Jaf, pe bani publici, la DJST Argeș

Luni, 06 Martie 2017 14:03

# Direcția încearcă să paseze un imobil istoric Primăriei Ștefănești, pentru a scăpa de culpă

Am scris de mai multe ori  despre lejeritatea cu care se aruncă bani la Direcția Județeană de Sport și Tineret Argeș. Mai ales că banii respectivi nu sunt ai cuiva – persoană fizică, ci ai statului român. Mai jos, o nouă ”minune” din curtea instituției condusă, de ani buni, nestingherit, de Laurențiu Achimescu, persoană mai presus, se pare, de orice culpă, din moment ce nimeni, chiar nimeni, nu îi deranjează aura.

Paznic plătit pentru paza unei ruine, pe care nimeni nu l-a văzut de ani. Între timp, s-a furat tot!

DJST Argeș deține, în Ștefănești, un domeniu impresionant, atât prin amplasamentul fabulos, dar și datorită unei clădiri, monument istoric, de o frumusețe rară. Lipsa banilor a făcut, însă, ca activitatea instituției să se reducă, una din locațiile abandonate fiind tocmai cea de care facem vorbire. Baza turistică nu a fost părăsită pur și simplu, ci a intrat... în conservare.

Acesta este termenul folosit când vine vorba de locația cu pricina. Doar că... între realitate și ”conservare” este o diferență care izbește, pur și simplu, ochiul. Pentru că vizita făcută ”bazei sportive” a relevat numai ruine, numai jaf. Vila DJST a devenit un cuib al amorezilor – ziua, iar noaptea, al bețivilor și drogaților. Nimeni, în ultimii ani, nu l-a văzut pe paznicul cu pricina, care, însă, beneficiază de carte de muncă și indemnizație – cu normă întreagă din partea instituției.

Culmea dezinteresului: paznicul primește supliment pentru munca de noapte, deși a declarat că nu mai trece pe la obiectiv

Conform unui oficial al DJST, la câteva controale organizate, fără notificare prealabilă, paznicul a lipsit cu desăvârșire. Ba, chiar  se pare că omul a declarat sus și tare că nu mai trece cu lunile pe acolo, pe la locul lui de muncă. Doar că salariul merge în continuare. Și nu oricum, ci majorat, beneficiind și de sporul pentru lucrul de noapte. Se pare că aceeași tăcere s-a așternut și în urma redactării rapoartelor de control efectuate. Directorul Laurențiu Achimescu, deși responsabil direct de buna funcționare a obiectivelor instituției, iată, de ani, nu a întreprins nimic! De ce? Pentru că... se poate! Și atunci, de ce nu? Însă, ne întrebăm noi, cine este vinovat de toate acestea? Cine răspunde pentru degradarea, poate iremediabilă, a construcției superbe de pe dealurile Ștefăneștiului?
Vila arată într-o stare jalnică. Au dispărut toate componentele ce se puteau desprinde din pereții clădirii: ușile masive, elementele metalice – unele din fier forjat, lemnăria interioară (scara de acces către nivelurile superioare s-a prăbușit după ciuntiri repetate, ajungând, probabil, în sobele hoților de lemn) etc. Au rămas doar pereții, între care se derulează, în lipsa paznicului plătit, povești sordide de amor sau, din păcate, episoade tragice ale celor dependenți de droguri diverse.

Solicitare din partea Primăriei Ștefănești de preluare a bazei sportive. Clădirea – o bijuterie arhitectonică – nu intră în calculele nimănui

Recent, la DJST Argeș a fost înregistrată o solicitare de preluare a imobilului abandonat – dar cu pază plătită – despre care se face, aici, vorbire. Doar că solicitarea se referă mai mult la cele câteva mii de metri pătrați de curte, la terenul de sport aferent. Nimic despre clădirea – monument istoric. De fapt, solicitarea administrației orașului învecinat Piteștiului conține și o cerere suplimentară, specifică: scoaterea clădirii de pe lista monumentelor istorice. Așadar, nici urmă de interes pentru pereți, este vorba numai de terenul aferent. Evident, declasificarea conacului Emanuel Antonescu ar duce, aproape imediat, la demolarea acestuia, pentru că este mult mai ușor să construiești ceva de la zero decât să renovezi un monument istoric care, culmea, nici nu mai corespunde nevoilor actuale.
În urmă cu câțiva ani, Primăria Ștefănești a mai încercat să preia Baza Sportivă Ștefănești. Solicitarea, trimisă către Ministerul Tineretului și Sportului a fost avizată pozitiv, ținând cont și de faptul că DJST nu deținea banii pentru a renova baza și a o aduce la un nivel competitiv. Ulterior, administrația locală a aflat că, deși va deveni proprietara bazei, legislația în vigoare nu îi permite schimbarea destinației. Mai mult, renovarea conacului ar fi trebuit efectuată cu o firmă autorizată de Comisia Monumentelor Istorice, care să redea – probabil pe bani grei, e drept – strălucirea de odinioară a vilei. Așa încât, la o a doua ședință de Consiliu Local, consilierii din Ștefănești s-au spălat pe mâini de problema ivită, declinându-și interesul.
În 2012-2013, o fundație austriacă a solicitat baza sportivă pentru edificarea unui centru de tineret. DJST Argeș a avizat favorabil preluarea bazei de către fundație, doar că Ministerul nu s-a omorât cu aprobarea.
Ulterior, după preluarea, de către Ionel Didea, a conducerii Universității din Pitești, baza a fost solicitată de instituția de învățământ superior pentru  a se face, acolo, un centru de excelență.  Din nou, DJST a avizat favorabil, demersurile oprindu-se tot la Ministerul Tineretului și Sportului.
Conacul Emanuel Antonescu este aproape condamnat, iată, la pieire. Legislația mult prea permisivă, legislație care a dus la dispariția atâtor bijuterii de arhitectură, probabil va duce și la dispariția superbei clădiri ridicate la începutul secolului XX în Ștefănești, pe Coasta Câmpului. Nimeni vinovat, ca de obicei, nici măcar paznicul care, deși plătit, nu trece cu lunile pe la serviciul său. Ca să nu mai vorbim de șefii lui și de crasa lor indiferență. Și aici mă refer atât la șeful DJST, cât și la reprezentanții Ministerului, la fel de vinovați, cel puțin moral dacă nu și penal, de toate acestea.
S.V.