Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni: Ion Bănuță și Ion Cruceană

Luni, 13 Noiembrie 2017 13:54

Continuăm serialul intitulat Portrete postume  pentru prieteni, purtând  semnătura profesorului universitar dr.Petre Popa,  inaugurat, de publicaţia noastră, în  săptămâna 11- 17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu  Argeş (1964-2004). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu -FlorinDobrinescu (1943-2003);universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003);

profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poţincu (1933-2002); inspectorul şcolar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăguşin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998);  arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005); inginerul Constantin Olteanu (1929-2005); profesorul Constantin Fulgeanu (1933-2005); academicianul Dan-Horia Mazilu (1943-2008); înaltul funcționar public Nicolae Zevedei (1940-2011); scriitorul Ion Lică-Vulpești (1939-2017); muzicianul Gheorghe Gomoiu (1939-2016); profesorul Paul I. Dicu (1926-2008); diplomatul Marcel Mihail GHIBERNEA (1924-2009); arhitectul Alexandru Mulțescu (1942-2016).

***
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinargeş.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentlui aniversar: Piteşti – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeş, tehnoredactor, inginer  dr. Adrian Mestecăneanu, operatori imagini, bibliotecarii Ion Marius Motreanu (istoric), Gabriela Tomescu (juristă).

Pentru noiembrie 2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Ion Anton (statistician); Toma Biolan (literat); Gelu Bratu (ziarist); Gheorghe Bușu (manager); Boris Culiceanu (economist); Flaminiu Mârtzu  (muzeograf); Dumitru-Dem Nicolescu (actor); Emil Răcilă (profesor). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea scriitorului Ion D. BĂNUȚĂ (1914-1986) și publicistului Ion St. CRUCEANĂ (1911-1999).

ION BĂNUȚĂ ȘI CÂMPIA ÎNALTĂ A PITEȘTIULUI

Redacțional, s-a convenit, în această lună, noiembrie 2017, să prezentăm cititorilor, prin excepție, două personalități argeșene, apropiate ca apartenență geografică, vârstă, calități intelectuale: scriitorul-editor Ion BĂNUȚĂ; literatul-finanțist Ion CRUCEANĂ. Prietenia lor, bazată pe respect nedisimulat, statornicie, selecție factologică, rămâne modelatoare, neîndoielnic, peste generații. De-a lungul deceniilor, semnatarul paragrafelor următoare s-a intersectat cu inițiativele celor nominalizați, contribuind, împreună, la diversificarea proiectelor complementare spiritualității Argeșului.
Detaliind, Ion D. BĂNUȚĂ (7 noiembrie 1914-31 decembrie 1986) este  născut în localitatea Siliștea, din actuala comună Căteasca, entitate reprezentativă pentru celelalte zone rurale. Așezarea  sa natală, identificată, documentar, sub titulatura oarecum exotică, respectiv Cacaleții de Sus (sfârșitul veacului XVI), dobândea noi dimensiuni prin reformele administrative moderne.
Ca urmare, la interferența secolelor XIX-XX, Siliștea era comună distinctă, ocupând o parte din: Câmpia Înaltă a Piteștiului; plasa Dâmbovnic (Rociu); raionul postbelic Topoloveni. Apoi, datorită aplicării prevederilor Legii Nr. 2, adoptată la 16 februarie 1968, Siliștea, împreună cu satele vecine, Cireșu și Gruiu, paritare nucleelor contributoare fundamentale, Catanele, Coșeri, Recea, se integrau, așadar, comunei Căteasca.
Opiniile lui Ion BĂNUȚĂ, referitoare la redimensionarea acestui conglomerat, nu s-au pliat, în totalitate, deciziilor timpului!
Interlocutorul nostru, poetul Ion BĂNUȚĂ, reamintea, persuasiv, ideea că aparține, genealogic, unei familii modeste, părinții Dumitru și Rada fiind truditori ai pământurilor din Siliștea Argeșului, alta decât Siliștea Teleormanului, leagănul prozatorului Marin Preda.
Personaj vocal, de la nașterea căruia s-au împlinit, zilele trecute, 103 ani (7 noiembrie 1914-7 noiembrie 2017),  Ion BĂNUȚĂ perimetra, cu exactitate, limitele Câmpiei Înalte a Piteștiului, dar și reședinței Argeșului, aflată la 20 de km. de Siliștea, urbea reprezentând primul oraș văzut, pe timpul copilăriei, din șușlețul caretei trase de calul unui vecin binevoitor.
Cu emoție firească, reamintea deprinderea scrisului și cititului la Școala Primară Siliștea (1921-1925), atunci când, stăruitor, învățătorul le prezenta elevilor teoria șesurilor plate, conflictuală, prin urmare, sintagmei ”Câmpia Înaltă a Piteștiului!” Dilema se va tranșa, metaforic, datorită nuanțării versurilor maturității, consacrate, simbolic, existențialismului patrimonial!

