Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni: Gheorghe Gomoiu

Luni, 17 Iulie 2017 10:59

Continuăm serialul intitulat Portrete postume  pentru prieteni, purtând  semnătura profesorului universitar dr.Petre Popa,  inaugurat, de publicaţia noastră, în  săptămâna 11- 17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu  Argeş (1964-2014). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum:

biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu - FlorinDobrinescu (1943-2003);universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003); profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poţincu (1933-2002); inspectorul şcolar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăguşin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998);  arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005); inginerul Constantin Olteanu (1929-2005); profesorul Constantin Fulgeanu (1933-2005); academicianul Dan-Horia Mazilu (1943-2008); înaltul funcționar public Nicolae Zevedei (1940-2011); scriitorul Ion Lică-Vulpești (1939-2017).
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinargeş.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentlui aniversar: Piteşti – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeş, tehnoredactor, inginer  dr. Adrian Mestecăneanu, operatori imagini, bibliotecarii Ion Marius Motreanu (istoric), Gabriela Tomescu (juristă).
Pentru iulie 2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Virgiliu Andronescu (medic); Constantin Florea (arhivist); Gheorghe Iliescu-Călinești (artist plastic); Nicolae Oanță (ziarist); Nicolae Păunescu (inginer constructor); Ion Todor (profesor universitar); Mihai Zissu (manager și demnitar). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea muzicianului Gheorghe I. Gomoiu (1939-2016).

OBÂRȘIA MUSCELEANĂ OBLIGĂ PRECUM NOBLEȚEA

Majoritatea celor apropiați profesorului și dirijorului Gheorghe Gomoiu suprapun domiciliul său cunoscut, Călinești, Argeș, localității ancestrale notorie. Spre clarificare, precizăm faptul că, viitorul muzician s-a născut la Topoloveni, Muscel, în casa bunicilor dinspre mamă, acum 78 de ani (22 iulie 1939). Imobilul, reprezentativ interbelic, se interferează, astăzi, centrului urban, imediat după traversarea podului peste pârâul Cârcinov (dreapta), traseul rutier Pitești-București. Acolo a funcționat, vremelnic, Judecătoria Raională Topoloveni (1950-1960).
Semnificativă rămâne, din atare unghi de vedere, circumscrierea celor două geografii megieșe, Călinești și Topoloveni, perimetrului tradițional Muscel, iar prietenul nostru, Gheorghe Gomoiu, se considera privilegiat deoarece aparținea, evlavios, renumitei spiritualități. Uneori, dorea să ne convingă de virtutea muscelenilor , egalând promovarea înaltelor principii, asemănător nobleței! Iar noblețea comportamentului său a demonstrat moralitate, civism, talent, patriotism, dăruire.
Ca urmare, îl integrăm, fără dubiu, galeriei personalităților ce conferă vigoare contemporană așezărilor seculare Călinești (1388), Topoloveni (1421), ori fostului județ Muscel (1510-1950). De atunci, până acum (2017), asemenea embleme individualizate intonează nemurirea, muzicienii, aidoma heruvimilor, fiind apropiații Cerului!

TREPTELE FORMĂRII PROFESIONALE

Existențialist, se confirmă ideea că, talentul muzicienilor de prestigiu este înnăscut! Conceptul rezonează, motivant, pe toată durata definirii carierei personalității sărbătorite, Gheorghe Gomoiu. Nativ, apoi, prin eforturi asumate sistemic, prietenul nostru a parcurs drumul dintre copilărie, când diferenția intuitiv zgomotele de vibrațiile melodice și măiestria dirijorală, consacrată scenic, spectacular, convingător.
Inițial, elevul Gomoiu I. Gheorghe a studiat muzica în școlile primară (1946-1950) și gimnazială (1950-1953) de la Călinești, iar în adolescență, s-a integrat climatului propriu Liceului Ion Neculce, instituție prestigioasă din București (1953-1957). Dascălii acestor etape i-au stimulat pasiunea pentru muzică, deși obiectul era notificat, grație tuturor hotărârilor superioare, la periferia paginațiilor didacticiste.
Următoarea treaptă formativă a devenit, cu prisosință, vocațională: frecventarea cursurilor Facultății de Muzică, din cadrul Institutului Pedagogic București. Diploma, obținută la absolvire (1966), i-a facilitat semnarea în alb a unui contract moral, pe timp nelimitat, cu profesoratul, dar și exprimarea apetitului pentru dirijat, ori exersarea conlucrării metodice, direcționate, colegial, spre noile performanțe ale corurilor din Argeș-Muscel (1969-1980).

