streinu, Octavian Mihail Sachelarie, Valeriu Râpeanu. De asemenea, sunt expuse fotografii în care apare fostul director al bibliotecii alături de Valentin Lipatti, Puia Rebreanu, Ion Cruceanu, academicianul Alexandru Balaci, scriitorul Sergiu I. Nicolaescu. De asemenea, sunt expuse diplome de excelenţă, diplome de onoare, Diploma Jubiliară, diplome de merit, pe care Silvestru Voinescu le-a primit de-a lungul vieţii sale şi care atestă contribuţia deosebită pe care acesta a avut-o la dezvoltarea ştiinţei biblioteconomiei, la perfecţionarea managementului bibliotecii, la promovarea şi conservarea patrimoniului cultural local şi naţional.
2. Lucrările elaborate de Silvestru Voinescu, în colectiv sau individual. Printre cele mai importante lucrări expuse, remarcăm: „Argeş. Cartea eroilor” (colaborator, Piteşti, 1984), care-i aminteşte pe eroii argeşeni căzuţi la datorie în Războiul de Independenţă din 1877 şi în cele două Războaie Mondiale. Lucrarea a apărut în ediţie de lux în trei variante; „Istoria Municipiului Piteşti” (coautor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1988), care este expusă în două variante: cea dactilografiată şi cea tipărită; „Piteşti 600” în Studii şi comunicări. Pagini de istorie (1986, Anul XV).
3. Lucrările personale ale lui Silvestru Voinescu: „Mănăstirea Curtea de Argeş. Impresii” (Piteşti, 1967), „Argeşeni şi musceleni în Academia Română”, (Piteşti, Editura Calende, 1995),  „Un secol de activitate corală la Piteşti” (Piteşti, 1971), „O viaţă printre cărţi” (în trei volume: primul volum a apărut la Editura Cultura, Piteşti, 1997; următoarele două volume au apărut la Editura Paralela 45, Piteşti, în 2001 şi 2004).
4. Articolele antume publicate de Silvestru Voinescu în mai multe reviste de biblioteconomie, dar şi în reviste culturale argeşene (Buletin Cultural Argeşean, Revista Cultura). Dacă în anii anteriori au fost expuse articole care au apărut în presa locală şi centrală, în acest an au fost valorificate articolele care au apărut în revistele de specialitate. Un element inedit al acestei expoziţii îl reprezintă expunerea în original  a Deciziei de numire a lui Silvestru Voinescu în funcţia de director al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş.

Expoziţia „Silvestru Voinescu – un destin asumat” a fost organizată de bibliotecarele Adela Dinu şi Ileana Baibarac de la Departamentul Organizare Expoziţii şi Relaţii Internaţionale a Bibliotecii Judeţene Argeş şi poate fi admirată de publicul larg până pe data de 10 ianuarie 2016 în holul central al bibliotecii, de luni până joi, între orele 08.00-20.00, vineri între orele 08.00-16.00 şi sâmbăta între orele 08.00-13.00.
Sabina DIACENCO

***

Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni

de Petre Popa

Recent, colaboratorul săptămânalului nostru, profesorul universitar dr. Petre Popa, istoric, iniţiatorul „Enciclopediei Argeşului şi Muscelului”, postată pe site-ul www. atitudinearges.ro, ne-a propus publicarea serialului intitulat „Potrete postume pentru prieteni”, cu finalitate la 20 mai 2018, Ziua municipiului Piteşti - 630. Acceptând ideea, vom prezenta cititorilor, o dată pe lună, raportându-ne la ziua lor de naştere, figuri marcante ale acestei zone geografice apropiate şi cunoscute autorului, remarcate în spaţiul public prin fapte perene, care dăinuie peste timp, cu toate că personalităţile respective au plecat spre Lumea Umbrelor. Rubrica are caracter deschis. Comentariile dumneavoastră sunt binevenite, promovând, împreună, modele comunitare, oferite, fără conotaţii politice, actualelor generaţii. Textele reprezintă, convergent, surse documentare pentru viitoare monografii personalizate. Portretul lunii ianuarie 2016 este dedicat juristului şi omului de cultură Silvestru D. Voinescu (1935-2005).

Ultimul mare prieten

La 2 ianuarie 2016, unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai ultimei jumătăți de secol, pentru Argeș-Muscel, juristul Silvestru D. Voinescu ar fi adunat, pe răbojul timpului, 81 de ani. Dar, la 13 septembrie 2005, după numeroase dovezi positive, indubitabile, bilanțând, distinct, cele patru decenii ale directoratului său la instituția numită, astăzi, Biblioteca Județeană Dinicu Golescu, din Pitești, s-a retras, definitiv, de pe scena vieții. Se pensionase, în 2004, la 69 de ani.