MIRAJUL CAPITALEI  ROMÂNIEI MARI

La adolescență, Ion BĂNUȚĂ, împreună cu alți consăteni, din Siliștea Argeșului, a hotărât să-și găsească norocul în București! Erau anii speranței clădirii viitorului, superior mediului agrar, marcând două decenii de la făurirea României Mari (1918-1938). Ca dovadă, anvergura industriei și urbanismului Capitalei reclamau atragerea resurselor umane provinciale! În atare context, Ion BĂNUȚĂ devine, succesiv, ucenic și muncitor calificat la Atelierele Grivița, structură economică integrată Căilor Ferate Române. În 1931, finalizează Școala de Arte și Meserii, din București.
Acolo, la Grivița, intensitatea obligațiilor productive, durata programului lucrativ, reducerea periodică salarială, presiunea șomajului au  favorizat declanșarea mai multor acțiuni protestatare (1929-1933), purtând sigla organizațiilor politice de stânga. Printre participanți s-a aflat, constant, și tânărul Ion BĂNUȚĂ.

Interesantă a fost, pentru noi, ca istoric, deslușirea, din interior, a caracteristicilor etapei invocate, precum și motivarea intrării sale în rândurile antifasciștilor (1939), militantism pedepsit prin detenție prelungită (1942-1944). Derobând asemenea ipostaze, ne-a reliefat, prioritar, constrângerile, dar și câteva beneficii personale: escamotarea încorporării militare; evitarea trimiteri pe Frontul de Est; descifrarea pasiunii pentru lectură; exersarea incipientă a talentului poetic; obiectivarea sensurilor activităților sociale.

Anii ilegalității partidului din care făcea parte l-au apropiat de câțiva lideri comuniști, iar după eliberare, Ion BĂNUȚĂ a fost trimis, în Banat, pentru diriguirea presei regionale, nuanțată propagandistic. Treptat, accede spre câteva direcții relevante: studii liceale, Timișoara (1948); cursuri universitare, București, Facultatea de Filosofie, secția ziaristică (1959); debut publicistic (versuri), volumul ”Cetatea tăcerii” (1946), Timișoara. Urmează, după un deceniu, ”Izvoare” (1956), iar peste patru ani, ”La hotarul dintre patru lumi” (1960).

ÎN ARENA EDITURILOR PROFESIONISTE

După primele succese literare individuale, scriitorul Ion BĂNUȚĂ s-a detașat, parțial, de convergențele politice anterioare, transformând lirica pasională în vocație! La 46 de ani, fostul muncitor din Atelierele Grivița, militantul antifascist și ziaristul incisiv, Ion BĂNUȚĂ, era numit directorul Editurii pentru Literatură București (1960-1969). Apropiat miniștrilor Culturii, Ilie Murgulescu, Constanța Crăciun, Pompiliu Macovei, a colaborat cu valoroși autori tradiționaliști, ori ai noului val, sau debutanți. Editura pentru Literatură a fost, atunci, printre cele mai prolifice din România.
Manageriatul instituțional (1960-1969) nu va neutraliza talentul și preocupările sale literare, tipografierea volumelor personale, de poezie, suprapuse acestei etape, având titlurile: ”Am rechemat iubirea” (1962); ”Scrisoare către anul 2000” (1963); Versuri (1963);  prefață, George Călinescu, premiul Mihai Eminescu al Academiei Române; ”Lacrima diavolului” (1965); ”Panorama efemeridelor” (1967); ”Panorama templului meu” (1968). Ultimele două, precum și cele viitoare fac parte din ciclul ”Olimpul diavolului”. Cu toate că timpurile s-au schimbat fundamental, rezonează și acum, în 2017, succesele ori limitele Editurii pentru Literatură, iar cărțile scrise de argeșeanul Ion BĂNUȚĂ completează portofoliul multor biblioteci publice și particulare.
Ultima etapă  exprimării poetului Ion BĂNUȚĂ, în arena profesioniștilor, decupează anii 1969-1986: redactor-șef, revista Albina, editată la București, difuzare națională. Este listată, enciclopedic, cu intermitențe, din 1897, iar seria nouă (1948) avea misiunea să ilustreze preocupările așezămintelor culturale din România contemporană. Pragmatic, Ion BĂNUȚĂ integrează conținutul publicației (1969-1986), în Programul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă/Consiliului Culturii și Educației Socialiste, for republican, coordonatori, președinții Dumitru Popescu, Miu Dobrescu, Suzana Gâdea. Inspirat, conferă revistei Albina o altă ținută grafică, tematica devine mult mai atractivă, se extinde cercul colaboratorilor, invitați fiind academicieni, oameni de știință, prozatori, dramaturgi, diplomați, conducători ai departamentelor centrale și instituțiilor profilate, corespondenți teritoriali. Printre semnatari regăsim inclusiv nume prestigioase din Argeș-Muscel.
Persistă, evident, bucuria scrierii versurilor, adunate, de Ion BĂNUȚĂ, în volumele: ”Panorama sărutului” (1969); ”Panorama focului albastru” (1972); ”Panorama iubirii zugravului” (1974); ”Am rechemat iubirea” (1975); ”Copiii de pe Argeș după flori” (1975); ”Panorama duhului meu” (1975); ”Pan    orama-n dor de Domnișoara Pogany” (1977); ”Panorama-n sălcii plângătoare” (1981).