Pe fundalul unor asemenea preocupări cotidiene, Gheorghe Gomoiu a țintit câteva obiective strategice, demne de toată lauda: continuarea studiilor superioare la Conservatorul Ciprian Porumbescu București, Secția Muzicală-Dirijat, proiect finalizat, cu succes, în 1977; obținerea definitivatului (1980) și a gradelor didactice II în 1985, respectiv I (1990); modernizarea tipologiilor camerale, pe voci egale, din instituțiile culturale urbane Pitești, Câmpulung, Curtea de Argeș; valorificarea tradițiilor corale specifice mediului nostru rural; stimularea noilor formații, apărute pe marile platforme industriale; participarea la reuniuni tematice naționale și externe.

PORTATIVE TRANSFORMATE ÎN LECTURI PRIMORDIALE

După opinia noastră, dimensiunea intelectuală a profesorului Gheorghe Gomoiu se datorează câtorva factori influenți, care au plantat, pe terenul fertil al pasiunii sale pentru muzică, rodnicia performanței. Amintim, cronologic, șansa mentoratului spiritual, oferit de preotul-dirijor Ion Ionescu (1922-2004), constructor nedisimulat, peste trei decenii postbelice, al mișcării corale din perimetrul Topoloveni. De la slujitorul eclesiastic amintit, Gheorghe Gomoiu asimilează, benefic, transformarea portativelor în lecturi primordiale, sintagmă remodelată prin expertiză proprie.
Parafraza se va cizela, apoi, datorită specialiștilor în armonie, contrapunct, orchestrație, teorie-solfegiu, compoziție, dirijat, profesori ai facultăților de profil, din București, absolvite de Gheorghe Gomoiu. Frecvent, ne vorbea, cu multă recunoștință, despre corifeii-pedagogi: Ion Alexandrescu; Petre Brâncuși; Mircea Buciu; Nicolae Chitoran; Petre Crăciun; Vasile Donose; Viniciu Grefiens; Iovan Miclea; Vasile Nicolescu; Nicolae Nistor. Semnăturile lor ornează și astăzi carnetul fostului student, Gheorghe Gomoiu.
Remarcăm, antamând etapa ulterioară, navigarea post universitară a profesorului Gheorghe Gomoiu în preajma unor valoroși compozitori contemporani, care amprentează, prolific, interferența secolelor XX-XXI: Constantin Arvinte; Gheorghe Bazavan; Marin Constantin; Voicu Enăchescu; Emil Lerescu; Mircea Neagu; Irina Odăgescu-Țuțuianu; Ludovic Paceag; Alexandru Pașcanu; Ion Pelearcă; Laurențiu Profeta; Constantin Romașcanu. Recunoscându-i calitățile și motivația productivă, au elaborat partituri dedicate, special, corurilor sau grupurilor corale din Argeș-Muscel, intermediar fiind, prin urmare, Gheorghe Gomoiu.
Pentru receptarea personalității sale, importantă a fost ascensiunea în structurile metodice ale Casei Creației Populare Argeș, director, Constantin Alexandrescu (literat), urmat de universitarul Sorin Mazilescu. Noua ipostază i-a favorizat conlucrarea cu dirijorii locali tradiționaliști: Dumitru Croitoru; Doru Ghilencea; Ion Grecu; Ion Ionescu; Theodor Manda; Marian Mecu; Grigore Mircescu; Moise Mitulescu; Emanoil Popescu; Ion Vlădescu. De asemenea, reușește regruparea tinerilor profesori, absolvenți ai facultăților muzicale, domiciliați la Pitești sau în apropiere, prefigurând noul val, sortit afirmării persistente.
Ca urmare, concomitent cu Gheorghe Gomoiu, s-a format contingentul muzicienilor entuziaști, dornici să dezvolte proiecte novative, de largă respirație: Paul Baidan; Eugeniu Bercu; Monica Boncescu; Florica Ciotea; Gheorghe Ciuculescu; Gina Glușescu; Ion Iancu; Magdalena Ioan; Dorel Manea; Ion Mateescu; Gheorghe Mihai; Ileana Miron; Margareta Morărescu; Viorel Nedelcu; Aurel Petrică; Tatiana Petrică; Alexandra Popescu; Ileana Ropcea; Margareta Șerbănoiu. Vor dirija, cu deplin succes, formații școlare, ale caselor și căminelor culturale, sindicatelor, unităților militare, veteranilor, evidențiindu-se, treptat, național și continental.
Rezonantă devine, ca factor convergent aprecierii antume și postume a profesorului Gheorghe Gomoiu, fondarea, dirijarea, gestionarea Corului mixt de cameră Ars Nova Pitești, etichetat, enciclopedic, apoteoza calităților sale plurivalente. Sorgintea acestei inițiative reverbera pasiunile copilăriei și adolescenței.
Dar, creuzetul fundamentalist a fost, pentru individualizarea muzicianului omagiat, familia sa: părinții, Ion și Ioana Gomoiu, gospodari recunoscuți ai satului Turculești (Călinești); soția, Elena Gomoiu, profesoară, limba și literatura română, absolventă a Liceului Topoloveni; fiii lor, Bogdan (inginer) și Ion Sorin (economist). Climatul, consolidat gospodărește la Călinești (Argeș), i-a permis să lectureze, așadar, de la capo al fine, toate portativele!