Se spune, în tradiţia populară, că atunci când un Om trece Dincolo, starea lui de spirit este reverberată, simbolic, prin caracteristicile atmosferice ale acelor momente, în sensul că Soarele dezvăluie lumina împăcării de sine a celui dispărut, iar norii şi ploaia relevă regretul despărţirii de pământeni. Silvestru D. Voinescu a plecat spre Neant, așadar, în orele mohorâte ale zilei de marţi, 13 septembrie 2005. Avea, într-adevăr, motive să-şi dorească, pe mai departe, prelungirea existenței, pentru a se bucura, astfel, împreună cu semenii, de ceea ce a realizat, ori urma să făptuiască.
Întotdeauna l-am considerat un mare caracter, înnobilat cu multă voinţă, capacitate intelectuală rafinată, consistentă în finalităţi durabile, sinceritate  cotidiană. Asemenea calităţi s-au clădit, pentru început, în familia părinţilor Dumitru şi ElenaVoinescu, din Călineștii Muscelului, respectaţi de întreagă obşte pentru verticalitatea lor tradiţională, în care s-a născut  cel de al doilea fiu al lor, Silvestru, 2 ianuarie 1935, detaliu atestat prin Certificatul Nr. 1 al anului amintit.
Apoi, sub înrâurirea fratelui său, juristul Constantin Voinescu, expert guvernamental, a profesorilor de la Colegiul Naţional „I. C. Brătianu” din Piteşti, absolvit la 14 iunie 1955, ori a personalităţilor Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Bucureşti,finalizată în 1964, a intrat, prin porţile maturizării, în climatul elevat al spiritualităţii contemporane. 
De un real ajutor, inclusiv în acest sens, i-a fost soţia, farmacista Lenuţa Voinescu (născută Ion, originară din localitatea Gruiu-Răcari, Bucureşti, data căsătoriei 31 octombrie 1965), care s-a dedicat întru totul, redefinirii sensurilor unei căsnicii bazate pe încredere, iubire, duioşie, efort, conlucrare benefică celor dragi. Îşi serbează ziua de naştere, în fiecare an, la 5 decembrie. Cei doi băieţi ai lor, Gheorghe, născut la 16 august 1971, şi Spiridon Constantin, născut la 27 aprilie 1973, le-au creat marile bucurii ale vieţii. Îmbrăţişând alternativele intelectuale apropiate mediului familial, au avut posibilitatea să se afle, constant şi productiv, la bine sau la greu, lângă părinţii lor.
Silvestru D. Voinescu (foto) a început să lucreze sistematic la 18 ani. Astfel, de la 1 august 1953 şi până la 1 aprilie 1954, este secretar al Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şiCulturii, Filiala Topoloveni, ulterior, pentru scurt timp, referent tehnic la Uniunea Regională a Cooperaţiei de Consum, Sucursala Topoloveni, pentru ca, la 1 octombrie 1955, să devină responsabilul Bibliotecii Raionale Topoloveni.
Contractul profesional şi moral, prelungit până spre finalul vieţii, s-a convenit, însă, fundamental şi peren, cu Biblioteca din Piteşti. Ca dovadă, la 25 aprilie 1963 era preferat de conducerea de atunci a instituţiei, pe care o asiguram din 1961, ca  bibliograf, iar la 10 septembire 1964, recomandarea sa pentru funcţia de director al Bibliotecii Regionale îl plasează, convingător, în elita culturii argeşene. Chiar dacă, între anii 1970-1975, unitatea se numea Municipală, apoi, după 1976, Judeţeană, iar schimbarea forurilor locale avea loc într-un ritm alert, totuşi, juristul Silvestru D. Voinescu, care optase să-şi conserve antum pasiunea pentru cărţi, era menţinut în funcţie, recunoscându-i-se, astfel, calităţile intelectuale, manageriale ori civice, probate inclusiv în exercitarea anumitor atribuţii oficiale obşteşti, implicarea politică nefiind relevantă.
Succesul său incontestabil a devenit, fără îndoială, demersul insistent pentru edificarea actualei Biblioteci Judeţene Dinicu Golescu din Piteşti, timp în care a depăşit, cu tenacitatea specifică muscelenilor, numeroasele etape şi momente dificile, conexate societăţii româneşti în tranziţia de la etatism la iniţiativa concurenţială. În perspectivă, cântecul de lebădă al directorului fără vârstă, Silvestru Voinescu, rămâne un fapt istoric de primă mărime al culturii naţionale.
