Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni: Paul Dicu

Luni, 14 August 2017 12:03

Continuăm serialul intitulat Portrete postume  pentru prieteni, purtând  semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa,  inaugurat, de publicaţia noastră, în  săptămâna 11- 17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu  Argeş (1964-2014). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu -FlorinDobrinescu (1943-2003);universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003); profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poţincu (1933-2002); inspectorul şcolar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăguşin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998);  arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005); inginerul Constantin Olteanu (1929-2005); profesorul Constantin Fulgeanu (1933-2005); academicianul Dan-Horia Mazilu (1943-2008); înaltul funcționar public Nicolae Zevedei (1940-2011); scriitorul Ion Lică-Vulpești (1939-2017); muzicianul Gheorghe Gomoiu (1939-2016).
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinargeş.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentlui aniversar: Piteşti – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeş, tehnoredactor, inginer  dr. Adrian Mestecăneanu, operatori imagini, bibliotecarii Ion Marius Motreanu (istoric), Gabriela Tomescu (juristă).
Pentru august  2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Roland Anceanu (medic); Ion Bădescu (economist); Miltiade Boborodea (chimist); Marcian Georgescu (profesor); Corneliu Ghinescu (medic); Dan Emilian Giurea (ziarist); Ion Grecu (muzician); Augustin Z.N. Pop (universitar); Alexandru Popescu (înalt funcționar public); Sorin Zavulovici (actor). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea profesorului Paul I. DICU (1926-2008).

LUNGI SUNT DRUMURILE TOPANEI!

Prietenul nostru, Paul I. DICU (1 august 1926 – 19 aprilie 2008)  a fost și rămâne, în egală măsură, unul dintre intelectualii respectați ai județelor Olt, Argeș, Vâlcea. Faptic, axioma se bazează pe: apartenența generică la așezarea natală Topana și instruirea adolescentină  din Slatina, aparținând Oltului; activitatea formativă, ca profesor pluridisciplinar, la unități de învățământ din Pitești sau împrejurimi, suprapuse Argeșului; exprimarea preocupărilor științifice și metodice atașate, perimetral, geografiei urbane Râmnicu Vâlcea.
Comuna Topana a reprezentat, pentru Paul I. DICU, principalul reper existențialist! Tatăl său, Ioan Fl. DICU, învățătorul satului Căndelești, absolvise Școala Normală Carol I Câmpulung Muscel, iar mama, Florica, originară din comuna Groși, astăzi, sat în Băbana, interfera genealogia Antonescu, semnificativă pentru Pitești. Asemenea climat a influențat, vizibil, ascensiunea celor patru copii ai familiei: Paul, devenit, așadar, profesor, cercetător, publicist; Natalia, medic, neurologie, căsătorită Predescu; Ion, funcționar; Emil, ofițer.
Prezentarea anumitor detalii, referitoare la Topana, l-au pasionat toată viața pe analistul Paul I. Dicu! În timpul discuțiilor, aducea, elegant, vorba despre drumurile lungi ale acestor coline, direcționate spre Slatina, Drăgășani, Pitești, Râmnicu Vâlcea. Pentru localitatea natală, traversată de râul Vedea, Paul I. DICU a descifrat importante surse pietrificate antic, ori zapise chirilice, privitoare la triunghiul nordic al județului Olt: Sâmburești-Făgețelu-Topana. Cândva (1821), pandurii lui Tudor Vladimirescu au parcurs, perpedes, Drumul Topanei, mergând, de la Pitești, la Drăgășani. Contemporan, demonstra interlocutorul nostru, Topana a gravitat spre Pitești, cu deosebire cât a existat regiunea constituită, administrativ, din fostele județe Argeș, Muscel, Olt, Vâlcea (1950-1968). Prin urmare, Topana făcea parte, atunci, din caroiajul marilor entități geografice ale României (18), nominalizate în Legea fundamentală postbelică (24 septembrie 1952): Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, Brașov (Stalin), București, Cluj, Constanța, Craiova, Deva, Galați, Iași, Mureș (Autonomă Maghiară), Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Timișoara.
Constant, Paul DICU etala faptul că, Topana a consolidat, decisiv, particularitățile raionului argeșean Vedea (26 de comune, 766 kmp., 57.940 locuitori, 5200 ha. pomi fructiferi), documentare bazată pe Anuarul Statistic al Regiunii Pitești (1960), volum al direcției specializate, condusă de colegul său din Făgețelu, economistul Ion C. Anton (1934-1997). Apoi, Legea Nr. 2, emisă la 16 februarie 1968, reinstaura județele în România contemporană, comuna Topana integrându-se, totalitar, Oltului.
Perorațiile sale, pe atare subiect, se încheiau optimizant, sperând că vom lectura aprecierile, referitoare la Topana, , răsfoind Enciclopedia României (1938), dar și dicționarele enciclopedice ulterioare (1966, 1971). I-am admirat, întotdeauna, sinceritatea, exprimată nedisimulat, față de locurile natale!