CARTEA DE VIZITĂ DENUMITĂ ARS NOVA

Lider incontestabil al muzicienilor stabiliți în Argeș după 1970, Gheorghe Gomoiu a intuit oportunitatea diversificării paletei corale, atractivă scenic, interpretativ, concurențial. Personal, în Pitești a mizat pe varianta corului de tineret (1970), formula, recalibrată valoric, numindu-se apoi, Ars Nova. Comparativ cu formațiile amatorilor, existente, temporar, la Pitești, încă din 1866, camerata va aborda o tehnologie nuanțată profesionist, stilată virtual și competitiv.
Prin volumul său, intitulat ”Ars Nova - 35 de ani în slujba muzicii corale românești” (2006), profesorul Gheorghe Gomoiu motivează probatoriu: denumirea inspirată după tendințele difuzate de Renașterea franceză și italiană (secolul XIV); rigoarea selecției membrilor formației; supralicitarea decodificării unor partituri de mare dificultate; normativele ținutei scenice;  conotația succeselor spectaculare.
Realizare incontestabilă a dirijorului Gheorghe Gomoiu, Corul mixt de cameră Ars Nova, din Pitești, a transpus vocal, folosind acompaniament instrumental numai pentru atmosferă, creații celebre, suportul parcurgerii traseelor consacrării fiind, prevalent, repertorial, echilibrat autohton și universal.
Din atare perspectivă, ne face o deosebită plăcere să reamintim cititorilor numele marilor compozitori ai Lumii, aduși, simbolic, la Pitești, prin intonările Corului Ars Nova: Johann Sebastian Bach; Ludwig van Beethoven; Georges Alexandre Bizet; Johannes Brahms; Piotr Ilici Ceaikovski; Achille-Claude Debussy; Franz Joseph Haydn; Luca Marenzio; Pietro Mascagni; Jean-Philippe Rameau; Franz Peter Seraph Schubert; Giuseppe Verdi.
Ca om de cultură, admirator al muzicii corale, nutream emoții reale atunci când, dirijorul Gheorghe Gomoiu și confrații săi urmau să transmită publicului mesajele renumiților compozitori, citați în acest eseu omagial. Dar, ultimele frazări, bine acordate, aplauzele, uneori ovațiile spectatorilor, români ori străini, ne-au indus, reparatoriu, confortul asociat, prietenește, policromiei ”Cărții de vizită” numită Ars Nova!

