Mânăstirea de piatră din Corbi, pe cale să se surpe

Luni, 28 Martie 2016 08:46

# Sfâșietor: localnicii se opun SALVĂRII unicului schit rupestru din țară!

Capadocia (Turcia) este renumită pentru bisericile rupestre, săpate în stâncă, lăcașuri ce atrag vizitatori din toate colțurile lumii, prin aerul ancestral pe care îl emană. Coborâte parcă din alte timpuri, aceste mostre de civilizație milenară își au corespondent și în Argeș: biserica Corbii de Piatră. Situată în zona de nord a județului, misterioasa mânăstire a fost dată uitării, nefiind pusă în valoare pentru turiști.

Mai mult, din cauza apelor care sapă în stâncă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, vatra ascetică românească riscă să nu mai dăinuie în această formă.

Mânăstirea Corbii de Piatră l-a impresionat pe celebrul Paul de Alep, care îi consemnează valoarea

Monumentul este situat la aproximativ 400 metri de centrul comunei Corbi (loc de baştină al Corvineştilor), pe malul stâng al Râului Doamnei, în zonă mai existând fragmente ale ruinelor Castelului lui Voicu, tatăl lui Ioan Corvin. De altfel, biograful regelui maghiar, Matia Corvin, când a redactat lucrarea dedicată vieţii acestuia, amintește de strămoşii lui ce veneau din această zonă.
Prima atestare documentară a bisericii, datează de la 23 iunie 1512 şi ţine de momentul când monahia Magdalena, mătuşă a voievodului Neagoe Basarab, reînfiinţează Mănăstirea de la Corbii de Piatră, lăcaşul de cult primind hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Statutul de mănăstire domnească a fost dat de închinarea sa către domnitor, fapt ce a condus la sporirea prestigiului precum şi la obţinerea de terenuri din partea acestuia. De altfel, cunoscutul  Paul de Alep, care în 1658, îl insoțește pe patriarhul Macarie al Antiohiei în Țara Românească, vizitează și biserica din piatra de la Corbi despre care spune că este: "...o biserica mică dar foarte frumoasă in care se mai pot înca vedea pe pereți urmele vechii zugrăveli și care a fost redeschisă în urma viziunii pe care a avut-o un eremit sfânt".

Minunea din Noaptea de Înviere - stânca s-a prăbușit peste credincioși

O particularitate a mânăstirii, unică la noi în țară, este altarul dublu racordat la o singura navă. Ceva asemănător mai poate fi regasit numai în Bulgaria la Saborenata Tarcva și Tarcvata. Această soluție apare probabil în cazul unor mici comunități de călugări care se pot lipsi de diaconicon.Inițial, mânăstirea, (1512),  a fost una de maici, dar după doar trei ani, probabil din cauza condițiilor vitrege de viețuire, la Corbi sunt aduși călugări, maicile fiind mutate la mânăstirea Cornetu.În prima jumătate a secolului al XVIII-lea mânăstirea devine biserică de mir, adică pentru enoriași, ca urmare a așezării în jurul ei a unei puternice colonii de români veniți din motive de prigoană religioasă din Jina Sibiului. O întâmplare cu iz de minune dumnezeaiscă, s-a petrecut în anul 1882, în timpul slujbei de Înviere, când peretele vestic al naosului s-a surpat. Paradoxal, credincioșii nu au fost răniți de blocul de piatră căzut,  eveniment care le-a întărit și mai mult credința că biserica lor trebuie să dăinuiască vremii și vremurilor. În vara aceluiași an, au adus niște meșteri italieni cioplitori în piatră de la Albeștii de Argeș, care au cioplit din stânca surpată niște cărămizi imense, ca de cetate, cu care au reconstruit peretele surpat.

