Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni: Marcel Ghibernea

Continuăm serialul intitulat Portrete postume  pentru prieteni, purtând  semnătura profesorului universitar dr.Petre Popa,  inaugurat, de publicaţia noastră, în  săptămâna 11- 17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu  Argeş (1964-2014). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu - FlorinDobrinescu (1943-2003); universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003); profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poţincu (1933-2002); inspectorul şcolar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăguşin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998);  arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005); inginerul Constantin Olteanu (1929-2005); profesorul Constantin Fulgeanu (1933-2005); academicianul Dan-Horia Mazilu (1943-2008); înaltul funcționar public Nicolae Zevedei (1940-2011); scriitorul Ion Lică-Vulpești (1939-2017); muzicianul Gheorghe Gomoiu (1939-2016); profesorul Paul I. Dicu (1926-2008).

După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinargeş.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentlui aniversar: Piteşti – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeş, tehnoredactor, inginer  dr. Adrian Mestecăneanu, operatori imagini, bibliotecarii Ion Marius Motreanu (istoric), Gabriela Tomescu (juristă).
Pentru septembrie  2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Manole Bivol (înalt funcționar public); Ion Moise (lingvist); Pandele Olteanu (cercetător științific); Dumitru Petrescu (demnitar); Florian Popescu (economist); Gheorghe Stănculescu (ziarist); Octavian Ungureanu (publicist). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea diplomatului Marcel Mihail D. GHIBERNEA (1924-2009).

 

TRIUNGHIUL COPILĂRIEI ȘI ADOLESCENȚEI: BRAȘOV-PITEȘTI-CRAIOVA

Viitorul diplomat și om de cultură, Marcel Mihail GHIBERNEA (5 septembrie 1924-12 decembrie 2009), este născut la Brașov, unde, părinții săi, piteșteni tradiționali, au lucrat temporar. Tatăl, Dumitru Ghibernea, era specialistul manutanțelor, contractul civic, interferat, însă, militar, presupunând, efectiv, disciplină, ordine, rigurozitate, domicilii familiale raportate la cerințele Armatei Române. Paternal, asemenea calități s-au inoculat și copilului Marcel Mihail, care, după absolvirea, în Pitești, a Școlii Primare de Băieți (1935), devenea elevul Liceului Militar Dimitrie A. Sturdza, din Craiova.
Instituția citată reverbera personalitatea academicianului Dimitrie A. Sturdza (1833-1914), prim-ministru al României de patru ori (1895-1896; 1897-1899; 1901-1904; 1907-1908), coautorul dezvoltării Colecției Acte și Documente referitoare la istoria renașterii României, fond tematic reprezentativ, aflat, acum, în patrimoniul celui mai important for științific autohton.
După cum ne-a relatat cu decenii în urmă, elevul-militar GHIBERNEA D. Marcel Mihail, venit din Pitești la Craiova, se considera privilegiat pentru că studia, în reședința Olteniei, sub oblăduirea ilustrului patron spiritual, Dimitrie A. Sturdza, medalionul acestuia fiind expus, vizibil, pe ușa comandantului școlii, ori printre tomurile bibliotecii instituției. Uniforma, dublată de seriozitatea specifică unităților cu atare profil, i-au marcat, pozitiv, cariera!
Finalizarea studiilor liceale (1943) suprapunea evenimente îngrijorătoare pentru contingentul său! Ca dovadă, mulți dintre absolvenții perioadei erau chemați sub arme, fiind trimiși, cu deosebire, pe Frontul de Est. Acolo, unități ale Armatei Române, supervizate, operațional, de Conducătorul Statului, mareșalul Ion Antonescu (originar din Pitești), se mențineau, cu multiple sacrificii umane, talonând militarii Axei Berlin-Roma, în adâncimea aliniamentelor sovietice. Vor suporta, apoi, episoadele retragerii!
Totodată, câteva mii de tineri, inclusiv din Argeș, remarcați prin studii liceale tehnice, au fost selectați pentru școli superioare din Germania, iar alții primeau, sedentar, atribuții administrative. Contextul supraviețuirii, în anii participării României la cea de a doua conflagrație mondială (1941-1945), se va decanta, cu suficiente emoții și argumente, de Marcel Mihail GHIBERNEA, pe timpul unor reuniuni publice sau convorbiri particulare.