FESTIVALURI, TURNEE, RECUNOAȘTERI ANTUME

În 1968, reședința Argeșului devenea municipiu, iar noua catalogare administrativă a presupus redimensionarea parametrilor din economie, cultură, urbanism. Printre intelectualii care s-au oferit să contribuie la îmbogățirea sistemului nostru muzical, polarizând energiile colegilor, îl regăsim, constant, pe Gheorghe Gomoiu. Redirecționările avansate s-au concretizat, promoțional, în două reuniuni de excepție: Festivalul coral interjudețean ”Dumitru Georgescu-Kiriac” (prima ediție, Pitești, 30-31 mai 1970), devenit, inclusiv, prin strădaniile sale, internațional (23-26 iulie 1992); Festivalul de muzică cultă și dans clasic ”Darclee” (ediție inaugurală, Pitești, 1-4 iunie 1972). Ambele manifestări au beneficiat, substanțial, de ideile și pragmatismul profesorului Gheorghe Gomoiu, documentele vremii poziționându-l într-o dinamică permanentă, eficientă, aplicată.
După cum s-a reliefat anterior, dirijorul Gheorghe Gomoiu a gândit, pentru Corul Ars Nova, un repertoriu tangent mai multor școli componistice europene. Știmele, stabilite exploratoriu, au favorizat atât succesele obținute pe scenele din țară, precum și motivarea deplasărilor peste hotare. Statistic, dintre toate formațiile de gen, din Argeș, Corul Ars Nova a realizat cele mai multe deplasări externe, cu deosebire în statele Uniunii Europene (1975-2015). Recordul se datorează, predilect, dirijorului, sub bagheta căruia s-au perindat câteva serii de coriști, existând, însă, și persoane ce amintesc eșaloanele fondatoare. Împreună, cuantifică mii de spectatori, sute de concerte, zeci de trofee! Realitatea înnobilează arta interpretativă, eforturile instituțiilor patronatoare, dăruirea membrilor formației, talentul și pasiunea profesorului Gheorghe Gomoiu.
În patrimoniul familial sunt conservate, așadar, numeroase dovezi ale aprecierii forurilor diriguitoare din Pitești, București, ori alte reședințe continentale, decernate maestrului, expresie a venerării calităților sale antume, interferând, cu generozitate, strunele altarului muzicii corale românești!

DECANTĂRI PENTRU ETERNITATE

Renumele profesorului și dirijorului Gheorghe Gomoiu transpare, frecvent, din filele tomurilor consacrate evoluției zonei Argeș-Muscel, suprapunând veridic, mărturiile celor care l-au cunoscut și apreciat pentru faptele perene. Un loc special ocupă în monografii ale unităților școlare sau de cultură, documentarele referitoare la formațiile artistice pregătite, sintezele facultăților muzicale din Capitală.
Totodată, personalitatea aniversată prin acest medalion, Gheorghe Gomoiu, este nominalizată în cărți elaborate de semnatarul acestor pagini, împreună cu juristul Silvestru Voinescu (1935-2005) și profesorul Paul Dicu (1926-2008), ori alți colaboratori din diverse generații: ”Pitești 600. Memento” (1983); ”Pitești. Ghid de oraș” (1985); ”Pitești. Pagini de istorie” (1986); ”Istoria municipiului Pitești” (1988); ”Pitești 620. Memento” (2008); ”Pitești. Tradiție și contemporaneitate” (2008); ”Enciclopedia Argeșului și Muscelului”, II (2010, variantă electronică). Adăugăm, sentimental, detaliul că, profesoara Elena Gomoiu a fost, cândva, eleva Liviei Popa (1936-2001), aspecte din colaborarea lor ulterioară găsind, postum, în ”Aduceri aminte…”, I, 2002, (p. 101), iar intersectările noastre, cu actualele familii Gomoiu, au cunoscut, pasager, modalități universitare.
Apelăm, opimiști, la bunăvoința oficialităților anului 2017, pentru acceptarea sugestiilor formulate, editorial, în volumul  IN MEMORIAM: GHEORGHE GOMOIU: ”Nu pot trăi fără muzică!”, elaborat din inițiativa profesoarei Elena Gomoiu, tipografiat, recent (2017), la Pitești, lucrare realizată cu sprijinul Consiliului Județean Argeș prin Centrul Cultural Județean Argeș. Cu certitudine, aceste relatări pot contribui la perpetuarea sensului realizărilor profesorului și dirijorului Gheorghe Gomoiu (1939-2016), complementare, exponențial, timpurilor prezente sau viitoare!
Pitești, 11 iulie 2017
PETRE POPA
Pentru august 2017: Paul Dicu