Restaurarea mânăstirii, refuzată de localnici cu blesteme și amenințări

Omul vechi a găsit în stânca de la Corbi un aliat în credința sa, pe care a modelat-o după spiritul său: dârz, de neclintintit, dăinuitor…o mărturie a unui neam vechi și fascinant, iubitor de natură și de Dumnezeu. Omul nou, s-a lepădat  de zestrea cu care a fost blagoslovit, jertfind-o pe altarul indiferenței și a arginților. Degeaba  au existat încercării de restaurare a mânăstirii, nici una nu a avut sorți de izbândă. A fost întocmit chiar un amplu studiu de specialitate, în urma cercetărilor realizate între anii 2007 – 2010, în care sunt prezentate soluţii tehnice viabile pentru conservarea schitului rupestru de la Corbii de Piatră. Studiul cuprindea informaţii atât din punct de vedere al arhitecturii, cât şi al integrităţii structurale.Întreg proiectul, denumit „Strategia integrată de cercetare a stării de conservare a unor biserici rupestre în vederea restaurării şi punerii în valoare” (SICBR) – Studiu de caz: Corbii de Piatră, a avut un buget finanţat din bani publici în valoare de aproximativ 2.000.000 de lei, la care s-a mai adăugat şi o  cofinanţare de circa 100.000 lei, fondurile fiind dedicate căutării de soluţii tehnice pentru asigurarea conservării monumentului istoric.
Demersul nu s-a materializat într-o acţiune concludentă, fără a fi nici măcar finanţată elaborarea documentaţiei în vederea determinării intervenţiilor de specialitate pentru restaurare. După acest eșec, primarul Virgil Baciu, încearcă după mulți ani, să reabiliteze monumentul. Paradoxal, se izbește chiar de refuzul localnicilor, vecinii mânăstirii. Pentru a  permite construirea unui drum de acces pe pământul lor, aceștia cer sume colosale.
Virgil Baciu, primar Corbi: ”Toată stânca aceea se află în proprietatea comunei Corbi. Numai că, stânca pe verticală, se învecinează cu proprietăți private. Ca să pui în valoare tot ansamblul, nu poți să iei doar biserica și curtea, trebuie să ai, în continuare, pe lângă stâncă și un drum de patru-cinci metri, pentru acces. Noi am început acum o cadastrare a terenului, de stabilire a granițelor cu proprietarii, și ne-am lovit de o opoziție dură a proprietarilor care se învecinează cu această stâncă. Ne spun că acolo este terenul lor și nu avem ce căuta. Le-am explicat că ar fi primii beneficiari, pentru că au o casă batrânească pe care ar putea-o deschide pentru turiști, și pot scoate la vânzare produse tradiționale. Singurul răspuns pe care l-am primit au fost niște blesteme pe care ni le-au promis, dacă îndrăznim să intrăm pe pământul lor.”
Dar nu blestemele sunt cele care au legat mâinile autorităților locale, ci faptul că fară acordul proprietarilor nu pot depune un proiect viabil pentru a atrage fonduri europene. În lipsa unui drum de acces care să înlesnească ajungerea la mânăstire, Uniunea Europeană nu ar acorda o finanțare. Tot primarul Virgil Baciu le-a propus proprietarilor să le restaureze casa, pe care ei să o deschidă pentru turiști, iar profitul să și-l însușească integral. Deși vorbim despre o casă mică, bătrânească, vopsită în albastru și părăsită, ideea încadrării ei într-un circuit turistic nu i-a atras pe proprietari, care așteaptă o sumă de bani, mult prea mare pentru bugetul unei comune. Oricărei comune din țară. Concluzia amară a autorităților, cum că mânăstirea se află într-o stare avansată de degradare, ar putea fi extinsă aspura întregii comunități, a unui sistem care nu protejează ce avem mai de preț: istoria și civilizația neamului românesc. Cu atât mai mult este tragic, cu cât, lăcașul pare să dateze încă din vremea dacilor.
Istoricul Ștefan Dumitrache, confirmă această ipoteză: ”În partea dreaptă a bisericii, în curte s-au găsit rămășițe de piatră, care, cel mai probabil, datează din perioada dacilor, și care ar fi făcut parte dintr-un altar folosit la sacrificii religioase. Mânăstirea Corbii de Piatră, este unică în țară, ceva atât de frumos și primitiv mai găsindu-se doar în Capadocia. Din păcate, la Corbi, nu s-au făcut săpături arheologice, așa că deținem puține date despre vechimea sa, dar istoria locului pare să coboare până în perioada dacică.”
Carmen Buliga