SPECIALIZARE ÎN LIMBI GERMANICE LA BUCUREȘTI

În toamna anului 1945, Marcel Mihail GHIBERNEA devenea studentul Universității București, unitate fanion a învățământului superior din România. Documentar, instituția datează de la 4-16 iulie 1864, ulterior celei de la Iași (26 octombrie/7 noiembrie 1860), ambele purtând sigiliul principelui unionist, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Vor livra societății moderne, numeroși absolvenți, care promovează, secular, imaginea României în lume, o parte fiind argeșeni și musceleni!
Marcel Mihail GHIBERNEA optează, inspirat, pentru Facultatea de Limbi Germanice, Secția Engleză-Română. Noile specializări, din Universitatea București, trădau, fără echivoc, nuanțări europene, intercondiționate pluralist, după capitularea Germaniei, în domeniile politic, economic, spiritual. Etapa Înaltei Școli (1945-1949) rămâne, pentru prietenul evocat astăzi, suportul viitoarei exprimări internaționale!
După cum cunoaștem, dintre graiurile Europei Occidentale, în România interbelică s-a studiat și folosit, predilect, limba franceză. Realitățile deceniilor următoare determinau, ministerial, inițiativa pregătirii unor profesioniști veritabili inclusiv pentru limba engleză. Acțiunea a fost lăudabilă, în sensul tendinței echilibrării balanței ce conținea, cvasigeneralist, studiul limbii ruse,  pe toate treptele didacticii naționale.
Studenția lui Marcel Mihail GHIBERNEA este contemporană mai multor evenimente cardinale din istoria României, conotații speciale având: invitarea Delegației guvernamentale la Conferința Păcii din Franța (13 august 1946); instaurarea regimului republican (30 decembrie 1947); etatizarea industriei și transporturilor (11 iunie 1948); unificarea și laicizarea învățământului (3 august 1948). Efectele unor asemenea decizii supreme au influențat, nemijlocit, preocupările sale provinciale!

DEBUTANT ÎN ARENA FORMATIVĂ DIN ARGEȘ

Conform normativelor autohtone, absolvenții facultăților didactice și medicale au realizat, obligatoriu, stagii în mediul rural (1948-1990), principiul funcționând, legal, pentru tânărul profesor de engleză-română, Marcel Mihail GHIBERNEA. Revenit la Pitești, forurile regionale l-au repartizat, succesiv, în școli din Vâlcea și Argeș (1949-1953), remarcându-se prin entuziasm, metodică novativă, conlucrare comunitară.
Elevii seriilor inaugurale de Gimnaziu Unic, instituții create în localitățile Bălcești, Morărești, Drăganu (1949), au asimilat, atunci, primele noțiuni calificate prin programa claselor V-VIII, pentru limba și literatura română, datorită apostolului Marcel Mihail GHIBERNEA.
Complementar, este antamată posibilitatea sudierii limbii engleze în școli din reședința Argeșului. După cum notificam anterior, majoritatea celor care au frecventat licee tradiționale, asimilau, prevalent, cunoștințe de limbă franceză. Din acest unghi de vedere, la Pitești sunt nominalizați, monografic, fondatorii modului parizian: Alexandru N. Nanu, directorul Gimnaziului de Băieți (1869-1870); Smaranda Popovici Bekiș, directoarea Liceului de Fete (1921-1928); Alexandru Țuțuianu, cadru didactic la Școala Normală de Băieți (1923-1926). Alții predau latina, greaca (elina), germana, italiana, iar postbelic, rusa.
Primele ore de limbă engleză, în Pitești, sunt opera profesorului Marcel Mihail GHIBERNEA! Demersurile oficiale, privind acceptarea noii materii, aparțin directoarei Liceului de Fete/Colegiul Zinca Golescu, respectiv Lucia Simion (științe naturale), aflată la conducerea instituției patru ani (1949-1953), iar beneficiare au fost elevele claselor terminale (1951-1952).
Așadar, personalitatea sărbătorită prin eseul nostru, Marcel Mihail GHIBERNEA, dimensiona, în debutul deceniului șase al secolului XX, la Pitești, studiul limbii engleze, utilă, cu prisosință, generațiilor pasionate de introspectarea valorilor universale. Prestațiile din 1951-1952 au fost continuate, cu succes, în același liceu, de profesorii Lia Irimiaș, Traian Gărduș, Elena Vasilescu, Steluța Istrătescu, Ana Maria Petreanu, Gabriela Toană și colegii noului mileniu.
O altă etapă curriculară, pentru Marcel Mihail GHIBERNEA, suprapune calitatea de secretar literar în presa timpului (1953-1956). Este vorba despre singurul cotidian regional, editat la Pitești, intitulat Secera și ciocanul, genericul simbolizând alianța muncitorilor cu țăranii. Primul număr tipografiat, 16 martie 1951, iar ultimul, 22 decembrie 1989.
Prin atribuțiile specifice postului, profesorul Marcel Mihail GHIBERNEA a fost colaborator direct al redactorului-șef, Gheorghe Stănculescu (1924-2011), care va conduce ziarul peste trei decenii (1952-1985), dar și al jurnaliștilor principali, Marius Diaconescu (1930-1998), Horațiu Mahu (1916-1999), Ion Popescu (1927-2017). Împreună, au gândit  și realizat convergențe privind sporirea interesului cititorilor față de această publicație: oglindirea adevărului; rubrici permanente; seriale tematice; pagini culturale; acuratețe stilistică; machetare atractivă.
Tot atunci, Marcel Mihail GHIBERNEA își constituie propria familie, având, prin căsătoria cu Lucia, doi fii: Dan, născut la Târgu Mureș (15 septembrie 1954), cunoscut realizator media, parlamentar de Argeș (1996-2000), ambasador în Marea Britanie (2000-2004); Radu, născut în Pitești (1 ianuarie 1956), inginer.
Vor conserva, la Pitești, numeroase prietenii, speciale dovedindu-se relațiile cu familia renumitului medic, Ștefan Știrbu (1926-2008) și directorului Tipografiei Argeș, Constantin Siman, continuate, prin diferite modalități, inclusiv astăzi.

