Victor Dombrovschi acuză C.J. Argeş de mari nereguli în întocmirea caietului de sarcini de la groapa de gunoi de la Albota

Marţi, 28 Iunie 2011 00:20

O bătălie pe viață și pe moarte se duce în județul Argeș pentru o afacere de milioane de euro, concesionarea gropii de deșeuri ecologice de la Albota. Chiar și arestarea fostului președinte al Consiliului Județean Argeș, Constatin Nicolescu, s-ar fi făcut, în opinia unora, numai pentru desemnarea unui anumit câștigător al mult așteptatei licitații privitoare la administrația gropii de gunoi Albota, o concesiune pe 25 de ani, finanțată de Uniunea Europeană cu 35 de milioane de euro. Un câștigător care nu a apărut încă. Și nu va apărea prea curând atâta timp cât luptă se dă între operatorii înscriși în licitație, ci între aceștia și CJ Argeş, un consiliu care caută acum disperat un operator care să îi plătească împrumuturile. Pentru controlul acestei gropi de gunoi s-ar lupta în prezent câteva firme extrem de influente în domeniu, multe dintre ele beneficiind, mai mult sau mai puțin, de sprijin politic. Rosal, Ecorec, Iridex, Vivani Salubritate, Asesoft Ploiești, Veolia, Remondis, Green Power Tehnology și Girexim sunt firmele care au apărut interesate de administrarea gropii de gunoi Albota. SC Ecorec SA este singura dintre aceste firme care a contestat caietul de sarcini al licitației, după care nu s-a mai arătat interesată de acest subiect.
Într-un  interviu acordat de Victor Dombrovschi, director general SC Ecorec SA pentru www.ecologic.rec.ro, una dintre firmele interesate de concesiunea gropii de gunoi de la Albota, acesta aduce acuze grave Consiliului Judeţean Argeş. Interviul dat de reprezentantul Ecorec este dat înainte de a da CNSC soluţia la contestaţiile făcute la această licitaţie. Nu mare ne-a fost mirarea când am văzut că CNSC a decis ca şi caietul de sarcini să fie schimbat.
# R: Aţi făcut o contestaţie în Argeş. Despre ce este vorba?
Victor Dombrovschi, director general SC Ecorec SA: Noi am contestat nu licitaţia, ci caietul de sarcini, care a fost făcut într-o manieră care nu are nimic de-a face cu legislaţia. Repet, noi nu am contestat licitaţia. Am contestat caietul de sarcini, la care am cerut lămuriri. Lămuriri pe care le-am cerut aproape în fiecare zi. Documentaţia este una extrem de stufoasă şi pe măsură ce citeam această documentaţie, apăreau alte şi alte neclarităţi. Am cerut costul investiţiilor, pentru că, dacă vrei să determini un tarif, ai nevoie de un calcul al amortizării utilajelor. Până la urmă, după multe bâlbâieli, pe acestea le-am obţinut, dar pe multe altele, nu.
# R: Care au fost de fapt neregulile din acest caiet de sarcini?
V.D.: Noi am cumpărat caietul de sarcini şi am vrut să ne înscriem la licitaţie ca orice societate licenţiată şi autorizată cu drepturi de a opera în ţara asta. După ce am văzut caietul, am realizat însă că apar foarte multe nereguli. Se vorbeşte de 35 de milioane de euro şi de alte prostii. Se ia în calcul o pondere de operare în jur de o sută şi ceva de mii de tone pe an. Pentru această cantitate nu se dă niciun fel de garanţie, dar în schimb operatorul trebuie să ramburseze 6 milioane de euro luate de Consiliul Judeţean împrumut de la BERD, plus redevenţa normală pentru Consiliul Judeţean. Caietul prevedea că redevenţa este de 60% din valoarea ofertei. Pentru primii 9 ani se rambursa creditul pe care Consiliul Judeţean îl accesase de la BERD, în valoare de 9 milioane de euro, respectiv 6 milioane plus dobânda. Redevenţa era formată din două părţi. O parte fixă, şi o parte variabilă. Partea fixă era această redevenţă, care însemna că trebuie să rambursezi în primii nouă ani câte un milion de euro, iar partea variabilă, care rămânea Consiliului Judeţean, trebuia să fie de minim 100.000 de euro. De fapt, Consiliul Judeţean, când a pornit acest proiect, a accesat finanţare din fondurile europene şi proiectul a fost bugetat iniţial la 16 milioane de euro. Trebuie spus că în aceşti bani s-a mai realizat acoperirea depozitelor de la Câmpulung, Topoloveni şi a depozitului vechi de la Albota. După ce s-a început implementarea, s-a ajuns la concluzia că banii nu sunt suficienţi şi atunci s-au accesat prin BERD încă 6 milioane. Începând din 2011, acest credit este scadent la plată. Aşa se explică de ce s-a organizat licitaţia anul trecut.
