Scriitorul Leonid Dragomir: „Am făcut filozofie dintr-o nevoie de a compensa ceea ce nu-mi oferea medicina”

Luni, 17 Mai 2010 13:22

Leonid Dragomir este de meserie medic veterinar, însă dacă ar profesa numai în acest domeniu, s-ar simţi de-a dreptul incomplet. Aşa că pentru acesta, a fi doctor nu ar însemna mare lucru, dacă nu ar putea jongla cu meditaţia, cu filozofia. Aceasta din urmă este, de fapt, marea sa pasiune, descoperită încă din liceu şi materializată în Facultatea de Filozofie, pe care a urmat-o la Bucureşti. La cei 43 de ani pe care îi are, se declară fericit că a întâlnit oameni extraordinari, care şi-au lăsat amprenta asupra filozofiei şi a cărţilor sale, nu mai puţin de şase la număr. Toate acestea le-am aflat în urma unei discuţii lejere pe care am purtat-o cu Leonid Dragomir, care ne-a lămurit şi cu privire la ideea de a filozofa în zilele noastre…

Nu de multă vreme v-aţi lansat cea mai recentă lucrare de filozofie…
- Da, de curând, am lansat, la Librăria mea lucrarea „Paradoxuri existenţiale”, precum şi cea de-a doua ediţie a cărţii mele de debut – „Fragmente de adolescent întârziat”. Am ţinut să fac această a doua ediţie, întrucât cartea beneficiază de un cuvânt al domnului Mihai Şora, alături de care am scris câteva cărţi, printre care şi „Despre toate şi ceva în plus”, apărută la Editura Paralela 45, fiind o carte de dialoguri, şi o alta care s-a dorit a fi un fel de monografie despre filozofia lui Mihai Şora – „O filozofiei a bucuriei şi a speranţei”, apărută în anul 2009, la Cartea Românească.
Cum aţi defini
„Paradoxurile existenţiale”?
- „Paradoxuri existenţiale” este o antologie ce cuprinde fraze care mi-au plăcut din  lecturile mele de-a lungul timpului şi care, la a doua lectură, m-au revelat. Ei bine, vara trecută, toate acestea le-am grupat după mai multe criterii, fiind şi un prim imbold de a învăţa să culeg la calculator…
Câte apariţii editoriale număraţi până în prezent?
- În total sunt şase lucrări: „Paradoxuri existenţiale”, „Fragmente de adolescent întârziat”, „Despre toate şi ceva în plus”, „O filozofiei a bucuriei şi a speranţei”, „Îndreptar filozofic de uz personal”, la care se mai adaugă şi teza mea de doctorat.
Cum se împacă filozofia cu medicina veterinară?
- Pasiunea mea pentru filozofie s-a născut în timpul liceului şi s-a continuat în timpul Facultăţii de Medicină Veterinară pe care am urmat-o între 1986 şi 1991, la Iaşi, un oraş cultural care te îndeamnă la meditaţie. Am realizat astfel un soi de compensaţie, medicina generală fiind o biologie foarte riguroasă, la care s-a adăugat ştiinţa pozitivă, care lasă o parte încă neluată în seamă – interioritatea, subiectivitatea, pe mine însumi cu ceea ce am eu mai profund. Am făcut filozofie dintr-o nevoie de a compensa ceea ce nu-mi oferea medicina. Cât despre legătura dintre a fi medic veterinar şi filozofie, nu pot să spun că ar exista vreuna, dar asta nu înseamnă cu nu-mi respect meseria. Însă am reuşit să le împac…
În ce postură vă simţiţi mai confortabil?
- Eu am predat la Facultatea de Filozofie din Piteşti. Sunt născut într-o zodie duală – peşti. Mă simt bine între cele două, dar nu aş mai putea spune acest lucru dacă ar fi să aleg între aceste ipostaze.
Care este cea mai mare mulţumire pe care o aveţi la ora actuală?
- Dacă ar fi să numesc cea mai importantă realizare personală, aceasta ar fi întâlnirea unor oameni deosebiţi, cum ar fi domnul Mihai Şora, profesorul Vasile Donoiu, Cornel Mihai Ionescu sau regretatul Al. Th. Ionescu, oameni cu care am reuşit să comunic şi să mă împrietenesc de-a lungul vremii. Numai pentru a intra în relaţie cu astfel de oameni, merită să te dedici cărţilor şi lecturii. Sunt oameni care depăşesc nivelul mediu!
Se mai face astăzi filozofie?
- Se mai face şi astăzi, doar că sunt diverse moduri de a o practica: la nivel academic şi la nivel existenţial.
Cât despre proiectele de viitor…?
În curând mi se va publica a doua ediţie a tezei mele de doctorat, realizată sub conducerea profesorului Ion Ianoşi, teză care, de data aceasta, beneficiază de un cuvânt înainte consistent al domnului Ianoşi. În rest, scriu în continuare la revista Argeş, la rubrica „Biblioteca de filozofie”, în care mă axez pe cărţi din zona religie – filozofie.
SIMONA TĂNĂSOIU