DIRECTOR AL BIBLIOTECII REGIONALE ARGEȘ

La 6 septembrie 1950, Legea Nr. 5, publicată în Monitorul Oficial Nr. 77, din 8 septembrie 1950, regionaliza România postbelică, desființându-se, așadar, județele ancestrale. Ca urmare, Biblioteca Urbană Pitești s-a transformat în Biblioteca Regională Pitești (1951-1968), având, concomitent cu preocupările anterioare, calitatea de for metodic pentru instituțiile raionale și comunale, din entitățile teritoriale precedente (Argeș, Muscel, Olt, Vâlcea). Sediul bibliotecii se va afla, multă vreme, în Palatul Culturii Pitești (1955), clădire impozantă a municipiului, construită, inițial, pentru Tribunalul Argeș (1914), atribuită, după 2003, total, Curții de Apel Pitești.
Directorul fondator al Bibliotecii Regionale Argeș (1951-1956) este profesorul Mircea Ștefănescu (Desen, caligrafie, muzică), dar, personalitatea timpului, care a propulsat instituția în spiritualitatea regională și națională a fost profesorul Marcel Mihail GHIBERNEA (Limba engleză), aflat, la timonă, pentru anii 1956-1960. Ambii au beneficiat de consilierea reprezentantului ministerial în teritoriu, scriitorul Mihail Ghițescu, originar din Curtea de Argeș.
Pe timpul directoratului său, Marcel Mihail GHIBERNEA coordonează, în premieră, realizarea cataloagelor de bibliotecă (alfabetic și sistematic); elaborarea listelor bibliografice pe domenii; organizarea reuniunilor cu public; înființarea compartimentului achiziții; conlucrarea cu Centrala Editorială București și Centrul de Librării Pitești (existent din 1958). Vizita, frecvent, Biblioteca Centrală de Stat, deschisă, în București, la 23 august 1956 (directoare, Angela Popescu-Brădiceni), marile tipografii din Capitală, anticariatele, unitățile similare Brașov, Craiova, Ploiești.
Cooperarea cu factorii locali s-a materializat, printre altele, în: obținerea unor spații corespunzătoare pentru bibliotecila raionale Costești, Drăgănești-Olt, Potcoava; finanțarea trimestrială a noilor achiziții de carte; bugetarea posturilor de bibliotecari comunali. Celor din urmă le dedica, prin intermediul ziarului Secera și ciocanul Pitești, articolele: ”Atenție ultimei etape a concursului bibliotecarilor de la sate” (30 octombrie 1958); ”Să dezvoltăm realizările obținute în bibliotecile noastre” (14 ianuarie 1959).
Expertiza perioadei 1956-1960 va fi continuată și amplificată de cei care l-au urmat: bibliotecarul-șef, Veronica Balmuș (1960-1961); directorii: Petre Popa (1961-1964); Silvestru D. Voinescu (1964-2004); Octavian Sachelarie (2004- ). Foarte valoroasă este proiectarea, execuția și inaugurarea actualului sediu al Bibliotecii Județene Argeș (8 martie 2003), demersuri gestionate prin eforturile juristului Silvestru D. Voinescu (1935-2005). La acest eveniment a fost invitat și Marcel Mihail GHIBERNEA!