FIUL ÎNVĂȚĂTORULUI DIN CĂNDELEȘTI (OLT) - STUDENT AL UNIVERSITĂȚII CAPITALEI

Viitorul profesor gradul I, Paul DICU, onorat, astăzi, când ar fi împlinit 91 de ani (1926-2017), este absolventul Liceului Radu Greceanu – Slatina (1937-1945), etapă suprapusă rigorilor participării României la ultima conflagrație mondială (1941-1945). Denumirea instituției reverberează faptele marelui cărturar premodern, boierul iluminist Radu Greceanu; traducerea, împreună cu fratele său, Șerban Greceanu, a renumitei opere, Biblia de la București, din elină, în limba română; tipografierea acestei cărți la finalul domniei voievodului Munteniei, Șerban Cantacuzino (1678-1688); realizarea Cronicii referitoare la epoca lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
După obținerea bacalaureatului (1945), absolventul Paul DICU s-a decis, cu acordul și susținerea familială, pentru continuarea studiilor la Universitatea din București. Succesul admiterii (1945) a fost urmat de frecventarea Facultății de Filozofie-Litere, secțiile: Filozofie-Istorie (1948); Pedagogie-Psihologie (1949). Cochetează, intermitent, cu specializarea juridică.
Multitudinea ramificațiilor modulare s-a încadrat sensurilor etajate din Reforma Învățământului (3 august 1948), ministru, Gheorghe Vasilichi, lege care stabilea, departamental, obiective educaționale bine definite pentru școlile urbane sau rurale. Ca urmare, policalificarea cadrelor didactice devine prioritate națională!
Deși ajuns la maturitate, Paul DICU era foarte volubil când povestea despre anii studenției sale (1945-1949)! Narația debuta, obligatoriu, prin reamintirea celor patru cardinalități, așezate la baza învățământului superior românesc: înființarea Universității din Iași (1860), cu facultățile Științe, Filozofie, Drept, Teologie, primul rector fiind economistul Ion Strat (1836-1879); organizarea Universității din București (1864), având trei facultăți (Drept, Filozofie-Litere, Științe), rector fondator fiind juristul Gheorghe Costa-Foru (1821-1876); inaugurarea oficială a clădirii Universității Capitalei (14/26 decembrie 1869), arhitect, Alexandru Orăscu (1817-1894); deschiderea Universității din Cluj (17 septembrie 1919), cu facultăți de Medicină, Științe, Litere-Filozofie, Drept, spiritus rector, lingvistul Sextil Pușcariu (1877-1948).
Asemenea eșafodaj conserva, plauzibil, memoria fostului student Paul DICU! Exprima, fără echivoc, finalizării uneia dintre cele mai longevive facultăți din România, Filozofie-Litere, București. Explorând anii studiilor superioare (1945-1949), avea comentarii adecvate privind aspecte sau evenimente la care a fost martor ocular: existența ruinelor pavilionului central universitar, bombardat de aviația americană (1944); prezența militarilor sovietici pe străzile Capitalei (1944-1958); instaurarea guvernului condus de Petru Groza (6 martie 1945); desfășurarea procesului și execuția mareșalului Ion Antonescu (1946); adoptarea formei republicane de stat (30 decembrie 1947); dislocarea statuilor figurative ale monarhilor (1948); excomunicarea universitarilor căzuți în dizgrație (1948); publicarea criteriilor referitoare la naționalizarea industriilor (11 iunie 1948); declanșarea transformării socialiste a satelor (3-5 martie 1949).
Detaliile, evitând lamentarea, derobau o anumită esență moralizatoare, transmisă, post factum, de Paul DICU, auditorilor ultimei etape a veacului XX!