Realizările durabile l-au consacrat că fiind un excelent coechipier. Toţi colaboratorii direcţi, printre aceştia aflându-se Georgeta Crania, Constantin Popescu (Topoloveni), Veronica Balmuş, Nicolae Rizescu, Constantin Berca, George Cârstea Nicolescu, Octavian Mihai Sachelarie, Elena Roceanu (Piteşti), precum şi mulţi alţii, i-au rămas alături, în primul rând pentru acurateţea proiectelor, colegialitatea bine cântărită, corectitudinea deciziilor, certitudinea profesiei.
Totodată, Silvestru  D. Voinescu şi-a arătat disponibilitatea pentru dialog deschis, fără inhibiţii, consumat uneori cu severitate, spre folosul clarificării ideilor aduse în dezbatere. Asemenea manieră de abordare l-a apropiat de spirite polivalente ale culturii autohtone, precum Dan Simonescu, Nicolae Teodorescu, Şerban Cioculescu, Constantin Bălăceanu Stolnici, Alexandru Balaci (academicieni), Marin Preda, Eugen Jebeleanu, Ion Bănuţă, Marin Ioniţă(scriitori), Alexandru Puiu (universitar), Florin Tucă (istoric), D.D. Botez, Emanoil Popescu (muzicieni), ca să amintim numai câţiva, cu care a corespondat, ori a discutat frecvent despre sensuri majore ale timpurilor noastre.
Eforturile fizice, suprapuse celor intelectuale, după cum îmi spunea deseori, îl odihneau sufleteşte. Nu au fost comode, dar l-au ajutat să se menţină multă vreme în formă: naveta permanentă de la Călineşti la Piteşti, întrucât, după 1963, nu a îndrăznit, moral, să se despartă de locurile obârşiei; activitatea agrară proprie podgorenilor; preocupările artistice (a jucat în piese de teatru, a făcut parte, concomitent, din mai multe coruri de prestigiu, inclusiv parohiale); elaborările literare ori cu conţinut istoric şi memorial, şlefuite, predilect, noaptea etc. I-au plăcut călătoriile, era riguros cu sine, uneori dezvoltă discursul improvizat, îl atrăgea oratoria, probabil că ar fi devenit suficient de convingător la bara  avocaţilor profesionişti, se adapta uşor la ipostaze dintre cele mai diverse, pornind de la discuţiile purtate cu mii de cititori, cunoscuţi de-a lungul carierei, până la convorbirile cu ambasadori sau şefi de stat. Deseori îşi permitea mici bucurii: lectură de bună calitate, interpretarea unor partituri la pian, completarea colecţiei de cărţi cu autograf, ori de ceşti pentru ceai şi cafea, vizite la rude şi prieteni.
Pentru mine, trecerea lui Silvestru D. Voinescu în Lumea Umbrelor a fost un adevărat şoc. Îmi lipseşte, aşa cum l-am catalogat deseori, ultimul mare prieten. Ne cunoşteam din 1958, când am participat, ca bibliotecar al comunei Bogaţi – Argeş, unde devenisem profesor – stagiar după absolvirea Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, la o reuniune iniţiată de instituţia de profil din Topoloveni. Tema dezbaterii a fost generoasă, literatură cronicărească, iar mediatorul, Silvestru D. Voinescu, stăpânea foarte bine domeniul abordat. Ultima noastră discuţie, purtată de această dată telefonic, din vara anului 2005, s-a centrat pe o nouă posibilă realizare editorială, în speranţa că vom putea determina iniţierea  Enciclopediei Argeșului și Muscelului. A rămas convins că intenţia se va materializa.
Între aceste două momente se regăsesc nenumărate detalieri ale colaborării noastre, atât în domeniul profesiei sale cardinale, cât şi însensul relansării, de exemplu, a istoriografiei, referitoare, predilect, la evoluţia reşedinţei judeţului Argeş. Asemenea preocupări intelectuale ne-au consolidat respectul reciproc, favorizând gânduri de taină, transmiteri de mesaje, ajutoare discret acordate, încredere şi optimism în momentele dificile. De altfel, soţia mea, profesoara  Livia Popa (1936 – 2001), înscrie, la rândul sau, în cartea Aduceri aminte…, Piteşti, 2002, apărută postum, printre prietenele statornice, numele Lenuţei Voinescu. În virtutea unor asemenea sentimente, l-am privegheat pe cel invocat, împietrit, timp de mai multe ore înaintea procesiunii religioase a înmormântării,derulând, mental, deceniile prieteniei şi colaborării familiilor noastre, care nu au cunoscut niciodată fisuri, exacerbări, ori momente derizorii. Toată recunoştinţa  pentru asemenea climat nealterat, acum, la comemorarea celor 11 ani de la tragicul moment.