# R : Ce beneficii avea cel care câştiga licitaţia?
V.D.: Ţi se punea la dispoziţie celula 1, construită cu o capacitate de 700.000 de metri cubi. Consiliul Judeţean se angaja să construiască şi a doua celulă şi ţi se punea la dispoziţie o staţie de sortare, o staţie de epurare şi o serie de echipamente, urmând ca tu, ca şi concedent, să ai obligaţia să construieşti celula trei. A intervenit astfel o problemă de fond. Fiindcă dacă tu te obligai să asiguri finanţarea pentru celula 3, atunci acest contract nu mai avea calitate de dare în administrare, ci se suprapunea cu un contract de finanţare. Noi am cerut aceste lămuriri. Degeaba, fiindcă nu am primit răspunsuri. O altă problemă a fost refuzul celor de la Consiliul Judeţean de a ne pune la dispoziţie harta locului, document de care noi aveam nevoie pentru calculul de dezvoltare. Nu l-am primit. Am aflat ulterior că există nişte probleme juridice asupra terenului, motiv pentru care Consiliul se află în litigiu cu societatea Lea Internaţional. Depozitul de la Albota are un istoric. Prin anul 2002, primăria Piteşti a semnat un contract cu firma Lea Internaţional pentru construirea depozitului vechi. Când Lea a început construcţia, s-a constatat că are o problemă, în sensul că pe acolo trece o conductă a Petrom. S-a intrat într-un viciu de contract, primăria a rupt contractul şi de atunci se judecă cu Lea. Abia apoi mi-am dat seama că ei nu ne-au pus la dispoziţie harta, fiindcă celula doi va trece chiar peste această conductă de combustibil.
# R: Ce cantităţi de deşeuri urmau să se depoziteze la Albota şi cum se împărţea riscul?
V.D. : În documentaţia de licitaţie există o matrice a riscului. Aici a intervenit o altă problemă. Noi am cerut ca acest risc să se împartă jumătate-jumătate. Ei nu au fost de acord şi au cerut ca riscul să revină integral concedentului. Ce înseamnă acest lucru? Prin documentaţie se estimau cantităţile de deşeuri colectate din judeţ la 160.000 de tone, dacă îmi aduc bine aminte. Cert este că ei prevedeau cantităţi crescătoare în următorii ani, cu toate că la nivel de ţară România s-a angajat că va începe să scadă cantităţile de deşeuri depozitate. Noi am cerut să împărţim riscul, fiindcă această matrice a riscului se răsfrânge şi asupra modului în care plăteşti redevenţa. Răspunsul a fost nu, redevenţa trebuia plătită indiferent de cantităţi. O altă încălcare a legislaţiei pentru această licitaţie a fost faptul că ei au prevăzut un tarif unitar pentru tot judeţul. Ceea ce ar fi însemnat că pentru deşeurile care se colectau din Topoloveni sau din Câmpulung să ai acelaşi tarif cu cele care veneau din Piteşti.
# R: Este o încălcare a prevederilor legale?
V.D.: Da! Legea ANRSC spune clar că trebuie să fie câte un tarif pentru fiecare activitate şi centru de cost. Iarăşi am făcut menţiune în contestaţie, sesizând faptul că se încalcă prevederile legale. Am mai cerut garanţii că după cei 9 ani, cel care va câştiga licitaţia, va rămâne operatorul din zonă. Am cerut aceste garanţii pentru că în cei 9 ani de fapt operatorul care va câştiga licitaţia nu va face altceva decât să plătească împrumutul accesat de Consiliul Judeţean de la BERD. Ni s-a răspuns clar că nu ni se dă nici o garanţie. Deci reieşea clar că după ce noi plăteam împrumutul lor, ni se spunea „la revedere“. În plus, am mai aflat că se poartă deja discuţii pentru construcţia unui incinerator în zonă. De fapt, nimic nu era clar în această relaţie dintre operator şi administraţie, în afara obligaţiei de a plăti cei un million şi ceva de euro în fiecare an, obligaţie ce îţi revenea.
# R : S-a spus că ar exista o legătură între această licitaţie şi arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş. Ce e adevărat?
V.D.: Nimic! Licitaţia, contestaţia noastră la caietul de sarcini nu are de-a face cu acel conflict politic, cu domnul Nicolescu, personaj pe care eu nici nu îl cunosc. Totul este o aiureală. Pe noi ne-a interesat numai şi numai partea economică. Din păcate, noi am fost singurii care am pus întrebări. Chiar ne-am pus întrebarea de ce suntem singurii care au constatat că nu există o hartă, că nu îţi poţi calcula modul de dezvoltare ulterioară. Am pus întrebări pertinente de natură economică, fiindcă noi chiar eram interesaţi în mod real să operăm. Dar cum să poţi să operezi acolo, numai pe pagubă?
# R: Şi ce s-a întâmplat în continuare, aţi primit un răspuns la contestaţia dumneavoastră?
V.D.: Repet: noi am contestat caietul de sarcini, nu licitaţia! Nici nu ştiu dacă s-a mai ţinut licitaţia. Mai mult, nici nu mai suntem interesaţi. La contestaţie am primit un răspuns. Ceva de genul că, dacă am făcut contestaţie la documentaţie, ar fi trebuit să o facem în termen de 30 de zile de la publicarea ei. Biroul de avocatură cu care am lucrat a răspuns, dar ceea ce vreau să vă spun este faptul că, în contextul acesta în care totul s-a transformat într-un scandal, pe noi nu ne mai interesează subiectul. Noi, de bună credinţă, am vrut să facem lucrurile cum trebuie. Noi, ca societate, nu ne puteam angaja să plătim 9 milioane de euro, când ei de fapt îmi dau cât vor, cum vor şi dacă vor.
# R : Ce prevedea din punct de vedere financiar documentaţia?
V.D.: Din punct de vedere financiar, documentaţia prevedea că în condiţiile în care tu, ca operator, realizai un profit mai mare de 10%, ce era peste se împărţea, 50%-50% cu Consiliul Judeţean. Ori 10% e cât dobânda bancară! Dacă profitul era mai mare de 20%, atunci 90% revenea Consiliului Judeţean, iar 10% ţie. Totul în condiţiile în care ei nu îşi asumau niciun risc. Riscul constând în pericolul ca deşeurile să nu ajungă la depozitare în cantitatea necesară acoperirii cheltuielilor societăţii. Fiindcă este o cotă de risc la care te expui când plăteşti un milion şi o sută de mii de euro anual pentru o cantitate de deşeuri care nu ştii dacă va fi sau nu depozitată.
# R: Situaţia de la Piteşti este una singulară sau aţi mai întâlnit situaţii asemănătoare şi în alte părţi?
V.D.: Peste tot în ţară lucrurile se întâmplă aşa după cum vrea autoritatea locală şi nicidecum cum ar trebui să se întâmple în mod civilizat în orice ţară. Să se ţină cont de operator, care este expus unor riscuri financiare, care trebuie să îşi menţină şi să îşi dezvolte afacerea. Legea salubrităţii reglementează această problemă foarte clar. Autoritatea publică locală este obligată să ţină cont de costurile operatorului pentru a putea avea un serviciu de bună calitate, conform standardelor europene şi aşa mai departe. Ori la noi se pune doar problema dacă poţi să faci un tarif social. Ori acest tarif se poate face, dar nu pe buzunarul privatului. Se face cu o subvenţie de la autoritatea locală, care îşi împarte bugetul cum crede de cuviinţă, dar operatorul trebuie să îşi menţină un standard şi trebuie să funcţioneze conform normelor. Fiindcă atunci când nu funcţionează conform normelor el este închis, iar riscul îi aparţine numai lui, nu şi autorităţii locale. Noi la Tulcea avem un depozit ecologic, o investiţie privată, unde construcţia depozitului a fost executată şi finanţată de societatea Ecorec. Până şi acolo avem probleme cu tariful. Fiindcă am întârziat puţin cu deschiderea depozitului, am fost trecuţi la tariful din anul 2005, în lei... Ce să vă spun, avem un proces acolo şi ne judecăm. Repet: toate lucrurile se întâmplă după cum vrea autoritatea locală şi nicidecum aşa cum ar trebui să se întâmple.
# R: Au apărut o serie de articole în presa italiană, articole preluate şi de presa română referitoare la importuri de deşeuri din Italia, deşeuri care ar fi fost depozitate la Glina, unde firma Ecorec este operator. Sunt adevărate aceste informaţii?
V.D. : Sincer să vă spun, nici nu mai vreau să vorbesc pe acest subiect. Am obosit să mă tot disculp. Bineînţeles că nu este adevărat. Oricum, noi am intentat procese şi publicaţiei italiene, şi unor publicaţii româneşti. Eu aştept acum concluziile autorităţilor Statului. Au venit aici cei de la Poliţia Antifraudă, de la Poliţia Economică, oamenii şi-au făcut datoria, au cerut documente vis-a-vis de acest aspect şi le-au primit. Mediatic ne-a afectat activitatea, vă daţi seama că nimănui nu îi convine să fie dat prin ziare, că la el se întâmplă tot felul de mizerii. Pe de altă parte, trebuie să spun că toată această poveste nu dă bine pentru întreaga ţară şi pentru toată politica noastră de mediu.