PREOCUPĂRI POLIVALENTE ÎN ARGEȘ

La absolvirea Universității din București, Paul DICU era calificat, didactic, pentru: Educație civică, Filozofie, Istorie, Logică, Pedagogie, Psihologie, Sociologie. Va prefera Istoria și Psihologia. Prestațiile, derulate aproape patru decenii (1949-1986), dăinuie în amintirile elevilor care au urmat: Liceul Radu Greceanu Slatina (1949-1950); gimnaziile unice Mătăsaru (1952-1953) și Topana (1953-1955); Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu Pitești (1959-1986); școlile generale Nr. 2 și Nr. 5 Pitești (1959-1986). Temporar (1955-1959), Paul DICU a fost inspector la Secția Regională de Învățământ Argeș. Obține, succesiv, gradele didactice II și I, titlul de Profesor evidențiat, medalia Tudor Vladimirescu, alte catalogări publice.
Persoană dialogală, profesorul și publicistul Paul DICU s-a  aflat în preajma unor importante oficialități ale vremii: președintele Regiunii Argeș, Constantin Sandu, originar din Vitomirești (Olt); vicepreședintele Nicolae Mihăilescu (chimist), promovat de la Slatina; primarii reședinței Pitești, Marin Teodorescu, Vasile Călinescu, Manole Bivol; inspectorii șefi, Ion T. Radu (Pedagogie), Vasile Morărescu (Istorie), Stan Florea (Filozofie); directorii școlari, Nicolae Vlad (Istorie), Lucian Iliescu (Geografie), Viorica Rotăreasa (Biologie), Emilian Ionescu (Limba română), Gheorghe Dragoș (Istorie); literații, prezentați deja, la această rubrică, Ion M. Dinu, Constantin Fulgeanu, Ion Lică-Vulpești.
Concomitent cu activitatea prodigioasă la catedră, Paul DICU s-a dedicat, voluntar, conducerii Filialei Pitești a Societății de Științe Istorice din România. Mandatat secretar executiv, autoritatea i-a fost recunoscută, colocvial, inclusiv de subfilialele Câmpulung și Curtea de Argeș. Structura amintită este datată, național, 9 iunie 1949. Pentru atare segment, preocupările sale erau citate în volumul ”Istoricii și știința istorică din România 1944-1969”, autor, Robert Deutsch, Editura Științifică, București, 1970, rapoartele conducerii centrale a Societății, programele sesiunilor de referate, presa cotidiană. Notificăm, conjunctural, numele președinților Filialei, secundați de Paul DICU: Iulian Matei, Gheorghe Dinu, Virgil Radu. Atribuțiile secretarului executiv au revenit, după 1978, profesorului Mircea Crăciun.
Pasionat de cunoașterea tainelor străvechimii, Paul DICU a cercetat, inițial empiric, apoi sistematizat, vestigii arheologice și numismatice, contribuind, efectiv, la caracterizarea paleoliticului inferior pe teritoriul României, ori a circulației monedelor antice, provenite din spațiile roman, macedonean, bizantin. Studiile pe aceste teme, semnalate, uneori, împreună cu Gheorghe Poenaru-Bordea, Constantin Preda, Radu Ocheșanu, experți ai Academiei Române, se regăsesc în tomuri difuzate continental, iar autorii sunt cupinși în bibliografii autohtone, europene, americane.
Reținem titluri precum: ”Descoperiri atribuite paleoliticului inferior pe cursul mijlociu al Argeșului” (1972); ”Paleoliticul inferior în piemontul Cotmeana și îîn depresiunea Sibiu” (1979); ”Monede romane târzii și bizantine din secolele IV-XI” (1989). Exemplele pot continua!