Catalogate sistematic, asemenea generice îmbogățesc patrimoniul literaturii naționale, probând, indubitabil, calitățile scriitorului Ion BĂNUȚĂ, asociat, antum și postum, locurilor natale. Sugerăm Consiliului Local și Primăriei Căteasca, realizarea volumului antologic ”Ion Bănuță. Pagini alese. 105 ani de la naștere (1914-2019)”, carte ce se va putea oferi familiilor comunității, onorându-se, așadar, privilegiul ca această localitate să fie altarul perpetuu al renumitului scriitor. Decesul consăteanului, din Siliștea Argeșului, a survenit, la București, cu puține ceasuri înainte de sosirea Anului Nou, 1987!

ION CRUCEANĂ

ION CRUCEANĂ ȘI CÂMPIA GĂVANU-BURDEA

Unul dintre literații de marcă ai timpurilor care suprapun mai multe perioade contemporane, este, fără dubiu, Ion St. CRUCEANĂ (11 noiembrie 1911-17 noiembrie 1999). De la nașterea sa, în comuna Mozăceni, aparținând Câmpiei Găvanu-Burdea, au trecut 106 ani (1911-2017), dar, ecoul faptelor lui, perene și exemplare, persistă cotidian!
Localitatea amintită, proeminentă în sudul județului Argeș, la granița cu Dâmbovița, număra, statistic, 4344 de locuitori (1935), printre aceștia aflându-se și Ion Cruceană, ori neamurile, care l-au ocrotit să depășească momentele pierderii tatălui său, Stancu, mort la finalul Primului Război Mondial (28 martie 1919). Mama, Anca/Leana, și bunicul, Nicolae Cruceană îl vor călăuzi spre știință de carte, respect pentru semeni, corectitudine civică.
Viitorul nostru prieten, Ion CRUCEANĂ, a urmat Școala Primară Babaroaga din Mozăceni (1918-1922), apoi, Liceul Dr. Constantin Angelescu Găești, Dâmbovița (1924-1931), instituție gravată, temporar, de prestațiile profesorilor Șerban Cioculescu, Nicolae Iordache/Vladimir Streinu, Vasile Maciu, Octavian Mărculescu, Ion Nanu, Ștefan Popescu (preot), ajunși universitari. Am vizitat, împreună, liceul evocat de Ion CRUCEANĂ, când reședința raională postbelică, orașul Găești, avea peste 7500 de locuitori (1961), fiind afiliat, aproape două decenii (1950-1968), regiunii Argeș. Lecturând Monografia unității școlare prezentate mai sus, regăsim grafiat numele elevului Cruceană St. Ion, clasat printre premianți!
Etapa studiilor superioare se consumă la București, Facultatea de Filosofie și Litere (1932-1937), unde i-a audiat, cu evlavie, pe corifeii Nicolae Cartojan, Dimitrie Caracostea, Petre Cercel, Ovidiu Densușanu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Iorga, Alexandru Rosetti, Dan Simonescu. Asemenea panoplie academică a contribuit, hotărâtor, la definirea personalității sale, ca interpret al trecutului, prezentului și viitorului României Mari, filtrate, nuanțat, în Argeș-Muscel.

FILOLOG, FINANȚIST, FOLCLORIST

Încă din timpul studenției, Ion CRUCEANĂ a devenit funcționarul Ministerului Finanțelor, Serviciul Exterior (1934). Pentru acomodare, va lucra la Percepția Jiblea, Circumscripția VI, Plasa Oltul (25 de comune), aparținând județului istoric Argeș. Obișnuindu-se cu specificul acestui domeniu, prelungește contractul până la pensionare (1 decembrie 1973). Scriptic, Diploma Nr. 5722, din 8 martie 1938, autentificată prin apostila Facultății de Filosofie și Litere București, specializarea Filologie modernă, direcționa perspective umaniste! Convertit economist, reușește, profesional, echilibrarea celor două alternative: prioritatea atașamentului față de unitățile ministerului adoptiv, iar gradual, inițierea unor cercetări privind particularitățile folclorului din sudul județului Argeș, derulate după venirea de pe front (1944).
Ambele proiecte erau încununate de succese! Ca finanțist, este transferat la Pitești (1939), promovat inspector superior, activitate apreciată în cadrul Circumscripției Urbane I, Secției Regionale de profil, Direcției Județene a Finanțelor Argeș. Complementar, se afirmă ca folclorist, studiile sale fiind recunoscute grație Anuarului Universității Babeș-Bolyai Cluj Napoca (1983); obținerii calității de membru fondator și vicepreședinte al Asociației Constantin Rădulescu-Codin Argeș (1973); acceptării concluziilor prezentate la reuniuni specializate din țară.

LITERAT, CRONICAR, MEMORIALIST

Observator discret, apolitic, fără beneficii materiale, Ion CRUCEANĂ a conservat, prin texte și imagini, multiple realități din perioada 1939-1999 (șase decenii), specifice, prevalent, spațiului ancestral Argeș-Muscel.
Informațiile, livrate, pentru început, verbal, apoi tipografic, sunt redutabile surse documentare, indispensabile analiștilor preocupați de evoluția acestor locuri. Stilistic, opera sa are calități literare, șlefuite în Cenaclul Liviu Rebreanu Pitești, rigoare cronicărească, valențe memoriale.
Asemenea obiective, asumate aprioric, se degajă chiar din destăinuirile făcute în precuvântarea volumului de autor, ”Momente și figuri argeșene”, I, Pitești, 1980: ”Am căutat, cu răbdare și migala arheologului, să dezgrop, din pulberea arhivelor, din liniștea condamnată la pieire sigură a unor documente particulare, sau înainte de trecerea în lumea umbrelor a rudelor, prietenilor, ori martorilor prezenți la diferite evenimente…, frânturi de viață, date biografice, scrieri inedite, trăsături fizice sau morale…, menite să completeze marile sinteze ale patrimoniului cultural național.”
Caracteristici apropiate au și celelalte tomuri semnate de Ion CRUCEANĂ: ”Pe Argeș în jos, pe un mal frumos” (1981); ”Pe Argeș în jos. Locuri și legende” (1990). Reprezintă, în bună măsură, valorificarea celor peste 300 de eseuri, articole, comunicări, medalioane, publicate în ziare, reviste, anuare, culegeri, crestomații. Parțial, au fost găzduite, la București, de revista ”Albina”, redactor-șef, scriitorul Ion BĂNUȚĂ, și periodicele: Contemporanul, Flacăra, Gazeta finanțelor, Limba română, Manuscriptum (București); Argeș, Caiete folclorice, Filatelia, Săgetătorul (Pitești).
Având în vedere amplitudinea realizărilor personalității evocate, propunem Primăriei și Consiliului Local Mozăceni, acordarea numelui Ion CRUCEANĂ Bibliotecii Publice din localitate, sau unei artere de circulație, aferentă perimetrului comunal central. Asemenea gest, dedicat concetățeanului Ion CRUCEANĂ, care a parcurs, benefic și cu demnitate, aproape tot secolul Marii Uniri (1918-2018), onorează realitatea proprie Câmpiei Găvanu-Burdea! Se odihnește, etern, în Cimitirul Sfântul Gheorghe Pitești.
Semnatarul acestor portrete are privilegiul de a fi lecturat, fără excepție, volumele scrise de Ion BĂNUȚĂ și Ion CRUCEANĂ, dintre care, o bună parte completează fondul nostru de carte, valoroase fiind dedicațiile, autografele, consemările pasagere. Datorită renumelui lor, exponențial pentru spiritualitatea contemporană, scriitorul Ion BĂNUȚĂ și literatul Ion CRUCEANĂ sunt nominalizați în principalele elaborări bibliografice despre Pitești (1985, 1986, 1988, 2008), autori, Petre Popa, Paul Dicu, Silvestru Voinescu, apărute la edituri consacrate din România. Un loc special este acordat acestor personalități în Enciclopedia Argeșului și Muscelului, I-IV, lucrare de anvergură, postată virtual. Vor urma noi referiri, motivând semnificația cuprinderii prietenilor noștri, Ion BĂNUȚĂ și Ion CRUCEANĂ, în Galeria oamenilor de seamă ai Regiunii europene Muntenia-Sud!
Pitești, 7 noiembrie 2017
PETRE POPA
Pentru decembrie 2017: Ion S. BĂCANU