Opera semnată de Silvestru D. Voinescu are mai multe caracteristici. Prima ţine de valorificarea documentelor și  altor izvoare cu valenţe superioare. În această categorie se încadrează volumele de autor intitulate: Mânăstirea Curtea de Argeş, Impresii, - Piteşti, 1967, ocazionat de manifestările jubiliare din prima reşedinţă  a Ţării Româneşti medievale, respectiv, Un secol de activitate corală la Piteşti, Tipografia Argeş, Piteşti, 1971. Pe aceeaşi coordonată se înscrie contribuţia, de excepţie, la realizarea lucrării, unicat în materie, Argeş. Cartea eroilor, realizată în 1984, special pentru inaugurarea Mausoleului de la Mateiaş.
Cea de-a doua componentă vizează ampla  analiză a fenomenologiei ce caracterizează evoluţia în timp a aşezărilor Piteşti şi Călineşti, dar şi a zonei Argeş – Muscel în întregul său. Asemenea preocupări se regăsesc, succesiv, în colaborări la volumele: Piteşti-Ghid de oraş, Bucureşti, 1985; Piteşti 600. Pagini de istorie, Piteşti, 1986; Istoria municipiului Piteşti, Bucureşti, 1988, la care, atunci când am coordonat cultura  argeşeană, am trudit împreună, alături de profesorul Paul Dicu, aproape zece ani, pentru  onorarea sărbătoririi celor şase secole de la prima atestare documentară medieval a urbei noatre (1388 – 1988);  Călineşti 600,  Piteşti, 1989;  Argeş. Mică eciclopedie, Bucureşti, 2001(colaborator).
O altă faţetă a operei sale este de natură portretistică, având numeroase referiri inedite, deosebit de valoroase, privind integrarea unor personalităţi din acest areal în contextul naţional şi universal. Încadrăm aici volumele: Argeşeni în spiritualitatea românească, I, Piteşti, 1980; Argeşeni în spiritualitatea românească, II, Piteşti, 1988 ( în colaborare cu Nicolae  Rizescu şi Octavian Mihail Sachelarie);  Argeşeni şi musceleni în Academia Română, Piteşti, 1995, pagini fără de care nu se poate concepe  panoramarea    potenţialului intelectual, oferit de acest spaţiu geografic domeniilor naţionale, integrate progresului şi prosperităţii continentale. Ca dovadă, majoritatea informațiilor au fost transferate Enciclopediei Argeșului și Muscelului, autorul fiind nominalizat în Colegiul redacțional, pentru domeniul  Academicieni.
Există şi cea de a patra structură  a scrierilor elaborate de Silvestru D. Voinescu, având tentă memorialistică, apropiată sensurilor generoase ale profesiunii, concretizată prin volumele I, II, III din seria bilanțieră O viaţă printre cărţi, Piteşti, 1997, 2001, 2004. Sunt dedicate, în succesiunea amintită: „Memoriei prof. univ. dr. docent Dan Simonescu, membru de onoare al Academiei Române, distinsul magistru al generaţiei mele.”; „Memoriei părinţilor mei, Elena şi Dumitru Voinescu, de la care am moştenit credinţa în Dumnezeu, dragostea de ţară şi respectul pentru muncă”, respectiv „Colegilor mei de ieri şi de azi, împreună cu care am realizat această bibliotecă”.
La titlurile enunţate se adaugă numeroase articole de presă, studii apărute în anuare sau culegeri, comentarii, recenzii, interviuri, note de drum, versuri, povestiri pentru copii, epigrame, alte texte cu tematică diversă. Existau şi proiecte! Dar firul existenţei terestre s-a întrerupt într-o zi ploioasă de toamna timpurie, care îmi va reaminti continuu de ultimul nostrum mare prieten, Silvică Voinescu.
Pentru a-i celebra memoria, Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș, manager, dr. Octavian Mihail Sachelarie, a realizat, în 2006, volumul evocator Silvestru Voinescu – un destin asumat, Editura Tiparg Pitești,176 pagini (texte și fotografii), periodic organizează reuniuni evocatoare dedicate vieții și activității sale, iar nu peste multă vreme, un spațiu adecvat va deveni eponimie.
În același context, s-a publicat, sub egida instituției amintite, cartea Pitești. Tradiție și contemporaneitate, Editura Tiparg, 2008, 264 de pagini, respective 25 de eseuri, autori, Petre Popa, Paul Dicu, Silvestru Voinescu, preluate din revista Argeș, redactor-șef, dr. Sergiu I. Nicolaescu, purtând genericul Ab urbe condita Pitești (mai 1986-mai 1988). Generoasă a fost, totodată, hotărârea forurilor administrative din comuna Călinești, datorită cărora, acolo, există Biblioteca Locală Silvestru D. Voinescu.
În final, o întrebare: când se va aşeza, în spaţiul public, un bust al liderului culturii argeşene, de la interferenţa secolelor şi mileniilor actuale, Silvestru D. Voinescu?.
Petre Popa
Pentru februarie 2016,
Radu Stancu