PROFESORUL PAUL DICU ȘI  ISTORIOGRAFIA CONTEMPORANĂ DESPRE PITEȘTI

Vineri, 20 mai 1988, reședința județului Argeș a sărbătorit șase secole de la prima atestare medievală scrisă, certitudine datorată documentului autentificat prin pecetea voievodului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Pregătirea evenimentului a generat multiple acțiuni, un loc special ocupând strategia îmbogățirii patrimoniului editorial, referitor la așezarea seculară Pitești. Apetitul profesorului Paul DICU, pentru realizarea inițiativei, transpare din atitudinea sa pozitivă, demonstrată la reuniunea organizată, în sediul Primăriei, duminică, 24 ianuarie 1971, prefațând, așadar, cu peste un deceniu și jumătate, aniversarea ”Pitești 600”. Atunci, semnatarul acestor pagini, împreună cu Silvestru Voinescu, directorul Bibliotecii Județene Argeș, Paul DICU, secretarul Filialei Societății de Științe Istorice, Constantin Florea, directorul Arhivelor Statului Pitești, ne-am asumat responsabilitatea elaborării principalelor tipografieri, dedicate momentului evocat.
Bucurându-ne de susținerea mai multor intelectuali cu experiență, care, aleatoriu, publicau articole de presă, ori prezentau comunicări la simpozioanele muzeelor, vom aprofunda cercetarea tematică, lărgind, consistent, aria potențialului propriu, rezultatele fiind receptate periodic. Echipa operativă s-a diminuat, însă, prin decesul directorului Constantin Florea (9 iulie 1926-13 august 1978)! Bănuind, probabil, agravarea suferinței, prietenul nostru, Constatin Florea, a transferat, generos, filele dactilografiate, tabelele sinoptice, alte materiale preliminare, profesorului Paul DICU, având credința finalizării proiectelor ”Pitești 1988”. Cei doi, colaboratori statornici, se născuseră în același an, 1926!
Ideile, schițate la 24 ianuarie 1971, agrementate, mai ales, datorită persuasiunii istoricului Paul DICU, erau concretizate, după 1984, prin apariția cărților: ”Pitești. Ghid de oraș”, Editura Sport-Turism, București, 1985; ”Pitești. Pagini de istorie”, Tipografia Argeș, Pitești, 1986; ”Istoria municipiului Pitești”, Editura Academiei Române, București, 1988; ”Pitești. Tradiție și contemporaneitate”, Editura Tiparg, Pitești, 2008. Afișează, pe coperte, aceiași autori: Petre Popa, Paul Dicu, Silvestru Voinescu. Prefața ilustrează colaborarea noastră tranzitorie cu directorul Constantin Florea, listează numele tuturor celor care au livrat informații conexe Proiectului Pitești 600, amintește persoanele implicate redacțional și tehnologic, iar bibliografia generală cuprinde importante detalii punctuale.
Manuscrise, șpalturi, semnale editoriale, cristalizând succesiunea elaborării acestui portofoliu istoriografic, se păstrează la Secția Colecții Speciale a Bibliotecii Județene ”Dinicu Golescu” Argeș. Tot acolo, regăsim volumul ”Contribuții la Monografia Școlii Nr. 3 Ion Pillat din Pitești (1873-1998)”, scris de Paul DICU în colaborare cu Nicolae Mitulescu (1998), dar și opt extrase din opera personalității aniversate astăzi, semnate olograf, clasificate, recomandate uzual.

STRADĂ EPONIMĂ ÎN MUNICIPIUL PITEȘTI

După 1992, istoricul Paul DICU a fost invitat, de conducerea Primăriei Pitești, să facă parte din Comisia instituită pentru redenumirea străzilor și avizarea noilor schițe cartografice, adaptate realităților postrevoluționare. Contribuția personală, grefată pe atribuțiile colectivului coordonat de secretarul Primăriei, juristul Iosiv Cerbureanu, a interferat, benefic, serviciile Administrativ, Arhitectură, Cultură, Patrimoniu. Multe dintre sugestiile avansate s-au aprobat de primarul Tudor Pendiuc și obțineau acordul Consiliului Local.
Ca urmare, actuala tramă stradală din Pitești nominalizează, motivant, renumite personalități, aparținând arealului Argeș-Muscel, evidențiate în compartimente fundamentale, aspect ce presupune circumscrierea patriotismului provincial în sfera provocărilor naționale. Descifrăm ecuația prin foiletarea ultimei scrieri elaborate de Paul DICU, respectiv ”Ghidul arterelor de circulație din municipiul Pitești” (2001).
Prietenul nostru a decedat, la Pitești, sâmbătă, 19 aprilie 2008. Dona, testamentar, Muzeului Județean Argeș - director, Spiridon Cristocea, doctor în istorie, laureat al Academiei Române – majoritatea cărților din biblioteca proprie, exponate arheologice și numismatice, fotografii, câteva obiecte personale, manuscrise, dactilograme.
S-a constituit, astfel, Colecția Paul DICU (istoric),  plasată, temporal, între Colecția Emanoil Popescu (muzician) și Colecția Ion Focșa (actor), tripletă ce amintește tot atâtea repere ale spiritualității urbane, din ultima jumătate a secolului XX. Precizăm faptul că, dorința exprimată de Paul DICU a fost gestionată de nepoata celui dispărut, profesoara Mihaela Cojocea (Matematică), născută Predescu, împreună cu soțul său, inginerul Mihai Cojocea (Automobile).
Conform deciziei onorante a Consiliului Municipal, în Pitești există, acum, strada eponimă Paul DICU! Ne raliem unor asemenea gesturi, care denotă civismul secolului XXI.
Pitești, 1 august 2017
Petre POPA
Pentru septembrie 2017: Marcel GHIBERNEA