DIPLOMAT ROMÂN DE ANVERGURĂ CONTINENTALĂ

Activitatea provincială (1949-1960) nu l-a îndepărtat pe Marcel Mihail GHIBERNEA de ideea accederii spre diplomație! După cum ne-a mărturisit în 1959 (eram, atunci, directorul Casei de Cultură Topoloveni), arta dialogului, ornată cu mulți spini, era cuibărită, mental, din adolescență, prin lectură, film, exerciții imaginare, evocări istorice.
Pași convingători deveneau, apoi, studiile universitare, talentul însușirii limbilor engleză și franceză, comportamentul manierat, evitarea stărilor conflictuale, ținuta intelectuală și fizică, punctualitatea, rigoarea, admiterea pluralismului.
În toamna anului 1960, promovând, colocvial și scris, examenele organizate guvernamental, Marcel Mihail GHIBERNEA a fost acceptat secretar III la Ministerul Afacerilor Externe, titularul portofoliului, Avram Bunaciu (23 ianuarie 1958-21 martie 1961). Treptat, obținea, în Centrala Ministerului, calitățile de secretar II, respectiv I, gradații favorabile exercitării anumitor misiuni la ambasadele României.
Vreme de peste două decenii (1960-1984), rezultatele preocupărilor sale au intrat în atenția miniștrilor externelor: Corneliu Mănescu (21 martie 1961-23 octombrie 1972); George Macovescu (23 octombrie 1972-28 martie 1978); Ștefan Andrei (28 martie 1978-11 noiembrie 1985), aprecierile anuale fiind, constant, pozitive. Spre informarea cititorilor, pe durata acestor mandate, în Ministerul de Externe au lucrat inclusiv diplomați argeșeni, precum: Vasile Mușat (Călinești); Ion C. Pătrașcu (Brăduleț); Ion C. Popescu (Mălureni).
Apogeul calităților diplomatului Marcel Mihail GHIBERNEA s-a definit în două capitale occidentale de prim rang: atașat cultural, Ambasada României din Marea Britanie (1962-1968); ministru consilier, Ambasada României din Franța (1972-1979). Rafinat, inteligent, pragmatic, a negociat personal, ori împreună cu ambasadorii, importante acorduri, programe, înțelegeri, tratate bilaterale, sau documente vizând țări din alte continente, reședințele noastre, de la Paris și Londra, fiind veritabile plăci turnante, spre Africa, America de Nord, America de Sud. Elocvent: primele consulate românești sunt cele din Franța (1798) și Anglia (1803)!
Datorită bunăvoinței sale, luni, 1 aprilie 1974, am avut privilegiul să vizităm, împreună cu Trupa teatrală Breve (Palatul Culturii Pitești), sediul Ambasadei României de la Paris, monument istoric, dar și câteva locuri celebre din capitala Franței. Sentimentele primului profesor de engleză din Argeș (1951-1952), pentru oamenii acestor locuri, au fost perene, iar activitatea Directorului Bibliotecii Regionale Pitești (1956-1960), Marcel Mihail GHIBERNEA, este ilustrată, distinct, prin intermediul paginilor tipărite sau virtuale.

TRADUCERI DIN CUNOSCUȚI AUTORI CONTEMPORANI

După finalizarea activităților diplomatice oficiale, Marcel Mihail GHIBERNEA a relansat vechea pasiune intelectuală: traducerea unor volume semnate de analiști ai fenomenologiei universale. Proiectul s-a derulat selectiv, împreună cu fiul său, Dan Ghibernea, poliglot, nominalizat mai sus.
Principala bibliotecă din Pitești, numită, după 8 martie 2003, Dinicu Golescu, al cărei director a fost, așadar (1956-1960), prietenul nostru, Marcel Mihail GHIBERNEA, posedă aceste tomuri, toate titlurile fiind interesante pentru reevaluarea temelor abordate. Conform criteriilor uzuale, listăm cronologic: ”Mari decizii ale celui de Al Doilea Război Mondial”, autor Jaques Delannay (1988); ”Expediția Jason”, de Tim Severin (1989); ”Istoria secretă a petrolului”, coautori Jaques Delannay și Michel Chartier (1989); ”Tainicul pelerin”, de John le Carre (1994); ”Până la Ierusalem și înapoi”, de Saul Bellow (2002).
Din paragrafele precedente, rezultă că, la 5 septembrie 2017, profesorul, managerul, diplomatul, traducătorul Marcel Mihail GHIBERNEA ar fi împlinit 93 de ani! Decedat, sâmbătă, 12 decembrie 2009, se odihnește, acum, într-un cimitir al Bucureștilor. Să-l omagiem perpetuu pe cetățeanul-patriot, care, prin realizările proprii, a insuflat mândrie argeșenilor europeni!

Pitești, 6 septembrie 2017
PETRE POPA
Pentru octombrie 2017: Alexandru MULȚESCU

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea