Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni: Alexandru I. Mulțescu

Continuăm serialul intitulat Portrete postume  pentru prieteni, purtând  semnătura profesorului universitar dr.Petre Popa,  inaugurat, de publicaţia noastră, în  săptămâna 11- 17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu  Argeş (1964-2004). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu -FlorinDobrinescu (1943-2003);universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003); profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poţincu (1933-2002); inspectorul şcolar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăguşin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998);  arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005); inginerul Constantin Olteanu (1929-2005); profesorul Constantin Fulgeanu (1933-2005); academicianul Dan-Horia Mazilu (1943-2008); înaltul funcționar public Nicolae Zevedei (1940-2011); scriitorul Ion Lică-Vulpești (1939-2017); muzicianul Gheorghe Gomoiu (1939-2016); profesorul Paul I. Dicu (1926-2008); diplomatul Marcel Mihail GHIBERNEA (1924-2009).

După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinargeş.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentlui aniversar: Piteşti – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeş, tehnoredactor, inginer  dr. Adrian Mestecăneanu, operatori imagini, bibliotecarii Ion Marius Motreanu (istoric), Gabriela Tomescu (juristă).

Pentru octombrie 2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Mircea Adameșteanu (istoric); Gheorghe N. Amzăr (inginer); Varlam Balmuș (manager); Gheorghe I. Deaconu (cercetător științific); Marius Diaconescu (ziarist); Marius Giura (muzician); Mihail Ilovici (scriitor); Maria Murărescu (folcloristă); Alfons Popescu (dirijor); Victor Raicu (jurist). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea arhitectului Alexandru I. MULȚESCU (1942-2016).

ORAȘUL COPILĂRIEI ȘI ADOLESCENȚEI

Personalitatea evocată astăzi, arhitectul Alexandru I. MULȚESCU, s-a născut, la București, în ziua de 24 octombrie 1942, ceea ce presupune că marți, 24 octombrie, avem posibilitattea să-l sărbătorim pentru împlinirea celor 75 de ani! Firul existenței terestre se rupea, ireversibil, vineri, 22 iulie 2016, la Pitești, bilanțând o jumătate de secol profesionist, consacrat redesenării Argeșului contemporan.
Volubil, pe timpul discuțiilor noastre citadine, Alexandru I. MULȚESCU releva, uneori cu superioritate, sorgintea urbană a familiei sale tradiționale, dornică să conserve cutumele metropolei de odinioară! Perimetrul natal, adiacent Cheiului Dâmboviței și Pieței Unirii, va cunoaște, însă, pe vremea copilăriei, apoi adolescenței personale, evenimente care modificau, esențial, structurile anterioare.
Ca dovadă, părinții îi vor povesti despre austeritatea inerentă participării României la ultima conflagrație mondială (1941-1945), iar dascălii Școlii Gimnaziale Vasile Alecsandri (1949-1956) și Liceului Dimitrie Cantemir București (1956-1960), punctau, convergent vârstelor generației din care făcea parte, reperele cruciale postbelice.
Atunci când, la maturitate, era interogat să rezume, curricular, etapa 1942-1960, Alexandru I. MULȚESCU decupa, din sinopticul național generalist, 12 evenimente percepute ca fiind cardinale pentru ceea ce a urmat. Selecția cronologică etaja sumarul influent astfel: ofensiva Armatei Române dincolo de Nistru (1942-1943); retragerea efectivelor spre aliniamentele strategice (1943-1944); bombardamentul anglo-american asupra orașului București (4 aprilie 1944); discolarea guvernării mareșalului Ion/Ioan Antonescu și conținutul Proclamației către Țară, adresată de regele Mihai I (23 august 1944); instaurarea cabinetului condus de Petru Groza (6 martie 1945); abolirea monarhiei și   instaurarea Republicii (30 decembrie 1947); etatizarea marilor proprietăți industriale (11 iunie 1948); regionalizarea administrativă (6 septembrie 1950); efectuarea primei reforme bănești postbelice (28 ianuarie 1952); primirea României în Organizația Națiunilor Unite (14 decembrie 1955); plecarea trupelor sovietice (iunie-iulie 1958); lansarea marilor planuri cincinale (25 iunie 1960). Efectele câtorva dintre aceste decizii supreme vor avea repercusiuni inclusiv asupra preocupărilor individuale.

STUDENT LA INSTITUTUL DE ARHITECTURĂ BUCUREȘTI

În 1960, Alexandru I. MULȚESCU finaliza, așadar, cu bacalaureat, Liceul Dimitrie Cantemir București. Climatul, oferit de această școală, era comparabil cu seriozitatea altor unități renumite din Capitală: Sfântul Sava, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Șincai, Spiru Haret. Emblema Dimitrie Cantemir deroba complementar, atunci, dar și acum, concepte precum: celebritatea savantului de formație europeană; valoarea operei sale; privind conștiința unității neamurilor din Muntenia și Moldova; expertiza scrierii primei Istorii Otomane; simbolistica particularităților Cancelariei țarului tuturor Rusiilor, Petru I cel Mare (1682-1725).
Totodată, edificiul Liceului Dimitrie Cantemir reprezenta, pentru Alexandru MULȚESCU și colegii care doreau să urmeze Arhitectura, un posibil studiu de caz: amplasarea pe suprafață limitată interstradal; valorificarea caracteristicilor stilului neoromânesc; generozitatea volumetriei interioare; funcționalitate specifică didacticii moderne; rezistență probată la seismul din 9/10 noiembrie 1940 și bombardamentele aviatice virulente.
Succesul admiterii s-a datorat, preponderent, eforturilor depuse în anii terminali ai liceului amintit, cu deosebire la matematică, fizică, desen tehnic și ornamental. Apoi, vreme de șase ani (1961-1967), Alexandru MULȚESCU studiază, temeinic, într-un spațiu aureolat cu multiple relevanțe paseiste! Școala națională de arhitectură s-a conturat, inițial, sub egida belle-artelor, societății române de profil (1891), notorietate dobândind după 1892.
Artizanul sistemului este Ion Mincu (1852-1912), renumitul creator al stilului neoromânesc, inspirat de claritatea arhitecturii carpato-danubiene a secolelor XVII-XVIII, recunoscută continental, iar edificiul din strada Biserica Enei București s-a ridicat în etapa 1912-1917, planurile aparținând magistrului Grigore Cerchez (1850-1927). Extinderea și modernizarea sunt relativ recente.
Ideile discipolilor nominalizați au fost continuate, spre zilele noastre, de profesorii afirmați la catedră, ori datorită elaborării unor ample proiecte funcționaliste. Arhitecții Richard Bordenache, Ascanio Damian, Octavian Doicescu, Grigore Ionescu, Cezar Lăzărescu, Horia Maicu, Ștefan Mănciulescu, Sandu Miclescu, Vladimir Popov, Ignace Șerban semnau, cu toată încrederea, carnetele și diplomele sutelor de absolvenți ai Institutului Ion Mincu București!
Perspectivele seriei lui Alexandru MULȚESCU erau cuantificate novativ, intermedierea aparținând Comitetului de Stat pentru Arhitectură și Construcții, respectiv Uniunii Arhitecților, organisme existente din 1952. Solicitarea guvernamentală impunea accelerarea proiectării marilor platforme industriale, căilor de transport feroviar sau rutier, rețelelor electrice, aducțiunilor de apă și gaze, cvartalelor rezidențiale, dotărilor social-culturale, amenajărilor agricole, sistematizării localităților.
Ca urmare, absolvenții Institutului de Arhitectură din București se vor adapta ritmului programat calendaristic, repartizarea acoperind, cu deosebire, cerințele provinciale, așa cum s-a procedat și în cazul lui Alexandru MULȚESCU!

ACTIVITATE DE EXCEPȚIE LA PITEȘTI

Cariera diplomatului în Arhitectură, Alexandru MULȚESCU, se va defini, convingător și peren, după 1967, la Institutul de Proiectare Pitești, ce ființa din 1957. Acceptarea reședinței Argeșului subsuma motivații plauzibile: apropierea de București; beneficiul conlucrării succesive cu directorii unității, profesioniștii Claudiu Popișteanu, Vladimir Perceac, Emil Inoveanu, Valeriu Manu, Eugeniu Dumitrache; relansarea vizibilă a parametrilor economici urbani; existența unor mari trusturi de construcții; densitatea monumentelor istorice; domicilierea, în localitate, a prietenului său statornic, arhitectul Adrian Viorel Mahu; mediul natural.
Atașamentul față de Pitești s-a consolidat, apoi, datorită căsătoriei cu talentata arhitectă Maria Niculescu (1938-2009), colegă de serviciu, fiica unui cunoscut ofițer superior din Câmpulung, nașterii celor doi copii, deveniți tot arhitecți, Barbu Andrei (stabilit la București) și Gheorghe Petru (rezident în Marea Britanie), proiectării mai multor edificii reprezentative pentru acest spațiu geografic, exprimării calităților dialogate.
Consemnând, redacțional, 75 de ani de la nașterea lui Alexandru MULȚESCU (1942-2017), avem bucuria să amintim cititorilor principalele proiecte, finalizate prin construcții, schițate, pentru început, pe cartoanele planșetelor sărbătoritului și colaboratorilor, edificii care mobilează, acum, harta municipiului Pitești sau altor localități importante din România. Se detașează: sediul Institutului de Proiectare/S.C. Proiect Argeș S.A. (1977-1978); Spitalul de Pediatrie Pitești (1984); extinderea Muzeului Județean Argeș (2000); Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” Argeș (2003); Planetariul și Observatorul Astronomic Pitești (2004). Adăugăm: Spitalul de Pediatrie Marie Curie București; Biblioteca Municipală Râmnicu Vâlcea; cartiere, unități școlare, spații ambientale.
Pentru 2018, propunem factorilor decidenți din Pitești, conducerii acestor instituții, fixarea pe fațada clădirilor citate, a unor însemne care să individualizeze trăinicia operei arhitectului Alexandru MULȚESCU, numele șefilor de șantiere, anii finalizării, managerii de la inaugurare.

UN ARHITECT PRINTRE ISTORICI

Ipotetic, dacă Alexandru MULȚESCU nu reușea la Arhitectură, avea șansa să devină un istoric de mare succes! Diversificarea țintelor exercitării profesiei tutelare, memoria prodigioasă, incizia fenomenelor abordate l-au integrat, factologic, specialiștilor preocupați să valorizeze, cu deosebire, spiritualitatea Evului Mediu din Argeș-Muscel. Colaboratorul societăților științifice departamentale, muzeelor, așezămintelor ecleziastice, arhivelor, s-a dovedit foarte activ!
Pasiunea pentru decodificarea acestei perioade istorice îl determină să realizeze numeroase documentări interne și externe, traduceri din literatura universală, investigații depozitare, crochiuri, relevee. Din atare perspectivă, Alexandru MULȚESCU și Maria MULȚESCU erau considerați printre cei mai productivi arhitecți în domeniul restaurării monumentelor feudale!
Bunăoară, semnătura lui Alexandru MULȚESCU a garantat viabilitatea proiectelor elaborate în scopul salvării și reabilitării complexelor monastice Negru Vodă (Câmpulung), Glavacioc (Ștefan cel Mare), Vieroș (Mioveni), Râncăciov (Călinești); bisericilor ortodoxe Beștelei și Maica Precista (Pitești),  Marina și Sfântul Gheorghe – Olari (Câmpulung), Drujești (Curtea de Argeș); conacelor Bilcești (Valea Mare-Pravăț) și Merișani; stăreției Mănăstirii Cotmeana; culei din Budeasa. Enumerarea poate continua!
Pe marginea acestor demersuri, Alexandru MULȚESCU a publicat în reviste, culegeri, anuare, singur sau apelând la colaboratori, zeci de articole, studii, comunicări, referate, ceea ce probează calități apropiate istoricilor, criticilor de artă, monografiștilor. Suport bibliografic au devenit paginile intitulate: ”Monumente de arhitectură civilă medievală din orașul Pitești” (1977); ”Câmpulung-Muscel, repere arhitecturale înscrise în cronica secolului al XIX-lea” (1980); ”Legături între Transilvania și Țara Românească oglindite în arhitectura bisericii Sf. Marina din Câmpulung” (1982); ”Noi date privind câteva monumente de arhitectură din județul Argeș” (1984); ”Castrul roman de la Jidova” (1987); ”Cloașterul  Câmpulungean” (2000); ”Clădiri din incinta mănăstirii Văleni” (2001); ”Probleme legate de Palatul de la Curtea Domnească din Argeș” (2001).
Apogeul insistențelor privind cunoașterea vestigiilor medievale s-a regăsit în exercitarea funcției de conservator, apoi director al Direcției Argeș pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național (1998-2006). Responsabilitățile i-au favorizat editarea caietelor ”Fragmente argeșene”, corpus menit să livreze numeroase detalii asupra tradițiilor, prezentului și așteptărilor sistemului monumentelor din această parte a Uniunii Europene.

COLECȚIONAR ȘI IUBITOR DE TEATRU

Proiectele elaborate, filele dactilografiate, expozițiile vizionate de Alexandru MULȚESCU erau multiplicate datorită consistenței bibliotecii familiale, reprezentativă pentru Pitești, la finalul secolului XX, ordonării seturilor de fotografii și cărți poștale ilustrate, participării frecvente la spectacole dramatice.
Ca dovadă, autorii unor volume originale, editate în Argeș, au apelat la portofoliul arhitectului Alexandru MULȚESCU pentru înnobilarea paragrafelor tipărite. Elocvente sunt imaginile și relatările oferite, cu generozitate, muzeografei Eugenia Greceanu, interferate crestomației ”Ansamblul urban medieval Pitești” (1982), profesoarei Silvia Popescu, în vederea finalizării scrierii ”Tărâmul tăcerii. Cimitirul Sfântul Gheorghe Pitești” (2008), istoricilor Spiridon Cristocea, Elena Rotaru, Romeo Maschio, realizatorii albumului ”Piteștiul de altădată/Pitești in old times” (2011).
Speciale au fost consensurile ideatice ale arhitectului Alexandru MULȚESCU cu intelectuali de seamă au Cetății, precum: Roland Anceanu (1929-1995); actorul Ion Focșa (1925-2013); pictorul Gheorghe Pantelie (1941-2008); dirijorul Emanoil Popescu (1926-2007). Deseori, se întâlneau la premierele Teatrului Alexandru Davila Pitești, stalurile fiind rezervate prin amabilitatea directorului Constantin Zărnescu (1931-2003). O, tempora!

CONSEMNĂRI PENTRU ETERNITATE

Beneficiile datorate inițiativelor arhitectului Alexandru MULȚESCU au facilitat nominalizări adecvate în majoritatea scrierilor contemporane despre geografia care l-a consacrat. Foiletând asemenea izvoare, numele său, dar și cel al arhitectei Maria Mulțescu apar în sinteze precum (cronologic): ”Pitești 600. Memento” (1983); ”Pitești. Ghid de oraș” (1985); ”Pitești. Pagini de istorie” (1986); ”Istoria municipiului Pitești” (1988); ”Argeș. Dicționar de istorici” (2003); ”Pitești 620. Memento” (2008); ”Pitești. Tradiție și contemporaneitate” (2008); ”Memorialul de război Mateiaș” (2009); ”Argeșul monumental” (2011); ”Enciclopedia Argeșului și Muscelului, III” (2012); ”Argeș și Muscel. Spații istorice ale românismului” (2013). Aprecierile, semnate de autori din diferite compartimente, sunt completate, uneori, fotografic.
Arhitecții Alexandru MULȚESCU și Maria MULȚESCU se odihnesc, acum, în Cimitirul Sfântul Gheorghe Pitești! După 15 ani de la inaugurare (1978), Institutul de Proiectare, realizat inclusiv după viziunea personalităților evocate, s-a privatizat (1993), ulterior fiind vândut investitorilor urbani, iar multe documente, referitoare la cei care au lucrat aici, sunt irecuperabile!
Pentru evitarea disoluției totale a patrimoniului informal, ori anularea memoriei colective, sugerăm oficialilor locali, reprezentând forurile profesioniste naționale, elaborarea Dicționarului arhitecților din Argeș-Muscel, precum și amenajarea unei expoziții permanente, unde să fie etalate, istoriografic, valoroasele realizări ale domeniului, convergente entității noastre administrative.
Generațiile următoare au dreptul să cunoască virtutea predecesorilor!
Pitești, 17 octombrie 2017
PETRE POPA
Pentru noiembrie 2017:Ion BĂNUȚĂ și Ion CRUCEANĂ

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea